Despre familia mea .

round: white; font-family: "times" , serif; font-size: 12pt;">

Azi 24 mai 2017,m-am așezat pentru prima oara in viața mea sa încerc sa încropesc câteva pagini in care sa povestesc aspecte (fragmente) din viața mea si a familiei mele. Adevărul este ca nu știu de unde sa încep si cum sa continui, dar vreau sa încerc.

M-am născut la Rădăuți).Primii strămoși de care știu sunt din provincia Silezia (Schlesien). In fotografia de mai jos sunt bunicii tatei.

Despre străbunicul știu doar că s-a născut în 1848 cu numele de Jehoischie (Shike/Shaye) și a avut trei băieți și cinci fete cu prima soție , Chaia, care a murit la vârsta de 37 de ani. Cu cea de-a doua soție, Miza, nu a avut copii. De meserie a fost croitor şi a murit la vârsta de 64 de ani. Tatăl meu Osias (Şike) îi poarta numele. Șase din cei opt copii au emigrat în SUA şi Canada iar Bunica Esther şi o soră de a ei au rămas în România. Sora bunicii s-a stabilit la Iași iar bunica rămas în Rădăuţi.

Bunicul meu (Israel Leib Soicher) provine dintr-o familie din Galiţia, localitatea Stofeiani şi a venit în Rădăuţi în anii 1902 unde a cunoscut-o pe

bunica, Esther Stenzler, născută în Rădăuţi şi cu care s-a căsătorit în 1904 şi au avut împreună nouă copii. Dintre aceştia unul a murit iar ceilalţi au avut diverse nume de familie ca Stenzler, Soicher şi Kolber deoarece au fost căsătoriţi numai religios si nu civil. Bunicul a fost sortator de cherestea la o fabrica din Vama, apoi în Rădăuţi, după care a lucrat la sifonăria din oraş de

  

pe str. Putnei şi unde in urma unui accident de muncă a rămas fără un ochi, fapt care a făcut ca bunicul să lucreze apoi cu ziua la diverşi oameni ca tăietor de lemne. În timpul primului război mondial, deşi nu avea un ochi a fost mobilizat la săpat tranşee, dar a hotărât să plece în refugiu în Cehoslovacia unde a stat în Boemia timp de 4 ani.

În 1930, la începutul lunii mai, s-a hotărât să plece la sora lui în Kolomea (Galiţia) deoarece fiind un om foarte religios nu a acceptat ideea că o soră de a tatei a rămas însărcinată cu un brutar beţiv. În drum spre graniţă a fost atacat de nişte hoţi care l-au bătut şi jefuit şi l-au lăsat în şanţ. A fost găsit de Moritz Weber, care era cizmar şi care l-a adus acasă, însă a murit după 24 de ore.

Bunica mea a rămas văduvă la vârsta de 49 de ani şi a fost casnică. În cei patru ani cât bunicul a fost plecat a făcut diverse munci la casele oamenilor avuţi, în special la o femeie care făcea şi vindea pâine. Bunica Esther a fost dusă în lagăr dar la plecarea din lagăr a suferit un accident la picior şi nu a mai putut ajunge înapoi. A rămas în lagărul Graboveţi unde a murit în luna mai 1944.

Bunicii mei.

  

Osias Shicke Stenzler

1909-2008

Tata s-a născut în luna martie în anul 1909, pe str. Norocului. a crescut împreuna cu familia într-o căsuța cu o singură cameră fără podea (cu pământ pe jos acoperit cu paie) lângă Toplița. La 5-6 ani a fost înscris la şcoala evreiască (Cheder) unde a învăţat să citească si sa scrie yiddish si ebraica. La vârsta de 9 ani a fost înscris la şcoala primară. A absolvit 4 clase şi a obţinut cerificat de absolvire. A fost ucenic la o şcoală de croitorie pentru dame avându-l ca maistru pe Adolf Wining. Acest atelier se afla pe str. Ştefan cel Mare iar ca ucenic a stat acolo 4 luni după care a plecat ca ucenic pe o perioadă de 3 ani la Soldinger Iţic pe str. Putnei.

În 1922 a intrat în politică în Partidul Social Democrat unde a fost făcut membru iar apoi a devenit casierul partidului. În 1927 a mers să lucreze la Seletin iar în anul1928 la întoarcerea în oraş a fost ales vicepreședintele tineretului partidului social- democrat din Rădăuţi.

