Stiinta si Religie

 

 

Intr-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ţine cursul de filozofie :

– Să vă explic care e conflictul între ştiinţă şi religie…

Profesorul ateu face o pauză şi apoi îi cere unuia dintre noii săi studenţi să se ridice în picioare.

– Esti creştin, nu-i aşa, fiule ?

– Da, dle, spune studentul.

– Deci crezi în Dumnezeu ?

– Cu siguranţă.

– Dumnezeu e bun ?

– Desigur, Dumnezeu e bun.

– E Dumnezeu atotputernic ? Poate El să facă orice ?    – Da.

– Tu eşti bun sau rău ?

– Biblia spune ca sunt rău.

Profesorul zâmbeşte cunoscător. Aha ! Biblia ! Se gândeşte puţin…

– Uite o problemă pentru tine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă şi tu o poţi vindeca. Poţi face asta. Ai vrea să o ajuţi ? Ai încerca ?

– Da, dle. Aş încerca !

– Deci eşti bun.

– N-aş spune asta.

– Dar de ce n-ai spune asta ? Ai vrea să ajuţi o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu răspunde, aşa că profesorul continuă :

– Dumnezeu nu ajută, nu-i aşa ? Fratele meu era creştin şi a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Iisus să-l vindece ! Cum poţi spune că Iisus e bun ? Poţi răspunde la asta ?

Studentul tace…

– Nu poţi răspunde, nu-i aşa ?

El ia o înghiţitură de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp, studentului, să se relaxeze…

– Hai să o luăm de la capăt, tinere ! Dumnezeu e bun ?

– Păi…, da, spune studentul.

– Satana e bun ?

Studentul nu ezită la această întrebare:   – “Nu”.

– De unde vine Satana ?

Studentul ezită….   – De la Dumnezeu.

– Corect ! Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i aşa ? Zi-mi, fiule, există rău pe lume ?

– Da, dle.

– Răul e peste tot, nu-i aşa ? Şi Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect ?

– Da.

– Deci cine a creat răul ???

… Profesorul a continuat:

– Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat şi răul ! Din moment ce răul există şi conform principiului că ceea ce facem, defineşte ceea ce suntem, atunci înseamnă că Dumnezeu e rău !

Din nou, studentul nu răspunde…

E2 Există pe lume boli ? Imoralitate ? Ură ? Urâţenie ? Toate aceste lucruri groaznice, există ?

Studentul se foieşte jenat…    – Da.

– Deci cine le-a creat ?

Studentul iarăşi nu răspunde, aşa că profesorul repetă întrebarea:

– CINE LE-A CREAT ?!?

Niciun răspuns. Deodată, profesorul începe să se plimbe în faţa clasei. Studenţii sunt uimiţi.

– Spune-mi…, (continuă el, adresându-se, altui student)…

– Crezi în Dumnezeu, fiule ?

Vocea studentului îl trădează şi cedează nervos :

– Da, dle profesor, cred.

Bătrânul se opreşte din mărşăluit…

– Ştiinţa spune că tu ai 5 simţuri pe care le foloseşti pentru a identifica şi observa lumea din jurul tău ! L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu ?

– Nu, dle. Nu L-am văzut !

– Atunci spune-ne dacă L-ai auzit vreodată pe Dumnezeul tău ?

– Nu, dle, nu L-am auzit !

– L-ai simţit vreodată pe Dumnezeul tău, L-ai gustat sau Lai mirosit ? Ai avut vreodată o experienţă senzorială a lui Dumnezeu ???

– Nu, dle, mă tem că nu !

– Şi totuşi crezi în El ???  – Da.

– Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, ştiinţa spune că Dumnezeul tău nu există ! Ce spui de asta, fiule ?

– Nimic, răspunde studentul. Eu am doar credinţa mea !

– Da, credinţa, repetă profesorul. Asta e problema pe care ştiinta o are cu Dumnezeu ! Nu există nicio dovadă, ci doar credinţa !

Studentul rămâne tăcut pentru o clipă… după care, pune şi el o întrebare :

– Dle profesor, există căldură ?  – Da

– Şi există frig ?

– Da, fiule, există şi frig !

– Nu, dle, nu există !!!

Profesorul îşi întoarce faţa către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută… Studentul începe să explice :

– Poate exista multă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge până la 458 de grade sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe ! NU EXISTĂ FRIG !!! Dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimul absolut de -458 de grade ! Fiecare corp sau obiect e demn de studiat dacă are sau transmite energie, şi căldura e cea care face ca un corp sau material, să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (-458 F) înseamnă doar, ABSENŢA TOTALĂ A CĂLDURII !!!

Vedeţi, d-le profesor, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absenţa căldurii ! Nu putem măsura frigul ! Nu există unităţi de măsură pentru frig ! Căldura poate fi măsurată în unităţi termice, deoarece căldura este energie ! Frigul NU E OPUSUL CĂLDURII, d-le profesor, ci doar ABSENŢA EI !!!

Clasa e învăluită în tăcere ! Undeva cade un stilou şi sună ca o lovitură de ciocan…

– Dar întunericul, dle profesor ? Există întunericul ???

– Da, răspunde profesorul fără ezitare. Ce e noaptea dacă nu întuneric ?!?

– Din nou, RĂSPUNS GREŞIT, d-le profesor ! Întunericul nu este “ceva”, este ABSENŢA A “CEVA” !!! Poate exista lumină scăzută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, dar dacă nu există lumină constantă, atunci nu există nimic, iar ACEST NIMIC ÎL NUMIM ÎNTUNERIC !!!

Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt ! În realitate, ÎNTUNERICUL NU EXISTĂ !!! Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie mai întunecat sau mai puţin întunecat şi l-am putea măsura cu unităţi de măsură, nu-i aşa ??????

Profesorul începe să-i zâmbească, studentului din faţa sa ! Se pare ca acesta va fi un semestru bun…

– Ce vrei să demonstrezi, tinere ?!?

– Dle profesor, vreau să spun că premisele dvs filosofice SUNT GREŞITE DE LA BUN ÎNCEPUT şi de aceea concluzia TREBUIE să fie şi ea greşită !!!

De data asta, profesorul nu-şi poate ascunde surpriza :

– Greşită ?!? Poţi explica în vreun fel ???

– Lucraţi cu premiza dualităţii (explică studentul)… Susţineţi că există viaţă şi apoi că există moarte, un Dumnezeu bun şi un Dumnezeu rău… Consideraţi conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura… Domnule profesor, ştiinţa nu poate explica nici măcar ce este acela un gând !!!

Folosim electricitatea şi magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înţeles pe deplin vreuna din acestea două ! Să consideri că moartea e opusul vieţii, înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanţial ! MOARTEA NU E OPUSUL VIEŢII, ci doar ABSENŢA EI !!! Acum spuneţi-mi, dle profesor, le predaţi studenţilor teoria că ei au evoluat din maimuţă ?!?

– Dacă te referi la procesul evoluţiei naturale, tinere, da… evident că da !!!

– Aţi observat vreodată evoluţia cu proprii dvs ochi, d-le profesor ?!?

Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când îşi dă seama încotro se îndreaptă argumentul… Un semestru foarte bun, într-adevăr…

– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluţiei în desfăşurare şi nimeni nu poate demonstra că el are loc, dvs. le predaţi studenţilor CEEA CE CREDEŢI, nu ?!? Atunci, ce sunteţi, om de ştiinţă sau predicator ???

Clasa murmură… Studentul tace până când emoţia se mai stinge…

– Ca să continuăm demonstraţia pe care o făceaţi adineaori, celuilalt student, permiteţi-mi sa vă dau un exemplu, ca să înţelegeţi la ce mă refer !

Studentul se uită în jurul său, în clasă…

– E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul domnului profesor ?!? Clasa izbucneşte în râs… E cineva care “a auzit” creierul profesorului, l-a simţit, l-a atins sau l-a mirosit ??? Nimeni nu pare să fii făcut asta ! Deci, conform regulilor empirice stabilite şi conform protocolului demonstrabil, ştiinţa spune – cu tot respectul, d-le profesor – CĂ NU AVEŢI CREIER !!! Dacă ştiinţa spune că nu aveţi creier, cum să avem încredere în cursurile dv., d-le profesor ???

Acum clasa e cufundată în tăcere… Profesorul se holbează la student, cu o faţă impenetrabilă…

În fine, după un interval ce pare o veşnicie, bătrânul profesor răspunde:

– Presupun că va trebui să crezi acest lucru, pur si simp lu…

– Deci, acceptaţi că există credinţa şi, de fapt, credinţa există împreună cu viaţa, continuă studentul. Acum, d-le, credeţi că există răul ???Acum, mai nesigur, profesorul răspunde:

– Sigur că există ! Îl vedem zilnic !!! Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului faţă de om ! Se vede în nenumăratele crime şi violenţe care se petrec peste tot în lume!Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decât răul!

La asta, studentul a replicat:

– RĂUL NU EXISTĂ, d-le profesor, sau cel puţin nu există ca lucru în sine ! Răul e pur şi simplu ABSENŢA LUI DUMNEZEU !!! Este exact ca şi întunericul şi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie ABSENŢA LUI DUMNEZEU ! Nu Dumnezeu a creat răul ! Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu ! Este ca frigul care apare când nu există căldură sau ca întunericul care apare când nu există lumină…Profesorul s-a aşezat jos, fără a mai scoate un cuvânt…

P.S.: Studentul respectiv se numea…. ALBERT EINSTEIN

 

 

Expresii românești, sens și origine

 Limba română este încărcată de expresii, care mai de care mai ghidușe.

Printre ele, se numără și ”ce are Sulla cu prefectura”.

Unii spun ”ce treabă are Sulla cu prefectura”, dar mesajul este același și își are bazele în cultura romană.

Dintre expresiile și zicalele pe care le folosim în fiecare zi, semnificația sau sensul original al multor dintre ele s-a pierdut. Chiar și mulți dintre cei care abuzează de ele în fiecare zi nu au nici cea mai vagă idee de unde au pornit.

Revenind însă la expresia din titlu, lucrurile sunt un pic mai clare când vine vorba de destinul lui Sulla și, implicit, de legătura sa cu prefectura. Conform Wikipedia, „Lucius Cornelius Sulla Felix (138 î.Hr.–78 î.Hr.) a fost un general și om politic roman, care, ca dictator, prin încercările lui de a constitui o formă nouă de stat, a contribuit de fapt la destrămarea Republicii Romane.

Printre altele, Cornelius Sulla a fost subiectul unei răscoale din partea senatorilor romani, în ultima perioadă a vieții sale. Problemele au plecat de la o serie importantă de greșeli cu repercusiuni grave realizate de omul politic al vremii.

În final, fundamentul expresiei ”ce treabă are Sulla cu prefectura” constă în funcția pe care, după numeroase eforturi, a ajuns să o ocupe fostul general roman. Printr-un abuz de putere, Sulla s-a autointitulat dictator peste întreaga Romă. Dictator în latină se spune Praefectus sau Prefect în limba noastră. În contextul în care oamenii au fost nemulțumiti de numirea sa funcție, au strigat în numeroase contexte:         

”Ce are Sulla cu Prefectura.”

