Saturday, November 30, 2013

Ne-a parasit,plecind in nefiinta, MIRCEA CRISAN


Ne-a parasit , plecind in nefiinta, MIRCEA CRISAN, ultimul mohican al 
generatiei de umor romanesc inimitabil. Nu vreau sa spun ca in ziua de azi nu 
exista mari actori romani de comedie, dar subliniez notiunea INIMITABIL. 
Fiecare om, in orice domeniu de activitate, are inlocuitor. Mircea Crisan nu are si nu va avea. Ati vazut undeva , in lume, inca un Birlic? Sau un Fintesteanu? 
Sau un Beligan? Nici nu veti vedea. Dar nu veti vedea nici inca un Mircea Crisan. 
Stirea nu m-a surprins, stiam ca se afla intr-un sanatoriu intr-o stare de sanatate precara. 
. Dar m-a trimis, ca de obicei, la cutiuta cu amintiri, aceasta cutiuta care, pentru mine, are o valoare mai mare decit cel mai scump diamant oferit la cea mai scumpa licitatie. 
Dar, inainte de a va depana amintirile mele legate de marele disparut, voi
asterne pe hirtie ginduri ale unor colegi de breasla ai lui Mircea, nu mai putin celebri ca el.Evident, aceste comentarii au fost facute cu diverse ocazii in timpul vietii actorului. 
Ion Lucian : "Mircea Crisan intra in scena si incepea sa turuie o cascada de anecdote. Curgea seva umorului din el intr-un fel inimitabil ( vedeti, v-am spus eu, desi nu l-am plagiat pe Ion Lucian). Era un umorist urias si subtil, un comentator al actualitatii, al vietii politice, al curajului de a trai. Fara indoiala a fost un comentator de geniu, viu, iar publicul il adora pentru asta. 
Avea mult rafinament si un haz fin care provoca risul in torente." 
Stela Popescu: "Mircea era un personaj absolut special. Era un actor gen stand-up comedy, dar nu se baza numai pe spontaneitate, ci pe niste texte foarte bine gindite. In special monoloage, scheciuri. Scria spectacole intregi, ii avea colaboratori pe Alexandru Andy si Radu Stanescu, dar el era creierul. 
El aranja materialul, stia cum sa spuna poanta pentru ca avea o mare experienta in actualitate.Era un extraordinar actor de comedie, dar de comedie cu tilc.Nu avea pe atunci nici o concurenta. Mai tirziu a aparut Toma Caragiu, apoi s-au lansat Bibanu, Banica. Dar el a fost primul si a fost foarte bun. 
Era cea mai mare vedeta a genului."
Sa va spun cine a fost Mircea Crisan? Nu e cazul. Pentru ca dumneavoastra, cititorii acestor rinduri, ati umplut salile de spectacol pina la refuz ori de cite ori el era pe afis. Poate ar fi cazul sa va spun lucruri pe care nu le stiti. 
De pilda ca primul film al lui in Romania a fost " Si Ilie face sport" in regia lui Andrei Calarasu. Sau ca prodigioasa lui cariera de actor in Germania a cuprins 60 de filme, 90 de show-uri de televiziune si numeroase roluri in teatru, printre care Tevie in " Violonistul pe acoperis", 
Sancho Panza in "Omul din la Mancha', Doolittle, tatal Elizei in "My fair lady", rolul titular in "Soldatul Sveik". A jucat si in piesele unor dramaturgi celebri ca George Bernard Shaw, Neil Simon, Ephraim Kishon. 
Era un fenomenal imitator de sunete din natura. Imita pasari, animale, trenul, masinile, avioanele. Fonoteca din Romania detine si azi zeci de inregistrari cu aceste imitatii sonore ale artistului. 
In anul 2007 marele forum UNITER i-a conferit premiul special pentru teatrul de revista, premiu care i-a fost inminat de Stela Popescu.
A fost un mod elegant de a-i spune " publicul din Romania nu te-a uitat in toti anii pribegiei tale". 
Eu mi-am petrecut ceasuri comune cu Mircea Crisan de-a lungul a ...25 de spectacole in anul " de gratie" 1987. Din spectacol mai faceau parte Constantin Draghici si sotia sa Olimpia Draghici, iar eu asiguram acompaniamentul pianistic al spectacolului. 
S-a legat intre noi o prietenie colegiala de care eu am fost foarte magulita de-a lungul anilor. Desi auzeam a pianul meu, ca si la prima auditie. 
Mircea zicea " esti un public excelent". Era perfectionist, nu accepta nici un 
compromis care ar fi putut leza calitatea prestatiei lui pe scena.Publicul ridea in rafale si-l aplauda in picioare minute in sir.
La ultimul spectacol care a avut loc la Tel-Aviv, am cumparat 4 buchete de flori si l-am pus pe Mircea, sotul meu, s-o urce pe scena pe Shirley ( fata mea avea atunci 2 ani si jumatate) pentru ca ea sa ne dea cite un buchet la fiecare. 
Cind a ajuns cu florile la Mircea Crisan, el a luat-o in brate si a zis: " Mi-ai adus numai un buchet? Eu am platit mai multe". 
Uneori ma suna din Germania pur si simplu sa ma intrebe ce se mai aude 
la mine, la noi in Israel....O data m-a sunat exact cind pusesem o masina de spalat rufe si vedeam Isracard-ul lui barbatu-meu cum se invirteste in ea. 
" Ce mai faci, fetito?" 
" Ce sa fac, am pus rufe la spalat si vad card-ul lui Mircea invirtindu-se in ea" 
"Asa de murdar era? ' - a venit raspunsul ca un fulger. 
Alta data, cind Shirley era mai maricica ( avea vreo 4-5 ani) ne-am dus sa-l vizitam la hotel in kikar Dizenkoff. I-am adus ardei umpluti. 
A iesit cu noi la plimbare si, in timp ce Shirley isi pierdea ochii dupa baloane imense colorate, Mircea i-a zis " vrei sa-ti cumpar un balon?" si a continuat " inteleg, mama ti-a spus sa nu indraznesti sa -mi ceri un balon" 
Shirley a confirmat banuiala dind din capsorul ei blond si s-a ales cu un balon mare in forma de inima. 
Cind am fost in Germania in 1993, Sorina Dan, fosta lui sotie , ne-a dus la Ulm 
( nici acum nu stiu sa localizez acest punct pe harta) si l-am vazut pe Mircea in 
" Violonistul pe acoperis". Juca, evident, in germana. Senzational! 600 de oameni, toti germani pur singe ( nu era nici un loc liber in sala), il aplaudau in picioare pe evreul rotofei , venit dintr-un catun uitat al Romaniei. Eu, tot in picioare, plingeam. De emotie, dar mai ales de mindrie. 
Poate erau sentimente de "revansa". Eu, fiica a unor deportati in Transnistria, 
traiesc momentul pe pielea mea, vad cu ochii mei cum publicul german, urmasii calailor de odinioara, il aplauda in picioare pe prietenul meu Mircea Crisan, la fel de evreu ca mine.
Nu i-am spus asta niciodata. 
Azi, la despartire, declar in gura mare " Sint mindra ca te-am cunoscut, 
Mircea, si , la fel ca toti care au facut parte, in vreun fel, din viata ta, 
iti voi pastra o amintire luminoasa in panteonul celor care si-au facut veacul pe scena" 


Liana Herman

No comments: