Tuesday, November 27, 2012

CARMEN STANESCU: Pe batranete o carpesc peste ochi

CARMEN STANESCU: Pe batranete o carpesc peste ochi:

'via Blog this'

Wednesday, November 14, 2012

OVIDIU ALEXANDRU RAEŢCHI solicită suspendarea site-urilor antisemite.


OVIDIU ALEXANDRU RAEŢCHI solicită suspendarea site-urilor antisemite.

                                               scrisoare deschisa

Într-o scrisoare deschisă adresată mai multor instituții din România, precum Consiliul Național al Audio-Vizualului, Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Anti-Semitismului, Președintele Senatului, Președintele Camerei Deputaților, dar și Procurorul General sau Șeful Poliției,  Ovidiu Alexandru Raeţchi, președintele FACIAS, solicită implicarea activă a acestora pentru închiderea site-urilor de propagandă legionară, nazistă și anti-semită explicită, “în care negarea Holocaustului este o regulă ce poate merge chiar până la promovarea acestuia”. În scrisoarea sa, Ovidiu Alexandru Raeţchi oferă drept exemplu medii online precum horiasima.ro, codreanu.ro, blog.nouadreapta.org sau listanationala.ro. ale căror conținut intră în contradicție cu prevederile OUG nr. 31 din 13 martie 2002, confirmata prin Legea 107/2006,  prin care sunt interzise organizatiile si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii.

In atentia Consiliului National al Audio-Vizualului,
In atentia Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Anti-Semitismului,
In atentia Presedintelui Senatului Romaniei,
In atentia Presedintelui Camerei Deputatilor,
In atentia Sefului Politiei Romane,
In atentia Procurorului General al Romaniei 
In cursul saptamanii trecute opinia publica din Romania a urmarit implicarea CNA si a Politiei Romane intr-un domeniu cu legislatie inca amigua, vizand site-urile care distribuie filme fara drepturi de proprietate.
Exista, cu alte cuvinte, premise pentru a ridica o problema care – desi lipsita de un continut comercial semnificativ – are o valoare simbolica si morala majora.
Dupa cum stiti, Romania are o legislatie explicita privind manifestarile fasciste, naziste si anti-semite, precum si privind negarea Holocaustului. Aceasta legislatie are la baza OUG nr. 31 din 13 martie 2002 privind Interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, confirmata prin Legea 107/2006.
Acest edificiu legislativ este incompatibil cu acceptarea senina, fara reactie, a unor publicatii si publicatii on-line de propaganda legionara, nazista si anti-semita explicita, in care negarea Holocaustului este o regula ce poate merge chiar pana la promovarea acestuia. Acest continut este considerat insultator atat de cetatenii evrei din Romania, cat si de romanii care traiesc astazi in Ierusalim, Tel Aviv sau Haifa.
Aveti mai jos o lista elementara a acestor canale de propaganda legionara si antisemita:
Conturile Youtube:
Vesnic Ordodox111
Va atasez doar cateva citate relevante:
“Singurul Holocaust din istoria omenirii a fost facut de rusii bolsevici, sub conducere sionista. La Pitesti mare majoritate a ofiterilor au fost evrei. Inainte de a trece la Domnul, d-l Iulian Constantin a dezvaluit catorva zeci de persoane ca detine documente care atesta originea jidaneasca a majoritatii din conducerea reeducarii de la Pitesti. Toti au parasit teritoriul Romaniei! Acelasi lucru trebuie sa faca si jidovii ce cotropesc aceasta tara!”
 “Noi, tineri nationalisti ortodocsi romani, NU VOM TREMURA NICIODATA DE FRICA IN FATA JIDANIMII SATANICE ! Pentru tara noastra si neamul romanesc, daca este nevoie, NE VOM LUPTA CU TOTI JIDANII DE PE PAMANT !”
 “Radu ”Cap de Porc” Ioanid, sa-i fie blestemant numele de jidan indracit… Vedeti cum ne UMILESC jidanii in propria noastra tara?
“Ce sa ceri unui jidan spurcat si infect. Jidanii ne poate invata cum sa devenim hoti, talhari, criminali, etc.”
 “RUSINE celor din fruntea Ministerului Apararii Nationale (v-ati transformat in SLUGILE umile ale Washingtonului si Ierusalimului, TARA NOASTRA NU ESTE VINOVATA DE HOLOCAUST). La fel de SLUGI sunt si ostasii romani care ii sustin pe SIONISTII CRIMINALI DIN ISRAEL ! Rusine dle Tataru, RUSINE, iti acuzi propriul popor de niste crime inventate, batjocoresti numele oastasilor romani morti cu arma in mana pentru apararea neamului romanesc, dumneata esti stigmatizat pe viata: TRADATOR AL NEAMULUI ROMANESC SI SLUGOI UMIL AL INTERESELOR ISRAELULUI !”
Lista cu personalitati de origine evreiasca / jidaneasca ale vietii publice din Romania. Site-ul de stiri ronatvan.com publica o lista larga de figuri publice de origine evreiasca din Romania din mai toate domeniile de activitate. Potrivit sursei citate, persoana care a contribuit la intocmirea acestei liste “este anonima din motive lesne de inteles.”
“O noua prigonire a Sfantului martir Corneliu Zelea Codreanu de catre jidovime. Cum se leapada unii romani de istoria si eroii lor.”
Avand in vedere elementele prezentate, va solicit implicarea, domnilor, pentru suspendarea mediilor on-line in discutie.
Precizez faptul ca nu sunt adeptul unor pedepse disproportionate, având caracter penal, pentru persoane care pot gresi uneori din ignoranta, imaturitate s.a. Asta nu inseamna totusi absenta oricarei reactii a forurilor abilitate pentru blocarea unor forme agresive de propaganda sovina si anti-semita.
Preşedinte FACIAS


Tuesday, November 13, 2012

Litera P


Litera P
 
- Cum te numeşti, Domnule ?
-Petru Popescu, poreclit Parpanghel ...
-Şi ce lucrezi ?
-Prepar peşte prăjit pentru pescari;
-Bine; şi ce anume faci ?
-Pun peştele pe plăci, pisez piper, presar piper peste peşti, potrivesc plăcile pe plită; pentru peştele prăjit pregătesc piure; pun peştele pe platouri; pentru placul pescarilor pun pahare pentru palincă.
-Dar de ce vorbeşti numai cu "P"?
-Poftim ?
-De ce vorbeşti numai cu "P"?
-Pot pronunta pe P perfect perceptibil. 
-Ei, asta e acum ! Pun rămăşag că la întrebările mele vei greşi.
-Primesc provocarea.
-Pe cât ?
-Pun pariu pe patru poli !
-S-a făcut; spune-mi ce-ţi place să mânânci ?
-Pastramă, papricaş, pârjoale, pui pane, porumbei, piftie piperată, peşte plachie, prefer păstrăvi, potârnichi, papanaş, paparăi …
-Şi ce îţi place să bei ?
-Palincă, pinot, pelin, porto;
-Şi la desert ?
-Plăcinte, prăjituri, pişcoturi, pepene, prune, pere, portocale, piersici, papanaşi;
-Dar îngheţată obişnueşti ?
-Puţin; profiterol, parfait;
- Spune-mi cum iţi petreci timpul liber ?
-Primăvara prefer plimbări prin parcuri, pe poteci, prin pădure, prin poiană;
-Dar vara ?
-Plajă, pescuiesc.
-Şi iarna ?
-Prefer patinajul.
-Te pomeneşti că poţi să-mi spui şi o poezie numai cu litera "P"?
-Pot.
-Asta nu o mai cred. Spune-o!
 