 

12 expresii românești și originile lor

 

Cât de sus e al 7-lea cer, care e piatra de încercare și unde a fost codrul Vlăsiei? Iată o listă cu 12 expresii românești folosite în limbajul curent și originile lor:

 

1. S-a dus pe apa Sâmbetei (a dispărut).

Apa sâmbetei era, într-o veche credință, un râu care se vărsa în Infern, deci tot ce cădea în acea apă nu se mai putea găsi.

 

2. Banul n-are miros

Împăratul Vespasian i-a urmat lui Nero și a găsit visteria goală. El a pus multe dări, chiar și pe closete. De atunci, closetele se numesc și vespasiene. Într-o zi, fiul său Titus (viitor împărat) i-a spus că poporul râde și îl bârfește pentru că a scos bani din o sursă mirositoare. Vespasian i-a pus sub nas fiului său o monedă și i-a spus: „Uite, banu n-are miros”.

 

3. Îi face capul calendar

Este o expresie veche și a pornit de la faptul că, demult, în calendare apăreau multe cifre, date astronomice, istorice, geografice care nu puteau fi ținute ușor minte.

 

4. Nici în clin, nici în mânecă

Știm că mâneca este partea hainei care acoperă brațul, iar un clin este o fâșie oarecare de material. Nu este nici o legătură între acești termeni și expresia românească „a nu avea nici în clin, nici în mânecă cu ceva sau cu cineva“. Expresia este veche și se trage din Transilvania. Acolo, țăranii spun „în mânec” când urcă cu carul un deal și „în clin”, când coboară la vale. Când căruța și căruțasul stau pe loc, va fi nici în clin, nici în mânec. Expresia a pătruns în toate regiunile țării și s-a păstrat până azi nu cu sensul primar ci așa cum am spus să nu ai de-a face cu ceva sau cu cineva în nicio împrejurare.

 

5. Mă aflu în al 7-lea sau al 9-lea cer

Expresia e bazată pe credința celor vechi că cerul este alcătuit din mai multe bolte. În boltele de sus, ajungeau cei fericiți, așa că expresia înseamnă că te afli in culmea fericirii, desfătării și bucuriei.

 

6. In vino veritas - în vin este adevărul

Expresie veche de peste 2000 de ani, este atribuită poetului grec Alceu, care a trăit cu 6 secole înainte de Hristos. Pe vremea lui, celor bănuiți de fapte rele li se dădea să bea vinuri tari pentru a spune adevărul. Omul la băutură devine vorbăreț și atunci dezvăluie taine pe care le-ar ascunde dacă ar fi treaz.

 

7. Muncă de Sisif

Sisif a fost un rege legendar, pe care Zeus l-a osândit pentru nesupunere să urce un deal din infern ducând în spinare o stâncă uriașă. Dar cum ajungea în vârf, stânca aluneca și Sisif trebuia să o ia de la început. Expresia se referă la o strădanie istovitoare și inutilă, un efort spre un obiectiv imposibil de atins.

 

8. Piatră de încercare

Este o piatră foarte dură de culoare neagră. Piatra este folosită de bijutieri pentru a verifica dacă o bijuterie este din aur și din ce fel de aur. Bijutierul freacă obiectul pe piatra neagră, și pe fâșia subțire de metal rămasă pe piatră se toarnă apă tare (acid nitric). Dacă metalul nu este aur, urma dispare, dacă este aur, culoarea căpătată de urma galbenă indică felul și caratele aurului. Expresia     „piatră de încercare” se folosește când este vorba de o probă foarte grea pe care cineva trebuie să o treacă.

 

9. Codrul Vlăsiei

Se întindea din nordul Bucureștilor până la Cernica, Snagov, chiar aproape de Ploiești. A trece prin această pădure era un act de mare curaj pentru că tâlhăriile acolo se țineau lanț. Vorba „ca-n codru Vlăsiei” se aplică și azi celor care fură fără rușine din avutul public. Expresia mai înseamnă un loc fără control, unde domnește jaful și frauda.

 

10. Pielea ursului din pădure

Expresia provine dintr-o fabulă de La Fontaine. Doi prieteni au vândut unui blănar blana ursului pe care îl vor vâna a doua zi. Pornesc ei la vânătoare, se întâlnesc cu ursul, dar, cuprinși de groază, unul se urcă într-un copac iar celălalt face pe mortul. Ursul nu mănâncă stârvuri, și după ce l-a mirosit pe cel de jos a plecat. Prietenul din pom coboară și-l întreabă pe cel de jos ce i-a spus ursul la ureche. „Mi-a spus să nu-i mai vând pielea până nu-l vânez”. Sau în alte fabule i-ar fi spus să-și aleagă cu grijă prietenii. Folosim expresia pentru a stabili că numai ce este în mână nu e minciună, sau se mai folosește atunci când un prieten ne dezamăgește.

 

11. Dacă tăceai, filozof rămâneai

Maxima este extrasă din lucrarea „Mangâierile filozofiei” care aparține filozofului antic Boethius. Acesta se afla în închisoare pentru niște declarații care n-au plăcut regelui. Maxima trebuie folosită cu discernământ în împrejurarea când tăcerea poate fi mai inteligentă decât cuvântul.

 

12.Vorbe de clacă

Cu înțelesul de „vorbe fără miez, de flecăreală”. Expresia este legată de mica adunare de vecini de la sat, numită clacă. Vecinii se adunau și ajutau la muncă pe unul dintre ei. Acolo se spuneau tot felul de snoave, de ghicitori și de bârfe din sat.

