Wednesday, November 28, 2012

Un milion de evrei urmează să devină con-cetăţenii noştri aici în ROMÂNIA Au de gând să ne transforme… ÎN PALESTINA! Interviu luat profesorului Ion Coja Reporter: Domnule profesor Ion Coja, în 2001 la o conferinţă ţinută la sală Dalles şi în câteva publicaţii aţi pretins că în România au fost încetăţeniţi 500.000 (cinci sute de mii) de evrei, în mare taină, fără să se publice nimic despre această veritabilă invazie. Niciun oficial nu a intervenit să vă pună la punct, să dezmintă această informaţie şi să liniştească opinia publică! Ion Coja: Dragul meu, noi nu mai avem opinie publică, aşa că nu era nimic de liniştit… În mod normal trebuia să reacţioneze ziarele! Să-mi ceară dovezi şi amănunte sau să mă ia la rost că alarmez lumea. Am aşteptat reacţia autorităţilor şi a ziarelor ca să aflu că m-am înşelat! Aş fi fost eu primul care m-aş fi bucurat şi aş fi suportat cu inima uşoară orice corecţie, chiar şi penală, pentru cele afirmate, numai să se dovedească a fi vorba de o alarmă falsă! R: De la cine aţi primit această informaţie? I.C.: De la o persoană din guvern, nu toţi guvernanţii de după 1990 sunt trădători de ţară. Precum şi de la un evreu de treabă, foarte bine informat, care mi-a precizat şi cifra finală a evreilor care urmează să se stabilească în România: un milion! După venirea la Cotroceni a lui Băsescu am luat legătura, indirect, prin colonelul Diomid Perciun, cu un consilier al preşedintelui informat asupra subiectului. Mi-a transmis prin Diomid Perciun că în final va fi să fie un milion de evrei care se vor stabili în România şi Republica Moldova … Ca o compensaţie, se va face unirea cu Basarabia… Acesta a fost răspunsul! Un răspuns aproape oficial. R: Aţi publicat un Apel al Românilor pe această temă. Tradus în engleză, depus pe la ambasade, la agenţii de presă… Care a fost reacţia? I.C.: Tăcere din partea tuturor oficialilor, a tuturor autorităţilor. A început Apelul să circule pe Internet însă asta a fost bine. Mi-au răspuns şi câţiva evrei, mirându-se cum
de am putut imagina aşa ceva! Cică evreii din România abia mai sunt câteva mii, sunt o comunitate pe cale de dispariţie, trebuie să fii nebun să scorneşti o aşa poveste!… Ba, unul mai isteţ, Liviu Ornea, m-a luat şi peste picior: numai nişte evrei nebuni ar părăsi raiul din Israel pentru mizeria din România!… Nebun ar fi cine l-ar lua în serios pe Coja! R: Sunteţi în continuare convins că se pregăteşte acest veritabil exod evreiesc? I.C.: Nu se pregăteşte, el este în plină desfăşurare. Şi nu este exod, este invazie, făcută pe şest, ca să folosesc o expresie de argou din idiş! O invazie care se produce după o stratagemă inedită, încă neexperimentată în istorie! … Mergi la Frumuşani sau lângă Urziceni, poate şi-n altă parte, unde s-au construit deja orăşele întregi, veritabile ghetouri de lux pentru evreii mai speciali, să trăiască izolaţi de populaţia autohtonă… Asta pe lângă miile de locuinţe, apartamente şi vile, cumpărate de evrei pe cont propriu, în Bucureşti şi oraşele mai mari. Este evident că au o strategie anume, nu vin deodată toţi cei o mie de mii de evrei!… Mizează pe iuţeala lor de picior şi pe neatenţia spectatorilor, a noastră! Ca la orice scamatorie sau înşelăciune, poţi să-i zici cum vrei să-i spui! Nu mai este nicio îndoială. Am publicat de-a lungul ultimilor zece ani nenumărate dovezi, inclusiv din sursă evreiască, că acesta este planul şi că deja a pornit derularea lui! Pierdem timpul dacă îmi ceri dovezi noi! R: De fapt, eu v-am invitat la această discuţie sub impresia unui material găsit pe Internet, o declaraţie a unei înalte oficialităţi iraniene, Hassan Firouzabadi, foarte mulţumit să constate că, şi citez, zilele statului Israel sunt numărate, că evreii şi-au dat seama că nu mai pot să reziste presiunii arabe, musulmane, şi sunt preocupaţi de singura ieşire pe care o mai au: să se întoarcă fiecare evreu în ţara de unde a venit el sau părinţii săi! Să părăsească Israelul! I.C.: Cred că acest demnitar iranian ştie mai bine decât mine sau dumneata ce se întâmplă în Israel . Nu avem voie să ignorăm semnalul de alarmă pe care ni-l trimite… În Israel evreii cei mai lucizi discută despre părăsirea, măcar parţială, a Israelului. A apărut şi o denumire, un cuvânt nou – „soluţia diasporistă”, pentru a denumi această mişcare, această strămutare a câteva milioane de evrei, această Alia în sens invers. Aşa am găsit-o numită în cărţile unui evreu important: Philip Roth. Sper să le fi citit şi domnii Dorel Dorian şi Liviu Ornea! Ei m-au contestat. Îi aştept să prezinte scuze publice pentru neruşinarea cu care m-au atacat… Sunt convins că ştiau mai bine decât mine câtă