Poezia poetului Petru Popescu, poreclit Parpanghel:
"Prin păduri, peste poiene,
Prin pustiuri, peste pietre
Păsări, pâlcuri pribegesc
Părăsindu-şi puii proprii
Pe pământul părintesc
Prima pasăre, pilotul,
Plescăind puternic pliscul,
Plutea privind pământul
Pajiştea, pădurea, piscul."
 
-Bine, bine ! Dar nevestei, când ai plecat de acasă, ce i-ai spus ?
-Paraschivo, plec pripit; pentru prânz presară puţin pătrunjel proaspăt peste peştele prăjit; pa păpuşă!
-Văd că am pierdut …
-Pardon, pentru pariul pierdut plăteşti patru poli !!!
-Plătesc.
-Pune paralele pe portofel.
-Incă o întrebare.
-Poftim !...
-Ce adresă ai matale ?
-Prelungirea Popa Petrescu, 4, parter, plecând prin Pângăraţi, peste pod.

Monday, November 12, 2012

Hedi S. Simon: A fost o dată ,ca niciodată....(Pastiluţă )      ...

Hedi S. Simon:
A fost o dată ,ca niciodată....(Pastiluţă )      ...
: A fost o dată ,ca niciodată.... (Pastiluţă )                                     Hedi  S.Simon Câte au fost şi câte nu au fost î...

Friday, November 09, 2012

מסע הקסם המיסתורי - סיפורה של להקת החיפושיות

מסע הקסם המיסתורי - סיפורה של להקת החיפושיות:

'via Blog this'

Jewish People Around the World

Jewish People Around the World:

'via Blog this'

Rădăuţi, roata norocului


Rădăuţi, roata norocului 

În anul 1796 sosea la Rădăuţi negustorul Iossel Reichnenberg, care avea să fie primul evreu cunoscut aici. După mărimea averii pe care o aveau, evreii erau de categoriile I, II, III şi calici, adică fără nici un fel de avere. În 1807 existau la Rădăuţi trei familii înstărite, din fiecare categorie. Administraţia germană nu dorea ca numărul evreilor să crească, văzînd în ei o concurenţă nedorită. Un conte pus pe harţă, pe nume Hardegg, trimisul Curţii Imperiale, a sosit la Herghelia din Rădăuţi în anul 1816. A făcut ocolul aşezării şi, supărat să afle că există evrei la Rădăuţi, a dat ordin ca ei să fie îndepărtaţi. Documentele arată că ordinul nu a fost pus în aplicare. Ba mai mult, în 1821, o văduvă a înfiinţat o cîrciumă pentru evrei, solicitînd prin petiţie aprobarea împăratului Frantz I, venit în vizită la Rădăuţi. Ridicarea tîrgului la rang de oraş, în anul 1852, a facilitat strîngerea evreilor în localitate. În plus, promulgarea Constituţiei din 1867 i-a transformat în cetăţeni cu drepturi depline.
Cei mai mulţi evrei vin din Galiţia, Rădăuţiul fiind socotit un soi de roată a norocului în care orice naţionalitate poate să-şi încerce şansa. Pe lîngă cei din Galiţia au venit şi alţii din Siret şi Storojineţ, din Cernăuţi şi Suceava, din Mihăileni sau Gura Humorului. Cam în aceeaşi perioadă au sosit şi lipovenii din Rusia, Ucraina sau Galiţia. Primul loc de stabilire al lipovenilor, ca arendaşi de pămînt mănăstiresc, este Fîntîna Albă. Evreii şi-au văzut cu îndemînare de treburile lor şi se aflau în bune relaţii cu toată lumea. Dacă în 1910 la Rădăuţi trăiau 4.456 de români, 5.256 de germani şi 5.940 de evrei, la sfîrşitul anului 1.940, în oraş erau 9330 de români, 148 de germani şi 2989 de evrei. Dincolo de aceste statistici năucitoare ne întrebăm cîţi evrei mai sînt la Rădăuţi în anul 2008? Mai sînt oare 20 sau 30?
La 16 octombrie 2007 a încetat din viaţă profesoara de matematică Tania Grinberg, secretar al Comunităţii Evreieşti din Rădăuţi. Tania Grimberg visa să renoveze Templul Evreiesc (ridicat în anul 1879), o bijuterie importantă în structura aşezării. În Israel există o organizaţie a evreilor plecaţi din Rădăuţi, printre care Emil Grabstein, Ruth Enis, Alex Rath, Yossi Yagur, Sidi Bărbieru, Bondy Stenzler, acesta fiind grupul care a colaborat cu doamna Grimberg la proiectul "Radautz The Jewish Heritage".
La Templul Evreiesc s-a lăsat liniştea. Mai sînt evrei în Rădăuţi, să-i numeri pe degete, însă Tania Grinberg parcă avea o mie de suflete. Ne invita la Pesah ori la Sărbătoarea Luminii, aranja cărţile cu multă migală, cărţile acelea negre în care stă scris că Holocaustul a fost cea mai mare rană din cîte i-au fost date omenirii să rabde. Dinspre Tania Grinberg rezona ceva bizar care te făcea să înţelegi că oamenii şi timpurile pot trăi laolaltă în bună înţelegere, indiferent de etnie. Poate că undeva, în lumile paralele, Tania Grinberg s-a întîlnit deja cu acel conte pus pe harţă, care în urma cu aproape 200 de ani vizita Herghelia Rădăuţi. Şi sigur l-a dat gata cu umorul ei inconfundabil, iar acum socotesc împreună, amuzîndu-se de felul în care noi ne credem nemuritori şi stăpînii de neînvins ai lumii...

Mălina Aniţoaei

26-03-2008

Monday, November 05, 2012

VERIŞOARA (de Ion Pribeagu)



VERIŞOARA (de Ion   Pribeagu)
 
 Prin anul nouă sute nouă
 Nu mai eram un oarecare,
 Veneam la clubul „Lumea Nouă”
 Şi alte cercuri literare.
 
 Îl cunoscusem pe Gârleanu,
 Pe Cincinat, pe Eftimiu
 Şi-a apărut, de Minulescu,
 „Romanţe pentru mai târziu”.
 
 Visam să cuceresc o
 lume,
 Să schimb humorului tiparul,
 Că publicasem nişte versuri
 Într-un săptămânal, „Ţânţarul”.
 
 Văzând directorul revistei
 Că am talent de pamfletar,
 Fără să steie mult pe gânduri
 M-a angajat ca secretar.
 
 Redacţia era în centru;
 O cameră unde-ncăpea
 Biroul, scaune, dulapul,
 Maculaturi şi-o canapea.
 
 De joi, când apărea revista
 Şi până lunea care vine
 Redacţia era închisă
 Şi cheile erau la mine.
 
 Directorul, un om politic,
 Cu redingotă şi cu cioc,
 Venea în timpul săptămânii,
 Însă duminica de loc.
 
 Aşa că tânăr, cu speranţe,
 Plutind în sferele senine,
 Mi-nchipuiam că-n toată ţara
 Nu-i altul mai grozav ca mine!
 
 Şi într-o sâmbătă, pe seară,
 Plimbându-mi visul pe Lipscani,
 M-am cunoscut cu o fetiţă
 Cam de vreo douăzeci de ani,
 
 De parcă Dumnezeu din ceruri
 Vrând dorurile a-mi înfrâna,
 O nimfă mi-a trimis în cale
 Şi mi-a şoptit: - Ionică, na!
 
 Nici nu-mi mai încăpeam în piele
 De-acest potop de fericiri,
 C-avea cosița în inele
 Şi-n sân, ascunşi, doi trandafiri,

 
 Guriţa roşie şi mică
 Şi ochii negri, plini de foc,
 Că tot privindu-i mi-era frică
 Să nu pleznesc de-atât noroc!
 
 Ne-am dus la cinema, la „Clasic”.
 Un film cu Eva şi Adam.
 O vorbă n-am scos pe-ntuneric,
 Că doar prin mâini ne-nțelegeam.
 
 Târziu, cam după miezul nopţii,
 Ca-un autentic amorez,
 Am invitat-o ca să vadă
 Redacţia unde lucrez.
 
 În cameră, printre săruturi,
 Înghirlandate în rondele
 Am proclamat-o-ntr-o poemă
 Prinţesa visurilor mele!
 
 Şi dimineaţa, pe la zece,
 Când vream să-i mai dedic o strofă,
 Deodată, a bătut în uşă
 Directorul! O catastrofă!
 
 În clipe de-astea, turbulente,
 Tu nu ştii singur ce să faci:
 S-ascunzi după birou fetiţa,
 Sau cât mai grabnic să te-mbraci.
 
 Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă
 Când n-ai un pic de prevedere:
 Eu, numa-n pantalon şi guler,
 Şi ea cu nudul la vedere!
 
 Directorul, galant din fire,
 Privind-o a şoptit:-  Scuzaţi!
 Iar eu am spus: - Mi-e verişoară,
 Venit-aseară din Galaţi!
 
 A scotocit printre sertare,
 A scos grăbit un manuscris,
 Şi când fu gata de plecare,
 M-a tras de-o parte şi mi-a zis:
 
 - Să nu fii supărat, Ionică,
 Însă aş vrea să-ţi spun ceva:
 Acum trei luni, fetiţa asta,
 A fost şi verişoara mea...

Sunday, November 04, 2012

Cum s-au facut averile in ROMANIA dupa 1989


Cum s-au facut averile in ROMANIA dupa 1989


Cum si-a pierdut Romania banii si cum s-au facut averile de dupa Revolutie... Practic, Jaful a inceput de pe acolo, de la periferii, pentru ca sa se termine in zona buzunarului cetateanului de rand. Se rade tot, sa nu ne mai ramana nimic. In decembrie '89, România era într-o situatie paradoxala. Pe de-o parte, populatia rabda de foame - pe de alta parte, Republica Socialista România avea în conturi doua miliarde de dolari cash (bani care vor disparea în anii '90). Mai mult, în afara de acesti bani, România avea investitii si datorii de recuperat în valoare de aproximativ 8 miliarde de dolari. Si, ca paradoxul sa fie total, România nu mai avea datorii externe. "Ai nostri nu manânca masline". Opt ani de foame, pentru plata datoriei externe Povestea începe în anii '70, când statul român se împrumuta masiv pentru industrializarea fortata a tarii dar si pentru investitii externe megalomanice. Dorinta lui Ceausescu era ca România sa devina o putere politica si economica importanta, iar el - un lider mondial. La început, totul parea sa mearga bine, dar în urma unor tranzactii speculative cu grâu si petrol, tara intra în blocaj financiar si încetare de plati. _n septembrie 1981, România lui Ceausescu atingea vârful datoriei externe: 10,17 miliarde de dolari. Stefan Andrei, vice-prim ministru cu probleme de comert exterior la acea vreme, îsi aminteste foarte clar momentul. Statul comunist nu mai avea bani nici pentru cele mai elementare plati. "Atunci ne gaseam în situatia în care si pilotii primeau bani în servieta, ca sa plateasca aterizarea si decolarea de pe aeroporturile straine", spune fostul ministru. România ajunsese la mâna celor mai mari state creditoare adunate în Clubul de la Paris si Fondul Monetar International. Negocierile au fost foarte dure. Sub presiune, Nicolae Ceausescu ia o hotarâre pe care unii o considera eroica, altii criminala: plata tuturor datoriilor externe înainte de termen. Stefan Andrei povesteste ca, desi FMI-ul cerea penalizari pentru plati anticipate, Ceausescu, împins si de Elena Ceausescu, au hotarât sa platim chiar daca pierdem. Pentru plata datoriei, mare parte din productia agricola si industriala a tarii ia calea exportului. Coada la mâncare devine un obicei. Se instituie rationalizarea produselor de baza, iar benzina si alimente ca pâinea, uleiul, zaharul si faina încep sa fie distribuite pe cartele. Despre portocale sau masline, românii auzeau la sarbatori. "El, acolo la Scornicesti, nu mânca masline. Puteam sa dam tractoare si sa luam masline din Grecia, dar el a spus ", îsi aminteste Andrei. Visul socialist de a deveni camatarii lumii _n paralel cu plata datoriilor externe prin eforturi inumane din partea populatiei, se continua si investitiile în alte tari. Si cei din anturajul dictatorului erau îngrijorati. Ion Coman era secretarul Comitetului Central al PCR , responsabil de gospodaria de partid. "_n discutia pe care am avut-o eu cu el în octombrie 1989, în urma unei situatii mai deosebite a temperaturii, spunându-i , raspunsul lui a fost: ". România devine o banca pentru tarile în curs de dezvoltare. _n timp ce la Timisoara începea revolutia, Ceausescu era în Iran . "Voia Ceausescu, împreuna cu iranienii, sa faca asa o banca si sa-si scoata pârleala, daca mi se scuza expresia, sa devina ei camatarii lumii", spune Bogdan Baltazar - fost director în Ministerul Afacerilor Externe pe zona Africa si Orientul Mijlociu. _n aprilie 1989, Nicolae Ceausescu anunta rambursarea integrala a creditelor internationale, spre bucuria întregului popor. România scapase de datorii si avea investitii uriase. 8 luni mai târziu, Ceausescu moare si, odata cu el, mor si investitiile. "_n totalitate, dupa calculele pe care noi le-am facut la vremea respectiva, imediat dupa decembrie 1989, erau 8,6 miliarde dolari SUA", spune Ioan Pârgaru
- fost director la Directia de Comert Exterior. Aproape 9 miliarde de dolari s-au investit în întreaga lume. Acum, în 2011, datele oficiale vorbesc de doar 2 miliarde si jumatate de dolari. Diferenta nu a fost recuperata de români, ci ori a fost stearsa, ori s-a pierdut. Cum am exportat în Africa "Palatul pionierilor". 170 de milioane si cadoul frumos al românilor Africa, Sudan . Am pornit pe urma banilor României pe cel mai sângeros tarâm din ultimii 50 de ani. Când spui Sudan , spui malarie, febra galbena, instabilitate politica, saracie, razboaie civile si genocidul de la Darfur . _n Sudan , România a construit fabrici, instalatii petroliere, cladiri pentru institutiile statului, case. _n total, Sudanul ne datoreaza 170 de milioane de dolari. De cum am pus piciorul în Sudan au început restrictiile. Mai peste tot îti este interzis sa filmezi, pentru a nu scoate la iveala problemele din aceasta tara . Singurul loc în care poti filma linistit este cladirea parlamentului din capitala Khartoum . Este mândria Sudanului si a fost construita în anii '70 de români, pe banii românilor. Arhitectura ne este familiara, semn ca pe undeva mâna lunga a comunismului românesc a ajuns departe. Casa poporului din Khartoum nu seamana cu Casa Poporului din Bucuresti, ci poate cu Palatul Pionierilor, asa cum era pe vremuri. Oficialii sudanezi o numesc "un cadou foarte frumos" si spun ca sudanezii simpatizeaza românii. Relatiile cu Sudanul s-au poticnit înainte de caderea lui Ceausescu. Din anii '80, au avut loc nenumarate conflicte între nordul dominat de musulmani si sudul populat de triburi care încercau sa obtina independenta. Dupa un conflict care a durat aproape 20 de ani si a facut nenumarate victime, beligerantii au semnat un acord. Din iulie anul acesta, Sudanul se va desparti în doua tari, cel mai probabil Sudanul de Sud si Sudanul de Nord. _n noile conditii, este foarte greu de spus daca România va mai putea recupera ceva din cele 170 de milioane de dolari. Care dintre cele doua noi state va plati datoria? Oficial, habar n-avem cine si cât ne datoreaza "Sudanul este o tara care a refuzat negocierea datoriei si plata datoriei de foarte multi ani", spune Varujan Vosganian, fost ministru al Economiei si Finantelor. Cine ar trebui sa se ocupe în România de recuperarea acestor datorii? Dupa numeroase solicitari, Ministerul de Externe a dat un raspuns la întrebarea noastra: "Ceea ce va recomand este sa va adresati institutiei competente în domeniu, respectiv MEC, în calitatea sa de urmas istoric al tuturor ministerelor cu profil industrial din epoca socialista", ne-a transmis Doris Mircea-Director Comunicare în MAE. La Ministerul Economiei, nimeni nu stia nimic, asa ca am încercat la Ministerul Finantelor. Raspuns? Personalul abilitat are agenda încarcata. Razvan Orasanu, fost sef la Agentia de Valorificare a Activelor Statului, ne lamureste de ce acest subiect este un cartof fierbinte, pasat de la o institutie la alta: "Statul român, si v-o spun cu toata raspunderea, nu are în momentul de fata un bilant complet al tuturor bunurilor, actiunilor si creantelor pe carele detine". Si mai grav este ca multe tari care ne sunt datoare nici nu mai apar în listele oficiale. Ioan Pârgaru, fost sef al Comertului Exterior spune ca lipsesc Sri Lanka , Bangladesh , Filipine, Maroc si multe altele. Completeaza Stefan Andrei: "Noi am avut active de vreo 100 de milioane convertibile cu Polonia, 60 de milioane cu Bulgaria si vreo 100 si ceva de milioane cu Rusia. Astea nu apar nicaieri". Sudanul ne recomanda solutia indiana _n biroul lui Al Wassila Al Samani, fost ministru de extrerne si actual ministru al resurselor umane din Sudan , aflam si punctul de vedere oficial. Sudanul nu se mai gândeste sa plateasca datoria: "Datoriile, da, avem datorii. Dar de când provin ele, din ce an? Mai mult de 30 de ani. Si va dau un exemplu, avem datorii la India ... Când am vorbit cu ei despre înghetarea sau uitarea lor, datoriile au reînnoit comertul. Datoriile Sudanului erau de 50 de milioane, acum indienii au uitat de ele, acum au investit mai mult de 7 miliarde în Sudan, si cu siguranta din 2002, de când au devenit foarte activi în Sudan, ei au facut foarte multi bani. Asta vrem si de la România. _n perioada când am fost ministru de Externe, când am vizitat România le-am spus: lasati datoriile acum si începeti sa faceti activitati comerciale. Veti face mult mai multi bani decât aveati de luat. Uitati de ele când veniti sa faceti afaceri aici. Pentru ca banii pe care o sa-i faceti sunt ... Oh, my God! V-am spus experienta Indiei". Solutia de a recupera banii prin investitii se pare ca nu a fost luata în calcul de autoritatile de la Bucuresti. Dupa multe insistente, reusim sa ne întâlnim cu un responsabil din partea Ministerului de Finante. "Rolul Ministerului de Finante este de a recupera creanta. Noi avem un stoc de creante mostenit din '94 pe care noi trebuie sa-l recuperam", ne-a declarat Bogdan Dragoi, secretar de stat care se ocupa de recuperarea datoriilor. Reluarea afacerilor si ideea proasta a lui Omar Hayssam Si totusi au existat încercari de a recupera datoria din Sudan . Dar nu din partea statului român. La începutul anilor 2000, în Sudan a fost un boom al petrolului. Câtiva oameni de afaceri au simtit oportunitatea. Este celebra o fotografie din bazarul din Khartoum în care apar Dinu Patriciu, Omar Hayssam si fostul consilier prezidential Dorin Marian. "Patriciu s-a dus acolo sa concesioneze niste câmpuri petrolifere. Eu as fi fost de acord si sa preia Patriciu, caci se putea prelua de la el o parte din aceasta creanta. Numai ca nu stiu de ce nu s-a finalizat si asta", spune Ioan Pârgaru. Din surse locale am aflat ca afacerea românilor în Sudan n-a mai avut loc din cauza lui Omar Hayssam, care a încercat sa vânda arme rebelilor din sud. Hayssam a fost expulzat imediat". Saracii care produc 75 de tone de aur pe an Sudanul este sarac doar pentru sudanezii de rând si poate pentru români, atunci când vine vorba de datorii. Presedintele celei mai importante companii petroliere ne-a primit cu zâmbetul pe buze. El spune ca exporta 500.000 de barili/zi, adica de doua ori mai mult decât consumul zilnic al României. Mare parte din infrastructura petroliera sudaneza este facuta de români, dar petrolul sudanez n-a ajuns niciodata la noi. "Pot sa va spun ca avem resurse mari de petrol, sunt miliarde de barili, avem rezerve foarte mari de gaz natural în Marea Rosie si avem foarte mari descoperiri. La sfârsitul acestui an cred ca vom deveni tara africana cu cel mai mare export de aur; productia noastra anuala este de 75 de tone de aur. Avem si alte resurse minerale", spune petrolistul sudeanez. O tona de aur valoteaza acum în jur de 46 de milioane de dolari, asa ca datoria Sudanului fata de România ar putea fi acoperita cu doar 4 tone de aur. Cadou de doua miliarde facut în 2005 Irakului _n 2005, datoria Irakului catre Romania era de 2,6 miliarde de dolari. Relatia privilegiata pe care Nicolae Ceausescu a avut-o cu Sadam Hussein a facut ca România sa investeasca enorm în Irak. Noi le-am facut drumuri, foraje petroliere, cai ferate, fabrici ciment si de armament, lucrari de irigatii. Ce s-a întâmplat cu banii din toate acestea? Clubul de la Paris, aceeasi instanta care în 1981 obliga România sa-si plateasca datoriile, în 2005 ne-a cerut sa ierta datoria statului irakian în proportie de 80% - adica mai bine de 2 miliarde de dolari, iar restul datoriei a fost esalonat pe 23 de ani cu 5 ani de gratie. Prin urmare, irakul isi termina de platit datoriile abia în 2028. "Unde a gresit România, dupa opinia mea, a gresit acolo unde nu a cerut o implicare mai consistenta în procesul de reconstructive a Irakului. Au fost tari care au obtinut garantii serioase în procesul de reconstructie, în legatura cu accesul la resursele Irakului, si cu accesul companiilor din tarile respective la procesul de reconstructie, care compensau în oarecare masura anularea sau reducerile de datorii ale Irakului", spune Varujan Vosganian. _n 2007, chiar ministrul Vosganian a semnat un acord prin care datoria externa a Mozambicului fata de Romania era reduca cu 90%. De la 140 de milioane de dolari - ne-am multumit cu 14. Un miliard îngropat la Krivoi Rog Krivoi Rog , Ucraina. Un loc în care România a investit enorm: aproape un miliard de dolari. Acum, aceasta investitie nici macar nu apare pe vreo lista oficiala pentru recuperare. Dolinska. Un oras ucrainean cu 20.000 de locuitori, la 700 de kilometri de România. Pentru cei mai multi dintre noi, numele nu înseamna nimic. Orasul este construit de români. Noi le-am facut spitalul, noi scoala, primaria, blocurile si drumurile. Lânga oras se întinde combinatul, un colos pe 1.300 de hectare. Povestea esecului de la Krivoi Rog începe în 1986, când cinci tari socialiste au început lucrarile la acest obiectiv imens. _n '97, ucrainienii au oprit lucrarile si acolo totul s-a transformat într-o tinta pentru hoti. Statul român înca mai plateste doua milioane de dolari pe an pentru paza si conservarea mamutului industrial. O afacere comunista din 1997 Si în tara lui Fidel Castro România a investit enorm. De la armament - la tractoare sau camioane. Pe vremuri, primeam tutun sau zahar cubanez. Acum, nu mai primim nimic. O datorie care depaseste un miliar de dolari. Unul dintre cele mai importante obiective facute de români acolo este uzina de crom-nichel Las Camariocas. Partea româna a livrat utilaje pentru acest combinat. Iar plata pentru produsele livrate acolo trebuia sa se faca în produse de nichel si cobalt, începând cu anul 1997. Cubanezii au înghetat relatiile cu noi si, desi recunosc datoria istorica, încearca s-o uite. Exportatorii lui Ceausescu - primii superpatroni Neglijata de autoritatile noastre din incompetenta sau interes, recuperarea datoriilor externe a devenit mana cereasca pentru mai multe companii private. Fostele firme de comert exterior, multe dintre ele - anexe ale securitatii, au intrat în acest joc sau, mai bine zis, n-au iesit. Asa se face ca, dupa revolutie, aceste firmele ale statului s-au privatizat si au recuperat datoriile României diect în conturile lor, iar statul nu a mai primit mare lucru. _n regimul Ceausescu, toate contractele treceau prin intreprinderile de comert exterior. Dupa 22 decembrie '89, când deja aveau contractele pentru 1990, au luat legatura cu partenerii: "Mon cher, la noi aici e libertate deplina, asa ca eu ma ocup sa se achite, întreprinderile sa faca produse si dumneata îmi dai mie banii" - face reconstituirea un responsabil din Finante. "_n aceasta situatie, cel mai bine e sa creezi haos. Ca sa poti sa lucrezi. Astfel ca, in mod miraculos, a... disparut arhiva ministerului comertului exterior." Cazul Siriei este relevant. România a facut acolo rafinarii, fabrici de ciment, combinate chimice, irigatii pe mii de hectare. Investitiile s-au derulat prin Industrial Export - o companie a statului. _n 1990, datoria Siriei se ridica la 100 de milioane de dolari. Dupa revolutie, Industrial Export a recuperat în conturile proprii 36 de milioane de dolari. Statul român platise totul: utilajul facut de Grivita Rosie, transportul, oamenii care au lucrat acolo, etc... Cum am "scapat" de comoara de la Murzuk Libia. Relatia deosebita a lui Ceausescu cu colonelul Gaddafi a fost fructificata în nenumarate contracte comerciale. Noi am facut în Libia drumuri, zeci de scoli, sute de blocuri, am exportat arme. Libienii au fost marinimosi: au permis românilor sa concesioneze un câmp petrolifer, Murzuk, pe 20 de ani, cu posibilitate de prelungire. Pâna în 1993, statul român a investit acolo peste 50 de milioane de dolari. Guvernul Vacaroiu vinde apoi concesiunea unor spanioli. Tranzactia se deruleaza prin Rompetrol, companie a statului. O parta din plata se face la încheierea tranzactiei, restul de bani - 85 de milioane de dolari - urmând sa fie platit în timp. Rompetrol se privatizeaza, iar cele 85 de milioane nu ajung la stat, ci în conturile companiei. "Cea de-a doua transa nu a mai intrat în contul statului, motiv pentru care statul român este parte în procesul cu Rompetrol - de data asta societate privata - pentru recuperarea sumei de 88 de milioane de dolari plus 200 de milioane de lei, care de fapt reprezinta stoc si dobânzi", Bogdan Dragoi, secretarul de stat de la Finante. Reprezentantii companiei petroliere sunt cât se poate de fermi: nu au de gând sa dea statului nici un ban: "_n principiu, societatea se privatizeaza cu drepturile si obligatiile pe care le avea înainte de privatizare. Singura diferenta poate fi atunci când statul român, cel care vinde, îsi rezerva un anume drept sau obligatie, ceea ce nu s-a întâmplat". Asa ca, incompetenta sau interesul celor de la Finante adauga noi sume pe lista banilor pierduti de România. Mai trebuie precizat doar ca, din zacamintele din Marzuk, s-a scos doar anul trecut petrol de peste 1 miliard si jumatate de dolari. Raspunsul naucitor al lui Ghaddafi, în anii '90: "Nu discut decât cu Ceausescu" _n plus, din Libia au mai ramas de recuperat si alte câteva zeci de milioane de dolari pentru drumurile facute de romani. Dupa '90, raspunsul lui Gaddafi a fost naucitor: voia sa discute doar cu Ceausescu. Povesteste Stefan Andrei: "Când s-au dus acolo sa discute problema cu libienii, stii care a fost raspunsul lor? Presedintele Ghaddafi a zis ca are niste întelegerie special cu Ceausescu - vine Ceausescu aici sau vine el la Bucuresti, la întâlnirea cu Ceausescu. Ce sa mai discute..." Cele 470 milioane de dolari cu care ne-am spalat rufele Egiptul ne datora, în '89, 470 de milioane de dolari. Acum, datoria a disparut.... "Cel putin în perioada în care eram ministru de Externe, a fost o astfel de întelegere cu Egiptul care si-a reglementat datoria fata de România prin exporturi", spune Teodor Melescanu. _nainte de 1989, România construise în Egipt fabrici de ciment si de produse chimice, a construit linii electrice de înalta tensiune, conducte de alimentare cu apa pe zeci de kilometri. _n schimbul acestor investitii costisitoare, am primit în anii '90. detergenti de tip Jax si Smash, sau... insecticide. Fostul deputat PSD Iosif Armas este unul dintre numerosii afaceristi care au profitat de pe urma datoriilor pe care le avem de încasat. Numele lui Armas este asociat printre altele cu distrugerea statiunii Baile Herculane, pe care a cumparat-o în conditii dubioase în 2001. Cu doi ani înainte, în timpul guvernului Isarescu, s-a prezentat la Ministerul de Finante si si-a oferit expertiza pentru recuperarea datoriei de 72 de milioane de ruble, echivalentul a 72 de milioane de dolari din Vietnam. "Eu am lucrat cu un coleg strain care facea asa ceva si atunci am zis hai sa încerc si eu. Si normal ca am depus o cerere la Ministerul de Finante, am primit creanta din Vietnam care a fost dolar pe dolar", ne-a declarat omul de afaceri Iosif Armas. Rezultatul: din 72 de milioane, noi ne-am ales cu orez în valoare de 18 milioane de dolari pe care l-a vândut Armas. Recuperarea creantelor românesti cu o firma care nu exista Investitiile lui Nicolae Ceausescu se regasesc si pe malurile Tamisei. Si asta pentru ca în Londra sunt multe firme care au încercat sa cumpere creante pe care le avea România. Unele chiar au reusit. Este foarte interesant cum datoria Angolei fata de noi, estimata la aproape 20 de milioane de dolari, s-a plimbat la mai multe companii, în mai multe tari. _n 1998, în timpul guvernului Radu Vasile, se cesioneaza datoria Angolei catre Cobbham International Investements. _n anul 2000, aceeasi datorie este data firmei Argirom, condusa de Iosif Armas, care se obliga sa plateasca 15 la suta din valoarea initiala, adica în jur de 2,7 milioane dolari. _n 2003, guvernul lui Adrian Nastase cesioneaza datoria firmei Maxima Grup. Undeva, firul se rupe... Am cautat la Londra o firma care se cheama Maxima Grup PLC. _n registrul companiilor din Marea Britanie, nu exista nicio firma cu datele acestea. Datele apar însa în hotarârea guvernului român. Maxima Grup nici nu-si putea gasi un sediu mai bun decât aproape de noul Scotland Yard. E oarecum normal, deoarece în firma se pare ca sunt bagati si niste fosti politisti. Administratorii cladirii nu au auzit în viata lor de aceasta firma: "N-a fost niciodata firma asta aici", ne-au declarat telefonic. Atunci, se pune întrebarea cui a vândut România datoria pe care o avea în Angola : unei firme fantoma, unei firme care a dat o adresa gresita? Sau cineva din guvernul României a trecut pe hotarârea de guvern o adresa gresita. Sunt întrebari la care, normal, raspunsul trebuie sa fie tot în România. Gheorghe Piperea, avocat specializat în drept comercial, explica: "Exista pe plan international doua sau trei locuri unde chiar exista burse ale acestor creante. Unde se circularizeaza, se vând aceste creante. Nu s-a facut acest lucru pentru ca probabil sunt foarte multe lucruri de ocultat în privinta acestor creante". Problema e ca pe bursa nu se mai pot da si lua comisioane. Guvernantii Romaniei au vândut creante într-o totala lipsa de transparenta. Pe ascuns, fara licitatii. Banii munciti de români înainte de 1989 s-au scurs în buzunarele speculantilor. Datoria Zambiei catre România si scandalul londonez _n lume sunt companii care s-au specializat tocmai pe cumpararea datoriilor de la tari aflate în imposibilitatea de a se apara. Aceste companii - un fel de fonduri de investitii în datorii - au fost numite Fondurile Vulturului. Tim Jones lucreaza pentru o organizatie non-guvernamentala britanica înfiintata pentru a lupta împotriva acestor fonduri. Un scandal imens, care a avut în centru România si Zambia , a fost declansat acum câtiva ani la Londra. Pe malurile Dâmbovitei nu s-a auzit însa nimic. Când datoriile Zambiei au început sa fie sterse de anumite guverne, câteva companii private au cumparat datoriile pentru bani foarte putini. Una dintre ele a fost Donegal International, care a cumparat datoria catre România. Zambia datora României aproape 30 de milioane de dolari. Guvernul Radu Vasile a vândut, pe ascuns, catre "Donegal", o companie cu sediul în Insulele Virgine, datoria Zambiei la un pret cu putin peste 3 milioane de dolari. Adica 10 la suta din valoarea datoriei. Donegal International a dat în judecata Zambia si a cerut sa îi fie platite 55 de milioane de dolari în contul datoriilor pe care le rascumparase de la România. "Ei au cumparat de la România pentru 4 milioane de dolari si apoi au dat în judecata în Tribunalul britanic, guvernul din Zambia . Pâna la urma au reusit sa câstige 15 milioane de dolari", spune Tim Jones. Un profit de 12 milioane de dolari pentru Donegal. Pentru România? Un minus de 27 de milioane. Cazul a fost extrem de controversat. _nsusi primierul britanic de atunci, Gordon Brown, a luat atitudine împotriva practicilor prin care speculantii de creante se îmbogatesc: "Condamnam perversitatea cu care Fondurile vulturului ("Vulture funds") cumpara datorii la preturi reduse si fac profit dând în judecata tara debitoare pentru a obtine un câstig iesit din comun si imoral. Este revoltator!" La presiunea mass-media si a organizatiilor non-guvernamentale, legislatia a fost schimbata . De anul trecut, nicio companie britanica nu mai poate cumpara datorii în contul tarilor africane sau al celor din lumea a treia. Masura luata de britanici a avut ecou si în România. Ministerul de Finante refuza acum sa mai negocieze cedarea creantelor. Nu mai cedeaza creante, dar nici nu face mare lucru pentru recuperarea datoriilor. Miliarde de dolari. Multe din tarile care au datorii catre noi au posibilitatea sa plateasca. Dar nu o fac pentru ca la noi nici macar nu se stie bine cine ar trebui sa se ocupe de acesta problema. Asa ca nu ne recuperam banii, dar ne împrumutam. România datoreaza altor tari mai bine de 90 de miliarde de euro, adica peste 100 de miliarde de dolari....

ISTORIA EVREILOR IN EUROPA DE EST (II)


   ISTORIA EVREILOR IN EUROPA DE EST (II)
    Tarul ALEXANDRU  I confirma autonomia comunitatilor  - numite cahal -, dar le reduce drepturile legale si interzice folosirea limbii ebraice si a idish-ului in tranzactiile oficiale. Cahalul are dreptul sa-si mentina scolile, dar se introduce in programa analitica  si limba de predare din celelalte scoli; se interzice evreilor costumul lor traditional. Totodata se deschid evreilor portile invatamantului de stat, pentru a incuraja asimilarea. Guvernul disperseaza multe comunitati , evacuand fortat pe evrei din anumite sate, stabilind colonii agricole sau dirijandu-i spre orase. Limita de asezare s-a extins , politica fata de evrei fiind oarecum imblanzita de teama ca acestia sa nu se alieze cu Napoleon impotriva Rusiei; dar evreii au ramas credinciosi tarii in care locuiau.

Urmasul sau, NICOLAE  I,  urca pe tron in 1825 si observa imensa diferenta dintre evreii rusi, inchistati in comunitatile lor religioase traditionaliste, si evreii din Europa de Vest, asimilati in timp cu societatea in mijlocul careia locuiau. Nicolae I hotaraste sa forteze asimilarea evreilor prin orice mijloc. In 1827, impune un nou sistem de recrutare. In timp ce neevreii erau recrutati odata la doi ani, dintre tinerii intre 18 si 25 ani, evreii erau recrutati anual, incepand de la varsta de 12 ani. Acesti copii de 12 ani erau dusi in tabere premilitare pana la varsta de 18 ani, apoi incepeau sa-si efectueze stagiul militar cu durata de 25 de ani. Rupti de orice contact cu lumea evreiasca, erau supusi tuturor persecutiilor fizice si morale menite sa-i rupe de religia, limba si obiceiurile lor. Unii dintre ei au fost botezati prin tortura. In cei aprox. 30 ani de domnie ai lui Nicolae I, au fost astfel recrutati 70 mii de evrei dintre care 50 mii sub 18 ani, si cel putin jumatate din ei au fost nevoiti sa accepte botezul.

Aceasta politica de recrutare a mai avut inca un efect negativ asupra comunitatilor evreiesti. Cota ceruta de recruti trebuia furnizata de conducerea comunitatii. Uneori, pentru a nu desparti o familie abia infiripata, era trimis la armata un baiat sub 12 ani. Alteori era favorizat unul mai bogat in dauna unuia mai sarac. Astfel s-a slabit increderea si coeziunea in sanul comunitatii.