 

DIVERSE

Când freci menta, n-ai de ce să bagi mâna-n foc

Folosim zi de zi o mulțime de expresii din limba română, fără a acorda prea multă atenție sensului acestora. Chiar dacă multe dintre ele sună ciudat la o analiză sumară, toate aceste expresii încep să capete sens atunci când examinăm trecutul și descoperim originea acestora.

Spre exemplu, „A freca menta” însemnă să lenevești, să stai degeaba, să te ferești de muncă. Pe vremuri, mesele erau frecate cu mentă, pentru a oferi un miros proaspăt în timpul cinei. Aceasta era una dintre cele mai simple sarcini, iar majoritatea oamenilor prefera să frece mesele cu mentă, decât să facă alte activități obositoare. Prin urmare, cei care voiau doar să pretindă că munces, frecau menta.

„A sta de șase”, o altă expresie cunoscută, înseamnă să păzești ceva, să stai la pândă. Expresia își are originea din aviație, mai precis, din Primul Război Mondial. Pentru a comunica rapid și eficient, piloții foloseau metoda ceasului. Avionul era înconjurat de un ceas imaginar, iar piloții se atenționau între ei, în cazul eventualelor pericole, folosind orele de pe acest ceas imaginar. Spre exemplu, atenție la 3 sau atenție la 9, însemna că pericolul vine din dreapta, respectiv stânga. Atenție la 6 însemna să fii atent la spatele tău. De aici cifra 6 a început să fie folosită în alte contexte, cu înțelesul de a-ți proteja spatele.

„A fi prins cu mâța-n sac” înseamnă să fii prins cu o minciună. Chiar dacă la prima vedere am crede că pur și simplu cineva a furat o pisică și a fost prins cu ea în sac, expresia se referă, de fapt, la vânzarea porcilor în târg. În trecut, în târguri, purceii se vindeau în saci legați. Oamenii nu puteau să vadă ce se află în sac, astfel că vânzătorii profitau de situație, iar în loc de purcel puneau o pisică în sac. Cei care erau prinși cu această înșelăciune erau, la propriu, prinși cu mâța-n sac.

„A face capul calendar” înseamnă să stresezi pe cineva, oferindu-i prea multe informații. Expresia a apărut odată cu invenția tipografiei. Printre primele lucruri printate și vândute în masă, au fost calendarele, iar pentru a încuraja cumpărarea lor, producătorii adăugau diferite informații, precum proverbe, sărbători, sfaturi, horoscop, meteo și multe altele. Astfel, calendarele deveneau niște reviste, cu o mulțime de informații. Iar pentru că hârtia era scumpa, scrisul era mic și informația extrem de înghesuită pe pagină, de aici și expresia a face capul calendar, adică a copleși cu prea multă informație.

„Colac peste pupăză” este o zicală care se referă la momentul în care există deja un necaz și apare o altă problemă (ex. Ca și când n-ar fi fost de-ajuns povara ei peste mine, îmi mai trebuia și tu, colac peste pupăză). Colacul este un simbol al înmormântării, iar pupăza nu se referă la o pasăre, ci la un tip de pâine tradițională de nuntă. Deci, expresia „colac peste pupăză” se referă la o înmormântare care vine imediat după o nuntă.

„A băga mâna în foc” pentru ceva sau cineva înseamnă a susține cu tărie acel lucru, a garanta. Expresia face referire la un ritual vechi de judecată. Pentru a descoperi nevinovăția unei persoane, aceasta era silită să bage mâna în foc după un fier încins, să îl țină în mână ceva timp, iar apoi în funcție de cât de repede se vindeca rana, se determina dacă persoana este sau nu vinovată.

„A scoate din pepeni” pe cineva înseamnă să scoți din sărite pe cineva, să îl enervezi foarte tare. Pepenele în această expresie se referă de fapt la o plantație de harbuji și expresia face referință la modul în care se furau pepenii. Pentru ca hoții să poată fura pepeni, acești erau nevoiți să scape de paznic. Astfel, unul dintre hoți încerca să îl stârnească pe cel care păzea plantația, prefăcându-se că fură un pepene sau jignindu-l, în speranța că îl va face pe paznic să se enerveze și să fugă după el, scoțându-l dintre pepeni.

„A călca pe bec” înseamnă să greșești, iar expresia datează din secolul al XIX – lea. Pe vremea aceea, străzile erau luminate cu gaz, iar arzătoarele din felinarele stradale erau numite becuri cu gaz. De asemenea, umbra difuză a luminii stradale semăna cu silueta unui jandarm. În felul acesta, în lumea interlopă, jandarmii au început să fie porecliți becuri, iar atunci când un hoț era prins că face o nelegiuire, se spunea că acesta a calcat peste un bec.

Albert Einstein și curiozitățile vieții sale

 

 

Marele  savant a schimbat lumea fizicii, s-a bucurat de o mare recunoaștere pentru contribuțiile pe care le-a adus domeniului științei și a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1921.

Născut pe 14 martie 1879, în Germania, a fost unul dintre cei mai importanți oameni ai secolului XX. Așadar, iată câteva curiozități despre Albert Einstein (și  amănunte mai puțin cunoscute).

1.A refuzat să fie președintele Israelului

În ciuda ofertei generoase făcută printr-o scrisoare oficială de către ambasadorul Israelului în SUA, Einstein a refuzat președinția Israelului în 1952. În scrisoarea sa de răspuns, savantul spunea:

„Sunt profund mișcat de oferta statului Israel și totodată întristat și rușinat că nu o pot accepta. Toată viața m-am ocupat de chestiuni obiective, prin urmare îmi lipsește aptitudinea naturală și experiența de a exercita funcții oficiale.”