În 1929 a înființat ziarul ,,Steaua roșie ̋ care a apărut doar de două ori iar tata a apărut sub numele de Soicher. Datorită ideilor sale şi opunerii unor hotărâri în anul 1930 a fost exclus din partid dar datorită principiilor şi convingerilor sale în noiembrie a participat la împrăștiere de manifeste.

Pe 2-3 mai 1931 au fost aduse din nou manifeste în oraş care trebuiau răspândite. Doi dintre băieții implicați nu au respectat ordinele primite, ei lipind manifestele la alte ore decât cele care au fost stabilite şi în alte locuri ceea ce a determinat arestarea lor. În urma bătăilor date la Siguranță au  

dezvăluit identitatea altora, astfel a fost arestat tata, fratele tatei şi mulți alții ca: Becher, Hendel Cibi, Uvan Henkel, Ploşceac Nicu. Timp de opt zile cât au stat arestați si bătuți până la proces. L-au avut ca avocat pe Teleagă. Din 5 mai până pe 27 iunie 1931 a fost la închisoarea din Mărgineni unde erau aproape 800 de condamnați după care a fost transferat la Suceava. Şi în închisoare credea în ideile lui așa că împreună cu alți condamnați a făcut o listă cu doleanțe şi au hotărât o zi de grevă. A doua zi a venit directorul închisorii cu care s-au dus tratative şi care a fost de acord cu cererile lor cu condiția ca şi ei să deschidă un atelier de croitorie şi unul de tâmplărie. Unii dintre tovarăși au fost de acord alții nu şi astfel s-a continuat greva 4 zile dar nu mai mult căci foamea i-a pus la pământ.

S-a eliberat pe 9 aprilie 1933 iar în anul următor în luna octombrie s-a căsătorit religios şi a avut doi copii (Yetty si Max). Datorită implicărilor sale politice Siguranța îi făcea cu regularitate percheziții şi de aceea a hotărât împreună cu mama să plece la Cernăuți numai că, cu o seară înaintea plecării poliţia l-a arestat din nou şi a doua zi a fost trimis în lagărul de la Miercurea Ciuc unde a stat până la cedarea Ardealului, 6 septembrie 1940, când a fost transferat în lagărul de deţinuţi politici de la Caracal. Şi în acel lagăr a continuat munca de educaţie comunistă.

A fost trimis în lagărul de la Târgu Jiu iar în 1941 a fost deportat la Vapniarka de unde a fost salvat ca si alții de colonelul Motora şi repatriat însă cei care au fost în lagărul de la Râbniţa au fost executaţi.

Din familia mea au fost deportați in Transnistria: Bunica Ester cu cei doi copii Reizale și Idale,

Tata era internat la lagărul Târgu-Jiu.

După război au rămas din familia tatei doar patru frați. Bunicii mei

din ambele părți au murit (au rămas ) în Transnistria (inclusiv fratele meu

Max la cca 7 ani, cu ultima rugăminte către sora mea Yetty “vreau o felie de

pâine cu unt) si a inchis ochii.

Fratele tatei Moyshe, cu soția si cei doi copii Srultziu si Malvina, Mama mea

Sabina cu doi copii – Yetty și Max, Bunica Haya (din partea mamei) și

mătușa mea Golditza.

Fratele tatei Shmil cu soția și un copil și soacra. Sora tatei Klara cu soțul un

copil și cumnatul,

Sora tatei Ethel cu soțul, sora tatei Reizale cu soțul, fratele tatei cel mic

Idale.

Bunica Haya a murit acolo de boala si subnutriție.

Dintre supraviețuitori menționez cei trei frați ai tatălui meu, Moyshe Kolber,( Shmil Stenzler și Aron Shtemper (care a trăit în Cernăuți) si copiii lor.

 

Familia Kolber: Reghina (Ruchl), Israel (Srultziu) Malvina și Moyshe.

 

Familia Stenzler: Osias,Yetty,Bondy si Sabina.