Prin Regulamentele pentru evrei (1835) si prin decrete ulterioare, Nicolae I reduce limita de asezare, infiinteaza scoli speciale rusesti pentru evrei, inchide tipografiile evreiesti, ii obliga pe evrei sa-si rusifice numele. El disloca unele comunitati si desfiinteaza cahalul, plasand pe evrei sub autoritatea politiei si a autoritatilor municipale. Aceste masuri au ramas insa fara urmari, evreii pastrandu-si propriul sistem de justitie si boicotand scolile de stat.

Urmatorul tar, Alexandru II, a carui domnie incepe in 1855, trebuie sa faca fata nelinistii sociale generale din imperiu, precum si umilitoarei infrangeri a razboiului din Crimeia (1856). Hotarat sa modernizeze viata Rusiei, el aduce si in viata evreilor o unda de speranta, anuland recrutarea juvenila si legile care barau evreilor accesul la serviciul statului. El permite unui numar foarte restrans de negustori bogati si cu studii sa paraseasca limita de asezare. Astfel au aparut comunitati evreiesti in Moscova si St. Petersburg.

Viata comunitatilor evreiesti din Rusia, mereu framantata din cauza statutelor, regulamentelor si reformelor impuse de diversele guverne tariste, incepe sa sufere importante modificari si din interior. In timp ce marile
academii talmudice infloresc in Lituania iar rabinii hasidici continua  sa domine in Ucraina  si in fosteleregiuni poloneze, unii evrei din estul Europei sunt atrasi de Hascala.

Ce este Hascala ? este o miscare pornita din Berlin prin 1770-1780, avand ca stralucit reprezentant pe Moses Mendelsohn. Partizanii acestei miscari, maskilimii, vor sa modernizeze viata evreilor, imbinand

 toate traditiile religioase cu emanciparea necesara integrarii in lumea contemporana. Dupa jumatate de veac de la aparitie, deci prin 1820, aceasta miscare ajunge in Rusia unde gaseste aderenti putin numerosi, dar foarte influenti. Acestia vor sa ofere cultura si educatie mareimase a evreimii ruse, punand accentul pe invatarea limbii ruse. In acest scop societatea tipareste zire si reviste in rusa si ebraica, ofera burse studentilor si elevilor lipsiti de mijloace materiale, atat in scoli de stat cat si in scoli cu program iluminist unde, pe langa studiile clasice - ebraica si talmud - se introduc materii laice - rusa, matematica, geografie. Aceste scoli fusesera infiintate cu sprijinul guvernului rus, dornic sa aplice orice masura menita sa duca la similarea evreilor.

Dar problemele vitale ale evreimii ruse nu puteau fi solutionate nici de filozofia reformatoare a Hascalei, nici de masurile liberale ale lui Alexandru II. Intr-adevar, decretele acestuia aplicate in perioada industrializarii, au permis imbogatirea rapida a unui mic numar de evrei - constructori de cai ferate, bancheri, industriasi, exporzatori. Totodata accesul la universitati a dus prin 1870 la cresterea spectaculoasa a numarului de studenti evrei, in special la medicina si la drept. Ca intotdeauna, norocul unora a insemnat nenorocul altora. Din cauza aparitiei cailor ferate au ramas fara paine o multime de evrei care-si duceau viata de pe o zi pe alta: hangii, surugii, carutasi, carausi. Caile ferate au afectat si viata localitatilor; Berdisev decade, Odesa se dezvolta,  ceea ce de asemeni influenteaza viata comunitatilor din aceste orase.

In perioada respectiva, populatia evreiasca creste enorm. Din 1820 pana in 1880, de la 1,6 la circa 4 milioane, deci o crestere de 150%  fata de indicele de 90% pentru restul populatiei din aceeasi perioada. Explicatia acestei situatii se datoreaza casatoriilor timpurii, mortalitatii infantile mult mai reduse la evrei datorita bunei ingrijiri, precum si bucuriei cu care se intampina inmultirea familiilor, independent de greutatile materiale.

Dar, toata aceasta populatie ramane ingradita in limitele de asezare. Dupa 1869, din cauza foametei si a tifosului, o mare parte migreaza spre sud. In Odesa, numarul evreilor se tripleaza din 1854 pana in 1873, creandu-se acea aglomeratie de evrei pe care unii vor s-o justifice exclusiv prin ascendenta kazara. Aceasta atrage dupa sine supraaglomerare si saracie extrema. Un muncitor evreu lucra cam 14-16 h/zi, pentru un salariu derizoriu, in fabrici de alimente, tutun, textile, prelucrarea lemnului - fabrici mici si primitive al caror patron, tot evreu, era cu foarte putin mai instarit decat salariatii sai. In aceste conditii crancene, la sfarsitul sec. XIX, se formeaza un proletariat evreu cu activitatile sale politice si culturale.

In martie 1881 este asasinat tarul Alexandru II, de membrii partidului Narodnaia Volia. Acest partid include numerosi evrei, dintre care o tanara direct implicata in complot. Dupa cateva saptamani izbucnesc pogromuri in diverse localitati. Autoritatile le considera o dreapta rasplata a exploatarii taranului rus de catre arendasul evreu. Si pogromurile continua (1903, in Chisinau; 1905, in Odesa; etc).

Ce va aduce evreilor rusi secolul XX ?
 

ISTORIA EVREILOR IN EUROPA DE EST (I)