2. A murit fiindcă a refuzat o operația chirurgicală ce i-ar fi putut salva viața

Pe 17 aprilie 1955, Einstein a suferit un anevrism de aortă abdominală, care a avut drept rezultat o hemoragie internă. Când i s-a propus o intervenție chirurgicală, a spus:

„Vreau să mor atunci când aleg eu. Este o lipsă de decență să îți prelungești viața în mod artificial. Mi-am făcut treaba, este timpul să plec. O voi face cu eleganță.”

A murit în ziua următoare.

3.Creierul i-a fost îndepărtat ilegal și a fost dat pierdut vreme de 50 de ani

Deși doctorul Thomas Stolz Harvey a fost cel care i-a făcut autopsia lui Einstein, nu au fost descoperite documentele care îl delegau în mod oficial să întreprindă procedura. Așadar, autopsia a fost făcută în mod ilegal.

La șapte ore după moartea lui Einstein, Harvey a îndepărtat creierul lui Einstein, în ciuda faptului că savantul ceruse să fie incinerat „în întregime”. Harvey a păstrat creierul, însă nimeni nu știe de ce.

4. Contrar convingerilor populare, nu a picat niciodată la matematică

În 1935, publicația „Ripley’s Believe It or Not!” a publicat un articol cu titlul „Cel mai mare matematician în viață a picat la matematică”. Această „curiozitate” circulă și în ziua de azi pe rețelele sociale.

În realitate, Einstein nu a picat niciun examen la matematică. Când i s-a arătat articolul, a râs și a spus:

„Nu am picat niciodată la matematică. Înainte de vârsta de 15 ani, stăpâneam calculul diferențial și integral.”

De fapt, tânărul Einstein a fost în fruntea celor mai multe clase din care a făcut parte și a depășit cu mult așteptările profesorilor lui.

5.A avut o fiică, dar nu se știu multe despre ea

Lieserl a fost primul copil al savantului cu prima lui soție, Mileva Maric. Singurele documente care se referă la fată sunt scrisorile schimbate de părinții ei.

Fata s-a născut când cei doi nu erau căsătoriți, în ianuarie 1902, și nu s-a vorbit prea mult de ea. Este posibil să fi murit în septembrie 1903, de scarlatină.

Se crede că Lieserl s-a născut cu handicap mintal și că a fost menționată pentru ultima oară într-o scrisoare trimisă de Albert Milevei, datată pe 19 septembrie 1903.

Scrisoarea sugerează faptul că părinții ei se gândeau să o ofere spre adopție înainte ca aceasta să moară. „Cum este înregistrat oficial copilul?”, întreba Einstein. „Trebuie să fim precauți ca să nu întâmpine probleme mai târziu.”

6. După ce a divorțat de prima soție, s-a însurat cu verișoara lui primară

În cele din urmă, Albert s-a însurat cu Elsa, cu care avea o relație încă de când era însurat cu prima lui soție, Mileva.

Divorțul de Mileva s-a finalizat abia în 1919, la șapte ani după ce savantul începuse să se întâlnească cu verișoara lui primară.

7.Nu a luat premiul Nobel pentru cea mai celebră dintre teoriile sale

Nu celebra teorie a relativității i-a adus premiul Nobel, ci „serviciile aduse fizicii teoretice, și în special descoperirea legilor efectului fotoelectric.”

8. Toți banii primiți odată cu premiul Nobel au ajuns la prima lui soție, ca plată de divorț

Cuplul a fost de acord ca banii pe care savantul avea să-i primească odată cu decernarea premiului Nobel să fie depuși într-un cont de economii pentru cei doi fii, Hans și Eduard.

În cele din urmă, banii au fost folosiți pentru cumpărarea a trei case în Zurich: una în care să locuiască Mileva, iar celelalte două drept investiții.

9. Ochii lui sunt într-un seif din New York

Doctorul care i-a făcut ilegal autopsia i-a furat nu numai creierul, ci și ochii. I-a dat oftalmologului lui Einstein, Henry Abrams. Ochii sunt păstrați într-un seif din New York chiar și în ziua de azi.

10. Einstein a fost sursă de inspirație pentru personajul Yoda

Stuart Freeborn, artistul care l-a creat pe Yoda din Star Wars, a modelat fața jedi-ului după propria sa figură, însă a adăugat riduri în jurul ochilor, inspirate de figura lui Einstein, pentru a denota înțelepciune și inteligență.

11. Unul dintre cele mai celebre citate ale sale este prost interpretat

„Dumnezeu nu joacă zaruri” este unul dintre cele mai celebre și întrucâtva criptice citate ale lui Einstein.

Referința la Dumnezeu îi face pe mulți să creadă că Einstein era o persoană credincioasă. De fapt, nu era. Einstein îl folosea pe Dumnezeu drept metaforă.

Într-o scrisoare din 1954, Einstein spunea următoarele:

„Nu cred într-un Dumnezeu personal și nu am ascuns niciodată acest lucru, ci l-am exprimat cât se poate de clar. Dacă există înăuntrul meu ceva care să se asemene cu religia, acest lucru este admirația nețărmurită pentru structura lumii, atât cât a putut-o revela știința.”

Când pomenea jocul de zaruri, savantul se referea la natura imprevizibilă a particulelor subatomice în fizica cuantică. Pe scurt, citatul subliniază cât de ciudată este mecanica cuantică.