CREDO

(preluat din cartea „Osias Stenzler, Fragmente biografice. “ Editura Ion Prelipcean 2015)

“Munca mea profesională am împletit-o cu munca de
interes obștesc, în sprijinul oamenilor, militând pe plan social și ideologic pentru libertate națională și dreptate socială̆. Trebuia schimbată  societatea, nădăjduind spre zări mai luminoase. Dacă acestea sau realizat sau nu, istoria și oamenii vor judeca. Am stat în închisori și lagăre șapte ani pentru aceste idei de libertate și dreptate. Viața i-a măturat pe unii și i-a instalat pe alții, multe vise s-au lăsat așteptate, idei mari au fost înșelate și compromise de către o altă clică și o altă mentalitate, cu aceleași defecte și cu același efect negativ pentru mulțime. Între timp, alții neîndreptățiți au trăit doar cu speranța, în timp ce viețile noastre trec, timpul se risipește, iar în urma tuturor până și amintirile dispar. Las urmașilor mărturisirea activității mele
spunând că fiecare dintre noi trebuie să punem umărul, dacă vrem ca societatea să se miște în sensul dorit de noi. Bineînțeles că drumul nu e ușor, se face cu sacrificii și jertfe. Fiecare trebuie să acționăm, în orice condiții, pentru un ideal înălțător, ca adevărul și dreptatea să triumfe! „  

Familia Stenzler: Tzita, Israel, Emanuel si Shmil.

 

Familia Shtempler: Aron, Vitia, Mania și Fima.

Eu (Bondy), vreau sa adaug din amintirile mele despre tata.

In copilărie m-am simțit foarte legat de el : m-a învăţat foarte multe precum:

Tata știa bine limba germana si yiddish.(era expert in Shalom Alechem) Când plecam anual la bai:

prieteni 95 de ani de viață și divinitatea sper să-mi mai dea timp (bunicul

meu a ajuns la o suta de ani)

Sa tai lemne, sa sap in gradina, tot ce trebuia reparat in casa, să tai găini

cusher,sa-mi fac singur patine din lemn si multe altele, ceea ce mă ajutat

pana in prezent sa chem rar tehnicieni la diverse reparații.

Vatra Dornei, Borsec, Herculane, Călimănești, Eforie Nord si altele , după

amiezile se adunau cunoștințele (cam aceleași) si ascultau „prelegerile” sau

anecdotele lui tata cu mare atenție (la care eu eram mândru)

Toata viața l-am admirat cu toate ca in privința părerilor sale comuniste

totdeauna mă contraziceam cu el. Mai târziu prin anii 80 a înțeles ca

comunismul a fost aplicat total greșit si a avut remușcări.

In ultimii ani din viața a suferit greu. Din cauza unei operații nereușite la

ochi a orbit si după câțiva ani si-a pierdut si auzul . Eu l-am vizitat din 1975

când am plecat in Israel ,până când sa stins din viața în aprilie 2008,aproape

in fiecare an.

Din partea mamei, bunicii mei: Butnaru/Burlacu ,Yosef și Haya .

Mama mea Sabina cu sora ei Golditza și parinții.

  

Sabina (Shlime) Burlacu/Butnaru 1913-1965

Despre mama am să încep prin a afirma că a fost o mamă iubitoare, o soție devotată, o gospodină lăudată de mulți rădăuțeni și din păcate a murit subit la 52 de ani.

Primele amintiri.

O țin minte pe mama care îmi cânta din fragedă copilărie cântece în yiddish din timpul Holocaustului. Avea un repertoriu foarte bogat (ca și tata de altfel)
Cântecele erau triste în general și de multe ori plângeam. Mai târziu a început să-mi povestească chinurile și viața groaznică pe care a dus-o în Bershad -Transnistria împreună cu cei doi copii. Mâncarea era foarte greu de obținut și toată perioada alimentul principal erau cojile de cartofi.

Frigul infernal din aceea perioadă a determinat-o să meargă noaptea la calea ferată și să demonteze traverse pentru foc. Lupta pentru supraviețuire a fost

 

de neimaginat. Fiul Max (fratele meu pe care îl cunosc doar din poze) a murit de foame, părinți și alte rude de boli, frig, extenuare, subnutriție sau împușcați.
Odată un soldat a scos-o pe mama din casă să o ducă undeva. Pe drum mama la rugat să o lase la un WC (din scânduri) și a rupt o scândură din spate și a evadat. Tot în această perioadă au circulat zvonuri că tatăl meu a fost împușcat. După câtva timp un bărbat a curtat-o, dar e a refuzat spunând că până nu vede mormântul soțului, nu se recăsătorește.

Foarte des stăteam lângă mama când gătea. Aveam și roluri precum, să pun lemne pe foc, să supraveghez afumatul mezelurilor și altele.
Ar mai fii multe de spus despre această mama minunată, care a făcut multe sacrificii în viață, dar mă opresc aici.

Îi păstrez amintirea vie.

Yetty, Sabina si Max in 1941.

Osias și Sabina

Bondy (Bernat) Stenzler 

How Jews got their Names….

MARAVILLOSO
How Jews got their Names….
DON’T MISS THE YIDDISH POEM AT THE END.
How Jews got their Names….
Other than aristocrats and wealthy people Jews did not get surnames
in Eastern Europe until the Napoleon years of the early 19th century.
Most of the Jews from countries captured by Napoleon , Russia , Poland ,
and Germany were ordered to get surnames for tax purposes.
After Napoleon’s defeat, many Jews dropped these names and returned
to „son of” names such as: MENDELSOHN, JACOBSON, LEVINSON, etc.
During the so called Emancipation, Jews were once more ordered to
take surnames. In Austria The Emperor Joseph made Jews take last
names in  the late 1700s, Poland in 1821 and Russia in 1844. It’s probable that
some of our families have had last names for 175 years or less.
In France and the Anglo Saxon countries surnames went back to the
16th century. Also Sephardic Jews had surnames stretching back
centuries.
Spain prior to Ferdinand and Isabella was a golden spot for Jews.
They were expelled by Isabella in the same year that Columbus left
for America .
The earliest American Jews were Sephardic.
In general there were Five types of names (people had to pay for
their choice of names; the poor had assigned names):
1– Names that were descriptive of the head of household:
Examples:
HOCH (tall) ,
KLEIN (small),
COHEN (rabbi ),
BURGER (village dweller),
SHEIN (good looking),
LEVI (temple singer),
GROSS (large),
SCHWARTZ (dark or black),
WEISS (white),
KURTZ (short)
2 – Names describing occupations:
Examples:
HOLTZ (wood)
HOLTZKOCKER (wood chopper),
GELTSCHMIDT (goldsmith),
SCHNEIDER (tailor),
KREIGSMAN (warrior),
MALAMED (teacher)
EISEN (iron),
FISCHER (fish)
3– Names from city of residence:
Examples:
BERLIN ,
FRANKFURTER,
DANZIGER,
OPPENHEIMER,
DEUTSCH (German)
POLLACK (Polish),
BRESLAU ,
MANNHEIM ,
CRACOW ,
WARSHAW
4 – Bought names:
Examples:
GLUCK (luck),
ROSEN (roses),
ROSENBLATT (rose paper or leaf),
ROSENBERG (rose mountain),
ROTHMAN (red man),
DIAMOND,
KOENIG (king),
KOENIGSBERG (king’s mountain),
SPIELMAN (spiel is to play),
LIEBER (lover),
BERG (mountain),
WASSERMAN (water dweller),
KERSHENBLATT (church paper),
STEIN (glass).
5– Assigned names (usually undesirable):
Examples:
PLOTZ (to die),
KLUTZ (clumsy),
BILLIG (cheap)
DREK (shit)
Original Birth Names of Jewish Performers:
Woody Allen – Alan Stewart Koenigsberg
June Allyson – Ella Geisman
Lauren Bacall – Betty Joan Perske
Jack Benny – Benjamin Kubelsky
Irving Berlin – Israel Baline
Milton Berle – Milton Berlinger
Joey Bishop –Joseph Gottlieb
Karen Black – Karen Blanche Ziegler
Victor Borge – Borge Rosenbaum
Fanny Brice – Fanny Borach
Mel Brooks – Melvin Kaminsky
George Burns – Nathan Birnbaum
Eddie Cantor – Edward Israel Iskowitz
Jeff Chandler – Ira Grossel
Lee J. Cobb – Amos Jacob
Tony Curtis – Bernard Schwartz
Rodney Dangerfield – Jacob Cohen
Kirk Douglas – Issue Danielovich Demsky
Melvyn Douglas – Melvyn Hesselberg
Bob Dylan – Bobby Zimmerman
Paulette Goddard – Marion Levy
Lee Grant – Lyova Geisman
Elliot Gould – Elliot Goldstein
Judy Holliday – Judith Tuvim
Al Jolson – Asa Yoelson
Danny Kaye – David Daniel Kaminsky
Michael Landon – Michael Orowitz
Steve Lawrence – Sidney Leibowitz
Jerry Lewis – Joseph Levitch
Peter Lorre – Lazlo Lowenstein
Elaine May – Elaine Berlin
Yves Montand – Ivo Levy
Mike Nichols – Michael Peschkowsky
Joan Rivers – Joan Molinsky
Edward G. Robinson – Emanuel Goldenberg
Jane Seymour – Joyce Penelope Frankenburg
Simone Signoret – Simone-Henriette Kaminker
Beverly Sills – Belle Silverman
Sophie Tucker – Sophia Kalish
Gene Wilder – Gerald Silberman
YIDDISH ~~~THE SECRET CODE
Yiddish was the secret code, therefore I don’t farshtaist,
A bisseleh maybe here and there,
the rest has gone to waste.
Sadly when I hear it now, I only get the gist,
My Bubbeh spoke it beautifully; but me, I am tsemisht.
So och un vai as I should say, or even oy vai iz mir,
Though my pisk is lacking Yiddish, it’s familiar to my ear.
And I’m no Chaim Yonkel , in fact
I was shtick naches, But, when it comes to Yiddish
though, I’m talking out my tuchas.
Es iz a shandeh far di kinder that I don’t know it better
(Though it’s really nishtkefelecht when one
needs to write a letter)
But, when it comes to characters, there’s really no contention,
No other linguist can compete with honorable mentshen:
They have nebbishes and nebechels and
others without mazel,
Then, too, schmendriks and schlemiels,
and let’s not forget schlemazel.
These words are so precise and descriptive to the
listener, So much better than „a pill ”
is to call someone ‘farbissener’.
Or – that a brazen woman would be better called chaleria,
And you’ll agree farklempt says more than does hysteria.
I’m not haken dir a tsheinik and I hope I’m not a kvetch,
But isn’t mieskeit kinder, than to call someone a wretch?
Mitten derinnen, I hear Bubbeh say, „It’s nechtiker tog, don’t fear,
To me you’re still a maven, zol zein shah, don’t fill my ear.
A leben ahf dein keppele, I don’t mean to interrupt,
But you are speaking narishkeit…..
And A gezunt auf dein kup!”
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
GLOSSARY
Farshtaist = (Do You?) Understand
Bisseleh = A little
Tsemisht = Confused or mixed up
Och un vai = Alas and alack
Oi vai iz mir = Woe is me
Pisk = mouth
Naches = Joy, Gratification
Shandeh far di kinder = A pity/shame for the children
Nishtkefelecht = Not so terrible
Nebbishes = A nobody or simpleton
Nebechels = A pititful person or playing the role
of being one
Schlemiel = Clumsy bungler, an inept person, butter-fingered;
dopey person
Schmendrik = Nincompoop; an inept or indifferent person;
same as chlemiel
Schlemazel = Luckless person. Unlucky person; one with perpetual bad
luck
(it is said that the shlemiel spills the soup on the Shlimazel!)
Farbissener = Embittered; bitter person
Chaleria = Evil woman. Probably derived from cholera.
Farklempt = Too emotional to talk. Ready to cry.
Haken dir a tsheinik = Don’t get on your nerves
(Lit., Don’t bang your teapot!)
Kvetch = Whine, complain; whiner, a complainer
Mieskeit = Ugly
Mitten derinnen = All of a sudden, suddenly
Nechtiker tog! = He’s (it’s) gone! Forget it! Nonsense!
(Lit., a night’s day)
Zol zein shah! = Be quiet. Shut up!!
Leben ahf dein keppele = Words of praise like; Well said! Well done!
(Lit., A long life upon your head.)
Narishkeit = Nonsense

Din colecția lui Dori Fränkel

Romanca Elena Moşuc desemnată cea mai bună soprană din lume.

La finalul lunii martie, soprana de origine ieşeană Elena Moşuc a reuşit extraordinara perfomanţă de a câştiga “Oscar della Lirica”, cea mai prestigioasă distincţie internaţională a muzicii de operă, echivalentul muzical al Premiilor Oscar pentru cinematografie. Astfel, Elena Moşuc a devenit cea mai valoroasă soprană a lumii, după ce a concurat cu vedetele Anna Netrebko şi Anna Pirozzi.

Rezultatele competiţiei „Oscar dela Lirica” au fost anunţate într-o conferinţă de presă organizată la Milano, toţi laureaţii, dar şi nominalizaţii urmând să susţină un concert extaordinar la Veneţia în data de 1 octombrie 2019. Totodată, Elena Moşuc a fost desemnată de către prestigiosul site american operawire.com drept „Artistul săptămânii”.

Pe de altă parte, celebra soprană a făcut senzaţie prin rolul principal din opera Lakme, a cărei premieră a avut loc pe 28 martie la Royal Opera House din Muscat, capitalul statului Oman.

„Am lucrat enorm pentru Lakmé, chiar şi câte nouă ore pe zi pentru că producţia este absolut fabuloasă, dar foarte complicată. Decorurile au fost fenomenale, cu platforme plutitoare pe apă direct pe scenă, cu LED-uri care au presupus peste 250 de mişcări scenice, costume de vis”, a declarat Elena Moşuc în exclusivitate pentru Curierul de Iaşi.

Lakme este o megaproducţie internaţională la care au participat artişti de la Operele din Genova, Roma, Verona, Astana, Los Angeles, Sydney şi Beijing.

De asemenea, cu prilejul premierei din Oman, Elena Moşuc a fost invitata celebrului Ioan Holender, românul care a condus peste două decenii Opera din Viena, acesta intervievând-o pe artistă pentru o emisiune tv cu difuzare în Austria, Elveţia şi Germania.

Soprana de nationalitate romano-elvetiana, nascuta in Romania, la Iasi, Elena Mosuc a studiat la Universitatea de Muzica George Enescu din orasul natal. A castigat mai multe concursuri internationale ( cel mai important fiind ARD Wettbewerb concursul televiziunilor germane in 1990 care i-a deschis drumul unei carieri internationale) si i s-au decernat multe distinctii si premii prestigioase. În 2005, Presedintele Romaniei i-a acordat titlul de  Ofiter al Artelor, inalta recunoastere a meritelor ei exceptionale. In 2009 a obtinut titlul de Doctor in muzica Summa cum laude la Universitatea de Muzica din Bucuresti si a fost desemnata si Femeia Anului 2009. In 2010 devine cetatean de onoare al orasului sau natal Iasi si in 2015 i se acorda OSCARUL romanesc Marele Premiu al Operelor nationale din Romania, incununand astfel cariera sa internationala de exceptie. In 2019 a fost proclamata castigatoarea renumitului si internationalului Opera Awards "Opera Star" OSCAR DELLA LIRICA ca cea mai buna Soprana.

Elena Mosuc a fost foarte atasata de Opera din Zürich, unde si-a demonstrat talentul si daruirea pentru scena in diverse roluri, majoritatea interpretate pe tot mapamondul precum Regina Noptii (interpretat de 250 de ori), Konstanze, Donna Anna, Zerbinetta, Lucia, Linda di Chamounix, Elvira, Gilda, Violetta, Mimi, Musetta, Micaela, Medora (Il Corsaro), Maria Stuarda, Nedda, Alice Ford, Lucrezia Borgia, Norma, Anna Bolena, Desdemona, Leonora (Il Trovatore), Lakmé  s.a. A fost invitata sa cante atat in intreaga Europa, pe cele mai faimoase scene internationale (la Teatrul Scala din Milano, Viena, Opera Covent Garden din Londra, Teatrele Bastille, Opéra Comique, Palais Garnier si Champs-Elysées din Paris, Roma, Torino, Venetia, Palermo München, Berlin, Hamburg, Bucuresti, Barcelona, Bilbao, Tel Aviv etc.) si in festivaluri de renume (Salzburg, Arena din Verona, Savonlinna in Finlanda, Torre del Lago Italia), cat si in SUA (la Metropolitan Opera New York si Dallas), la Muscat, in Japonia, China, Taiwan si Coreea.

A lucrat cu mari dirijori precum Sir Colin Davis, Nikolaus Harnoncourt, Christoph von Dohnanyi, Fabio Luisi, Nello Santi, Lorin Maazel, Gustavo Dudamel, Philipp Jordan,  Evelino Pido, Jordi Bernàcer, Valéry Gergiev etc si cu regizori de marca : Franco Zeffirelli, Liliana Cavani, Ruth Berghaus, Sven-Eric Bechtolf, Stefan Herheim, Mario Martone, David McVicar, Lorenzo Mariani, Graham Vick, Davide Livermore, Martin Kusej etc. Este recunoscuta ca una dintre cele mai versatile si expresive soprane ale epocii moderne.

Printre triumfurile recente se numara cateva debuturi considerate exceptionale si care i-au imbogatit repertoriul, precum Norma (Zürich, Lyon, Paris, Festivalul din Savonlinna ), Marguerite (Faust) la Zürich, Hamburg si Budapesta, Liù (Turandot) la Zürich si la Festivalul puccinian de la Torre del Lago, Mimi ( Zürich, Bucuresti), Medora (Il Corsaro) Zürich si Duisburg, Nedda ( Pagliacci ), Alice Ford ( Falstaff ), Luisa Miller ( Zürich, Napoli, Scala din Milano ), Lucrezia Borgia, Maria Stuarda (Zürich si Berlin ), Anna Bolena (concertant la Viena), Semiramide (Lyon, Paris) si Magda ( La Rondine ) in München. O mentiune speciala merita debutul sau la Scala din Milano cu rolul Violetta Valéry in La Traviata sub bagheta marelui maestru Lorin Maazel, urmand apoi tot la Scala Gilda (Rigoletto), noua productie de Luisa Miller in care Elena a avut un succes personal iesit din comun, Micaela in Carmen si Lucia di Lammermoor. Trebuie sa adaugam ultimele succese cu Zerbinetta ( Ariadne auf Naxos ) la Zürich, Festivalul din Salzburg si Bastille Paris, Lucia di Lammermoor la Barcelona, Palermo, Torino, Las Palma si Menorca, Lucrezia Borgia la Brüxelles si ABAO Bilbao, La Traviata in Malta si Atena. In 2017 punctele culminante ale aparitiilor sale pe scenele lirice internationale au fost Maria Stuarda in Genova, spectacol considerat unul dintre cele mai bune din Europa in 2017 si senzationalul succes cu dificilul rol Anna Bolena la Lisabona si Desdemona in Tokyo. Recent a avut un triumf cu rolul Lakmé la Royal Opera House Muscat. 

Pe langa spectacolele de opera si concerte, Elenei Mosuc ii place sa experimenteze si alte genuri muzicale in concerte tip crossover facand turnee cu proiectul sau Resonance si este pasionata de muzica de film realizand un superb CD L’amore è poesia  la Abbey Road Studios cu Orchestra Simfonica din Londra ( aparut in septembrie 2016 la casa de discuri Solo Musica / Sony ) si in care filmul si opera se imbratiseaza.

Discografia sa include 3 CD box – A Portrait si un CD Donizetti Heroines  publicate de Sony Classical, inregistrarea in premiera mondiala Stabat Mater de Gualberto Brunetti, With Compliments (arii de Händel acompaniata de Orchestra de Camera din Zürich), inregistrarea integrala a operettei Schön ist die Welt (Lumea este frumoasa) de Franz Léhar obtinand si premiul criticii muzicale germane pentru inregistrari, Simfonia a doua de Mahler sub conducerea lui Valéry Gergiev, opera integrala La Rondine aparuta in 2017 si ciclul de lieduri cu orchestra Tragédie d'amour apartinand compozitorului elvetian Emile Jacques-Dalcroze . precum si numeroase DVD-uri cu productii de opera cum sunt Rigoletto, Flautul Fermecat, Ariadne auf Naxos, La Bohème si Lucia di Lammermoor. O mentiune particulara merita interpretarea sa in filmul The Genius of Mozart (Geniul lui Mozart) realizat de BBC si participarea artistei de doua ori la Gala FIFA transmisa in direct in toata lumea in peste 120 de tari. In aprilie 2018 a fost publicat noul sau CD Verdi Heroines la casa de discuri Solo Musica / Sony.