 ISTORIA EVREILOR IN EUROPA DE EST (I)
   Prin Statutul de la Kalisz (1264), regele Boleslaw V cel Cucernic le acorda evreilor protectie, libertate religioasa, garantii impotriva acuzatiilor calomnioase. Stabilirea evreilor in Polonia este atat de avantajoasa pentru aceasta tara  incat, cu aproape un secol mai tarziu, in 1344, regele Cazimir cel Mare le intareste drepturile pentru a-i atrage in numar cat mai mare. In urmatorii 3oo de ani, regatul unit al Poloniei si Lituaniei a devenit cel mai intins stat din Europa, cuprinzand numeroase noi teritorii din est, printre care si Ucraina.
Populatia evreiasca se dezvolta economic si cultural,precum si numeric. Conform datelor din Enciclopaedia Judaica, se aflau in Polonia 3o mii de evrei in 1490 si 3oo mii la mijlocul secolului XVII. Evreii acestei epoci feudale apartin direct regelui, fiind tratati ca un grup distinct. Au propriul lor mod de viata, deosebindu-se de restul populatiei prin limba, cultura, imbracaminte, conditii economice. Aceasta izolare este avantajoasa pentru toata lumea. Evreii se bucura de autonomie, ajungand sa aibe chiar un parlament propriu in 1564, iar regii si biserica catolica isi pot incasa mai usor darile. Aceasta perioada de pace si relativa prosperitate este brutal intrerupta de cazacii luui Hmelnitki, in 1648, apoi chiar de catre Polonezi, din ce in ce mai des incepand din prima jumatate a secolului XVIII.
Puterea Poloniei scade treptat in asa masura incat in trei etape (1772, 1793, 1795), teritoriul ei este impartit intre Rusia, Prusia si Austria. Populatia evreiasca din Polonia, ajunsa la 1,5 milioane, este impartita impreuna cu teritoriul, intre cele trei mari puteri. Cea mai mare parte a acestor evrei devin supusii Imperiului Rus - si asta va trebui sa ne amintim atunci cand vom comenta asa zisa legatura dintre notiunile de "jidan" si bolsevic".
Din 1795 pana la revolutia din 1917, soarta evreilor va depinde de politica si conceptiile fiecarui tar, de aceea vom incerca sa etapizam viata comunitatii evreiesti din Rusia in functie de tarii care au carmuit imperiul in aceas.ta perioada.
Evreii Polonezi au devenit supusi rusi sub domnia lui ECATERINA II CEA MARE, prietena filozofilor francezi si adepta ideilor iluministe care se raspandesc in Europa. Intr-o Rusie care isi alungase de mult evreii, Ecaterina este predispusa la toleranta si foarte constienta de avantajiile oferite de o populatie supusa si activa de mestesugari si comercianti dibaci. Pe de alta parte, este constienta si de antisemitismul latent din jurul ei, provocat in special de atitudinea clerelui. Si atunci Ecaterina alege o cale de mijloc. Dupa prima impartire a Poloniei, acorda evreilor din teritoriile polomeze anexate aceleasi drepturi  ca si crestinilor cu statut social similar, tratandu-i ca pe o minoritate religioasa. Nu le acorda dreptul de a intra oficial pe teritoriul Rusiei propriu-zise, dar le creaza conditii ca sa poata totusi patrunde, deoarece are tot interesul sa populeze cu locuitori harnici si destoinici regiunile cucerite de la Turci, in jurul marii Negre. Politica binevoitoare a Ecaterinei asigura evreilor conditii de viata in general mai favorabile decat cele din Europa de Vest. Dar, din pacate, aceasta situatie se schimba repede.
Dece ?
Pe de o parte, revolutia franceza din 1793 potoleste definitiv ideile iluministe ale Ecaterinei. Pe de alta parte, egalitatea in drepturi a evreilor este de neconceput pentru polonezii din teritoriile anexate, iar negustorii rusi se impotrivesc unei concurente de care se tem. De aceea, o parte din drepturile acordate
evreilor se abroga, apar o serie de restrictii, printre care decretele imperiale  care permit stabilirea evreilor numai in teritoriile cucerite de la polonezi si de la turci, interzicandu-le accesul in restul imperiului. Pe masura ce vom inainta in secolul XIX, efectul acestei interdictii se va resimti tot mai greu, pana va deveni sufocant.

Dar suntem inca la inceputul secolului XIX, cand evreii sunt considerati de populatia rusa niste paraziti si exploatatori de care trebuie sa se apere. Dreptul de arenda acordat evreilor inca din Evul Mediu, precum si rolul lor in comertul cu alcool - ca producatori, negustori si hangii- ii desemneaza ca tapi ispasitori pentru toate mizeriile si necazurile populatiei. In acelasi timp, guvernul rus duce fata de ei o politica ambigua, osciland intre masuri dure de reprimare si incercari de a-i asimila pe cale pasnica.

ALUNGAREA EVREILOR DIN EUROPA OCCIDENTALA


  ALUNGAREA EVREILOR DIN EUROPA OCCIDENTALA

Prin secolul X existau in Europa  occidentala multe comunitati evreiesti, dintre care unele insemnate si infloritoare. Soarta lor se desfasura peste tot cam dupa acelasi tipic. Un domnitor local ii incuraja pe evrei sa se instaleze in tinutul pe care-l guverna, ca un fel de supusi personali. Datorita priceperii si harniciei acestora, monarhul se imbogatea si tara prospera. Dar evreii se bucurau curand si ei de o buna stare care le atragea invidia si dusmania populatiei locale. Urmau atacuri -  motivate fie de religie, sau imbogatire pe seama populatiei, sau pentru ca nu mai erau de folos domnitorului -, iar aceste atacuri nu se terminau numai cu jafuri ,  violuri si asasinate, ci de cele mai multe ori cu alungarea evreilor din locul respectiv.
Este perioada cand catolicismul triumfator nu mai admite contradictii. Prima cruciada (1096) nu are ca scop numai eliberarea mormantului  sfant, ci si pedepsirea necredinciosilor. Evreii trebuie eliminati. Ei omoara copiii crestini pentru azima de Pesach, otravesc fantanile, provoaca oribile epidemii de holera, l-au omorat pe Mantuitor - sunt simbolul raului, incarnarea diavolului, trebuie alungati.
Si sunt alungati . Din Anglia in 1290, din  Franta in 1344, din Spania in 1492, din Portugalia in 1497. Se refugiaza in Europa Centrala care-i respinge la randul ei.
In aceasta perioada , ce se intampla in rasaritul Europei ? Aceasta parte a continentului, mereu cotropita de navalitorii stepelor asiatice, n-a beneficiat de influenta civilizatoare a imperiului roman si s-a dezvoltat mult mai tarziu decat tarile Europei de Vest. Legea si ordinea unui stat inchegat apar abia in secolul XIII, in Polonia. Aceasta tara tocmai a cucerit intinse teritorii si trebuie sa le populeze atragand locuitori noi. Pe cine ? O populatie fara radacini, cu stiinta de carte, meserii, pricepere in comert si limbi straine, cu o retea de rude si cunostinte in tarile lor de bastina - adica evreii.
Si acesta este momentul cand intram cu adevarat in subiectul nostru.
Prin Statutul de la Kalisz (1264), regele Boleslaw V cel Cucernic le acorda evreilor protectie, libertate religioasa, garantii impotriva acuzatiilor calomnioase.
 Stabilirea evreilor in Polonia este atat de avantajoasa pentru aceasta tara  incat, cu aproape un secol mai tarziu, in 1344, regele Cazimir cel Mare le intareste drepturile pentru a-i atrage in numar cat mai mare. In urmatorii 3oo de ani, regatul unit al Poloniei si Lituaniei a devenit cel mai intins stat din Europa, cuprinzand numeroase noi teritorii din est, printre care si Ucraina.
Populatia evreiasca se dezvolta economic si cultural, precum si numeric. Conform datelor din Enciclopaedia Judaica, se aflau in Polonia 3o mii de evrei in 1490 si 3oo mii la mijlocul secolului XVII. Evreii acestei epoci feudale apartin direct regelui, fiind tratati ca un grup distinct. Au propriul lor mod de viata, deosebindu-se de restul populatiei prin limba, cultura, imbracaminte, conditii economice. Aceasta izolare este avantajoasa pentru toata lumea. Evreii se bucura de autonomie, ajungand sa aiba chiar un parlament propriu in 1564, iar regii si biserica catolica isi pot incasa mai usor darile. Aceasta perioada de pace si relativa prosperitate este brutal intrerupta de cazacii lui Hmelnitki, in 1648, apoi chiar de catre Polonezi, din ce in ce mai des incepand din prima jumatate a secolului XVIII.

Puterea Poloniei scade treptat in asa masura incat in trei etape (1772, 1793, 1795), teritoriul ei este impartit intre Rusia, Prusia si Austria. Populatia evreiasca din Polonia, ajunsa la 1,5 milioane, este impartita impreuna cu teritoriul, intre cele trei mari puteri. Cea mai mare parte a acestor evrei devin supusii Imperiului Rus - si asta va trebui sa ne amintim atunci cand vom comenta asa zisa legatura dintre notiunile de "jidan" si bolsevic".

Din 1795 pana la revolutia din 1917, soarta evreilor va depinde de politica si conceptiile fiecarui tar, de aceea vom incerca sa etapizam viata comunitatii evreiesti din Rusia in functie de tarii care au carmuit imperiul in aceasta perioada.