12. Principala sa pasiune nu era știința

În pofida celorlalte talente și realizări, muzica era lucrul care îl făcea pe savant cel mai fericit.

Nu călătorea niciodată fără vioara lui și cândva a spus:

„Viața fără muzică este de neconceput pentru mine. Îmi trăiesc visările diurne sub formă de muzică. Îmi văd viața într-un fel muzical. Cea mai mare bucurie din viața mea este muzica.”(preluare Internet)

Dixia Cheng, imensul oraș construit de chinezi în secret sub Beijing

 

Sub străzile aglomerate din Beijing, la câțiva metri adâncime, se află un imens oraș, un labirint de tuneluri și încăperi construit la finalul anilor ’60.

Săpat manual de locuitorii Beijingului, Dixia Cheng cuprinde numeroase coridoare, săli de clasă și chiar și un cinematograf și este dotat cu un sistem de ventilație menit să reziste în caz de atac nuclear sau chimic.

Dixia Cheng este „fructul” conflictului dintre China și URSS.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, ideologia comunistă a prins rădăcini pe un teritoriu vast, care se întindea din Europa de Est până la oceanele Arctic și Pacific.

Când China a intrat în luptă, după revoluția lui Mao Zedong, în 1949, Eurasia era în mare parte comunistă.

Angajarea URSS în Războiul Rece împotriva SUA a captat atenția lumii din 1947 până în 1991, când Uniunea Sovietică s-a prăbușit.

Cu toate că tensiunile dintre sovietici și americani nu s-au transformat niciodată într-un conflict armat, între China și URSS lucrurile au stat diferit.

Având în vedere că ambele state erau conduse de regimuri comuniste, ar fi fost firesc ca URSS și China să aibă relații de prietenie. Nu a fost cazul, însă.

Cele două state s-au luptat pentru granițe începând cu secolul XVII, din timpul dinastiilor Romanov și Ming. Aceste tensiuni au continuat până la mijlocul secolului XX și, în cele din urmă, în primăvara anului 1969 s-au transformat într-un conflict armat.

La acea vreme, la conducerea URSS se afla Leonid Brejnev, în timp ce China era condusă de Mao Zedong.

Deși tensiunile dintre cele două țări vizau o fâșie enormă, de mii de kilometri de-a lungul graniței comune, „scânteia” care a dus la izbucnirea conflictului a fost o mică insulă de pe râul Ussuri, din apropierea frontierei Chinei cu URSS.

În martie 1969, chinezii au atacat o navă sovietică, ucigând 24 de militari. De-a lungul primăverii, la frontiera dintre cele două state au izbucnit mai multe conflicte armate.

În una dintre aceste confruntări, 800 de chinezi și-au pierdut viața, după ce sovieticii au atacat cu avioane, tancuri și rachete. De partea sovieticilor s-au înregistrat doar 60 de morți.

După această victorie clară, sovieticii au amenințat voalat cu alte acte de violență, în cazul în care chinezii ar fi îndrăznit să provoace noi conflicte la frontieră.

Mao Zedong a luat în serios amenințările sovietice. În același an, a fost elaborat un plan de evacuare de urgență în cazul unei invazii sovietice asupra capitalei Chinei, Beijing.

Circa două treimi din populație urmau să părăsească de urgență orașul dacă tancurile sovietice ar fi intrat în oraș. Dar care era planul pentru restul locuitorilor?

Pentru acești oameni, Mao Zedong avea o altă variantă. Președintele chinez a ordonat construirea unui vast oraș subteran, care să servească drept adăpost în timpul invaziilor, raidurilor aeriene sau în caz de atac nuclear.

În clasiscul stil chinezesc, construirea orașului subteran a fost o întreprindere colosală. La sfârșitul anilor 1960, Beijingul avea 7.5 milioane de locuitori.

Pentru Mao, era firesc ca oamenii să contribuie la efortul de război, iar locuitorii capitalei chineze au fost obligați să participe la excavarea enormului adăpost.

Majoritatea săpăturilor au fost făcute manual, iar la muncă au participat atât adulți, cât și copii. Această întreprindere comună se încadra perfect în Revoluția Culturală a lui Mao, o campanie masivă de susținere a mișcării comuniste și de împiedicare a ideilor contrarevoluționare.

Din 1969 până în 1979, oamenii din Beijing și-au concentrat atenția în subteran. Când a fost finalizat, orașul Dixia Cheng putea să adăpostească 300.000 de oameni timp de aproximativ patru luni.

Situate la o adâncime de opt până la 18 metri sub oraș, tunelurile au lungimea de aproximativ 30 de kilometri.

Intrările secrete de la suprafață erau situate în magazine, case și parcuri din jurul Beijingului. Lângă intrări erau montate hărți ale tunelurilor, desenate cu cerneală fluorescentă, invizibilă cu ochiul liber.

În ciuda muncii enorme, resurselor și timpului alocat construirii orașului subteran, acesta nu a fost folosit niciodată în scopul propus. Însă, dacă s-ar fi ivit ocazia, locuitorii din Beijing refugiați în tuneluri ar fi rezistat o bună bucată de timp.

Dixia Cheng a fost echipat cu puțuri de ventilație rezistente în cazul unui atac nuclear, biologic sau chimic. În plus față de siguranța oferită de adâncimea tunelurilor, complexul era echipat cu adăposturi antiaeriene.

Încăperile auxiliare conțineau cereale, arme și alte provizii. În orașul subteran existau inclusiv încăperi pentru cultivarea de hrană care nu are nevoie de soare, precum ciupercile, și zone pregătite pentru forarea puțurilor de apă.

Dixia Cheng a fost prevăzut inclusiv cu săli de clasă pentru copii, iar aproape de suprafață existau diverse facilități, precum un cinematograf, frizerii, restaurante și un patinoar.

După ce URSS s-a dezintegrat și Beijingul a fost considerat în afara amenințării, orașul subteran și-a pierdut scopul și a fost dat uitării.

În 2000, o secțiune din Dixia Cheng a fost transformată în obiectiv turistic, însă doar pentru străini. Câteva adăposturi antiaeriene au fost transformate în pensiuni.

Însă cea mai mare parte a acestui vast oraș subteran este abandonată și încremenită în timp. Pereții încăperilor în care ar fi trebuit să se adăpostească oamenii sunt încă decorați cu afișe de propagandă care îl înfățișează pe Mao.

Înaintea Jocurilor Olimpice din 2008, oficialii de la Beijing au renovat anumite districte din oraș, iar acțiunile de modernizare au inclus și demolarea unora dintre magazinele unde se aflau cele mai cunoscute intrări în orașul subteran.

Unii se tem că Dixia Cheng se va pierde pentru totdeauna: fără intrări și hărți care să indice calea, Dixia Cheng din Beijing ar putea cădea în uitare. (preluare Internet)

• 
  

Magda Jakabovits (Baba, Mami)

Magda Jakabovits (Baba, Mami) (מבית (Strasser, בתקופת השואה.

1

 

ההורים של Mami, היו Janka Strasser (Goldstein) (1898) ו István(Stefi) Strasser (1894).

 

Mami(Baba) בשנת 1926

Mami,  בשמה המלא Strasser Magda (Baba), נולדה ב Székelyudvarhely (סקייאודוורהלי), ב 5 לינואר, 1924. היו לה אח גדול, Laci (לאצי) (1921) ואחות קטנה, Olly (אולי) (1928).

2

 

 

 

 Mami        ו לאצי,

 1926                                                        Mami, בשנת 1928     

המשפחה חייתה חיה חיים רגילים, רגועים, כמשפחה יהודית, ביחד עם עוד משפחות יהודיות, רומניות והונגריות... אבא של Mami, היה מכונאי מוכשר מאוד...הוא הרכיב את הרדיו הראשון באזור... כמו כן, עבד כמקרין סרטים בקולנוע המקומי...אח"כ עבד כמכונאי במפעל. אמא של Mami, הייתה עקרת בית, חברה במועדון נשות "ויצו"...אח של Mami, היה פחות טוב בלימודים, שובב גדול... ההורים דאגו שילמד מקצוע קונדיטור... Mami, הייתה טובה בלימודים, בעיקר בחשבון...                                                        

Mami כמשתתפת בהצגת הילדים "סינדרלה", בביה"ס, בשנת 1938 (שורה שניה, באמצע)

Mami בהצגת מחזה, בביה"ס (שורה שניה, באמצע) בשנת 1938

 

 

 

3

 

1.       בתמונה משמאל, Mami עם חברה, מטיילות ב "korzo", בעיר – דצמבר, 1938

2.       בתמונה מלמטה, Mami, בחדר שלה, מקשיבה לרדיו שאביה בנה, ב 25.12.1938 ( Karácsony)

3.      בתמונה מימין, Mami בחנות שעבדה, בשנת 1942.     

 

 

 

 

היהודים הורדו מהרכבת ורוכזו, גברים בנפרד ונשים וילדים בנפרד...כל המזוודות שלהם נלקחו...

 הסלקציה...קצין SS, בשם מנגלה (Mengele), עמד מול התורים של היהודים והוא קבע, לפי ראות עיניו, מי הולך ימינה, לעבודה ומי הולך שמאלה, לתאי הגזים...

5

            Mami מספרת:

הגענו ל Auschwitz, ב ראשון למאי, 1944.כשירדנו מהקרון, ראיתי אנשים, לבושים בבגדי פסים, שלקחו לנו את המזוודות...אמרו שנקבל אותן יותר מאוחר...את אבי לא ראיתי יותר...אני, עם Olly, אחותי הקטנה ואמי, עמדנו בתור ארוך, של נשים וילדים...במקרה, Olly הייתה קדימה, אמא באמצע ואני אחריה...ראיתי את הקצין הגרמני, ששולח נשים צעירות  ימינה ונשים מבוגרות או אימהות עם תינוקת, שמאלה...כשאחותי הגיעה מולו, הוא שלח אותה ימינה...באותו רגע, תפסתי את אמא ונישקתי אותה...אח"כ, היא נשלחה שמאלה...אני נשלחתי ימינה והצטרפתי לאחותי...

במחנה, סיפרו אותנו לקרחת, לקחו לנו את הבגדים...קבלנו "בגדים" של אסיר, עם מספרים תפורים על הבגד...נראנו כמו האנשים שראינו כשירדנו מהרכבת...גרנו בבלוק 30, אגף C...בבלוק שלנו לא היו מיטות או דרגשים...ישנו ישר על הרצפה...שמנו ענפי עץ (אם הצלחנו להסיג) על הרצפה ...ישנו כך, שהראש היה מונח על הרגל של מישהי...כמו סרדינים, ראש, רגל, ראש, רגל... שירותים...היה מבנה ענק עם בור גדול ומעל הבור, שמו לוח עץ עם פתחים...זה הכל...כל בוקר, היה Apel...העירו אותנו מוקדם בבוקר, היה חושך עדיין ויצאנו מול הבלוק...עמדנו שם שעות, עד שעשו ספירה בכל המחנה...את המתים היינו צריכות להוציא מהבלוק ולשים בחוץ ...את החולות, השתדלנו לתמוך ולהחזיק בעמידה, עד סיום הספירה. היינו כמה צעירות מהעיר שלנו...אני התחברתי עם Iszákovits Klári...הכרנו אותה מקודם, אבל במחנה נהיינו כמו אחיות...בעיקר, אני דאגתי לאחותי הקטנה.

בבוקרו של 15 לאוגוסט, אחרי ה Apel, עשו סלקציה! המטרה, להו

 

רידו בינינו! עד עכשיו, היה קשה, אבל היינו ביחד עם Olly ו Klári...למזלי, גם אני וגם אחותי, נבחרנו לעבודה!...נשארנו ביחד!...מסכנה Klári, נשארה במחנה...הייתה ממש-ממש עצובה...יותר מאוחר, לקחו אותה לעבודה במפעל.

נתנו לנו בגדים אחרים, עם מספרי תפורים על הבגד...ולקחו אותנו במשאיות למקום שנקרא Stutthof ...שם הקמנו מחנה באמצע היער...אוהלים גדולים, ללא רצפה, ללא מיטות.. שמנו ענפי אשוח על הרצפה כדי לישון...במקום הזה, חפרנו תעלות לטנקים...איך שהתקרב החורף, היה יותר ויותר קשה...החורף הפולני, עם המון שלג, היה קשה מאוד...לא היו לנו בגדים ונעליים מתאימות...סבלנו מקור, מקרציות, מחלות, רעב...לא לדבר על אכזריותם של השומרים שלנו, הגרמנים. דאגתי היחידה הייתה לאחותי הקטנה...במחנה Stutthof, פגשנו את Rozsika Rozemberg, אישה יותר מבוגרת ממני ,שהכרתי מהעיר שלנו...היא עזרה לנו המון!...היא עבדה במטבח והצליחה להגניב לנו תפוחי אדמה, לחם...הייתה מלאך!...עד שבבוקר אחד, בחודש ינואר, כבר שנת 1945, הודיעו לנו שאנו עומדים לצאת לדרך...ברגל!!...בשלג...מי שמרגישה שלא מסוגלת ללכת, יכולה לצאת מהשורה...היה לנו ברור, שלצאת מן השורה, שווה מוות!...כך קראנו לזה: "צעדת המוות"...לצערנו, היו כמה בנות, שיצאו...ולא ראינו אותן יותר.!

הצעדה, הייתה מאוד מאוד קשה...לא יודעת בדיוק כמה זמן הלכנו...לא קבלנו לאכול...לפעמים, כשעצרנו ליד כפרים, נתנו לנו ללכת להשיג אוכל...השומרים הגרמנים, "סגרו עיניים". אני הלכתי להביא אוכל לאחותי...דפקתי בדלת...לפעמים האנשים המקומיים, הכניסו אותי, נתנו לי לאכול...מרק חם...אני חושבת שזה היה האוכל הכי טעים שאכלתי בחיים...ולקחתי אוכל גם ל Olly...לפעמים, הכפריים פשוט גירשו אותי...

הגענו לעיר Thorn...עדיין בחודש ינואר, 1945...הכניסו אותנו למבנה של בית הכלא העירוני...לתוך תאים שהיו ריקים. שמענו רעש של מטוסים ורעש של יריות...גם הפצצות. למזלנו, מבנה בית הכלא, היה חזק ולא קרה לנו שום דבר...בבוקר, שקט!...פתאום, מישהו פתח את דלת התא...לא האמנו לעינינו!...חייל רוסי!...

 

 הרוסים עזרו לנו להשיג אוכל, בגדים...אח"כ יצאנו לדרך...חזרה הביתה!...לא ידענו את הדרך, אבל השתדלנו ללכת לכיוון הנגדי לתנועת כוחות הצבא...עברנו את וורשה, ראינו את ההריסות של הגטו...בדרך חזרה, פגשנו חיילים או קצינים רוסים, שהמליצו לנו לא להגיע לרומניה, אלה להגיע ישר לארץ ישראל!...הם היו מוכנים לתת לנו מסמכים, המאשרים שאנו משוחררי מחנות ריכוז ומאפשרים לנו מעבר חופשי . אבל, אנו רצינו להגיע הביתה...עוד קיווינו בליבנו, שההורים האהובים שלנו יחזרו...

באפריל, 1945, לאחר תלאות, הגענו הביתה!...ומי עוד הגיעה הביתה?...Klári, החברה האהובה שלנו!... גם היא הצליחה לשרוד את מחנות המוות...

תמונות של מחנה המוות, Auschwitz, היום:

 

 

   חיים  חדשים

1945

         למרות כל התקוות והתפילות, ההורים האהובים לא חזרו הביתה...

Mami (Baba)         , ביחד עם Olly, אחותה הקטנה ו Klári, החברה הכי טובה, הקימו עסק משגשג : Mami  עבדה בתור קופאית, במינימרקט מקומי (זוכרים שהיא הייתה טובה בחשבון...), Olly עבדה בתיקון גרבי משי ו Klári הייתה טובה בבישולים, אז הכינה אוכל...ופתחו מין "חדר אוכל " לכולם, כך שגם הרוויחו כסף, גם אכלו...וגם הכירו בחורים, ששמחו להיכנס לאכול אצל הבנות...

         ...תמה תקופת השואה...הבנות הקימו משפחות ועלו לארץ ישראל...התחילו חיים חדשים!

 

רשם: Gyuri Jakabovits,

בשם כל הילדים והנכדים,

בשנת 2014, באזכרה של Mami

10 שנים למותה