dreptate aveam! Nişte… R: Subiectul discuţiei la care vă invit este acesta: de ce evreii n-ar avea dreptul să se stabilească în România? Drepturile Omului nu asigură şi dreptul la libera circulaţie?! I.C.: Nu! Drepturile Omului îţi asigură posibilitatea de a părăsi ţara în care te afli, oricare ar fi ea! Dar nimeni nu-ţi dă dreptul de a alege în ce tară să trăieşti! E absolut logic! Dacă ai plecat dintr-o ţară, te stabileşti în altă ţară doar dacă eşti acceptat. În plus – şi acesta este argumentul probabil cel mai important: nu se admite nicăieri încetăţenirea în masă, cu miile şi sutele de mii! Tocmai pentru că totul este (a) ilegal şi (b) în contradicţie cu voinţa poporului român, autorităţile recurg la secretul operaţiunii pentru a aduce în România milionul de evrei! E înspăimântător că s-au găsit printre guvernanţi atâţi români trădători, care să accepte să participe la asigurarea desfăşurării în secret a acestei vaste invazii! Suntem deja sub ocupaţie străină şi nici măcar nu ştim! Ingenioasă mutare! Repet: fără precedent în istorie! Cum toată operaţiunea s-a făcut în secret, cei care au participat la ea nu aveau cum să nu-şi dea seama că fac ceva ilegal şi teribil de imoral! Act de trădare conştientă din partea guvernanţilor! R: Cine sunt aceşti români trădători? I.C.: În primul rând cei trei preşedinţi post-decembristi! Dintre ei, în mod deosebit îl acuz pe Emil Constantinescu. Faptul că mama sa este evreică nu poate fi nici scuză, nici explicaţie, nici justificare! Va trebui să răspundă penal! Ca şi toţi prim-miniştrii de după 1996! Miniştrii de Interne mai ales. Şi mulţi alţii! Parlamentarii nu cred că au cunoştinţă de această invazie, că au discutat cumva acest subiect! Nici măcar în mod neoficial, la o cafea, între două şedinţe. R: Mai sunt şi alte motive pentru care vă opuneţi strămutării în România a unui milion de evrei? I.C.: Mai am încă un milion de motive!… Nici nu ştiu cu care să încep! Dar mai înainte de orice dă-mi voie să-ţi mărturisesc sila şi lehamitea mea, a celui care pricepe şi ştie bine câtă minciună, câtă suferinţă a produs schizofrenia evreilor sionişti care au planificat şi înfiinţat statul Israel cu un dispreţ total pentru viaţa oamenilor, inclusiv a evreilor. Mă întreb ce este acum în mintea evreilor nevoiţi din nou să rătăcească! Au în ei măcar atâta demnitate încât să le ceară socoteală celor care i-au plimbat aiurea până în Israel şi retur?!… S-au purtat două războaie mondiale pentru a se putea înfiinţa statul Israel ! Cine răspunde pentru eşecul proiectului Israel în Palestina? Chiar nimeni?! R: Dar este oare cazul să vă preocupe atât de mult suferinţele altora, fie ei şi evrei?! I.C.: Sunt foarte derutat de lipsa de reacţie a evreilor de rând, a evreilor normali, aş zice. Menajamentele lor faţă de sionismul a cărui victimă sunt! Evident, victimele cele
mai reale sunt evreii care au făcut Alia, adică au plecat din ţara de baştină în Palestina, să susţină naşterea şi consolidarea Israelului. Acei evrei sunt, majoritatea, decedaţi… De suferinţa lor, a dezrădăcinării, copiii lor nu ştiu mare lucru! Sunt bucuroşi acum că statul le asigură strămutarea în Europa, în Polonia, în Ungaria, în România! Numai că suferinţă evreilor, de pe urma înfiinţării statului Israel, suferinţă reală, este incontestabil mai mică, în toate felurile mai mică, decât suferinţa îndurată de alte popoare pentru înfiinţarea statului Israel. Iar printre popoarele care au suferit cel mai mult de pe urma nebuniei sioniste să ştii că noi, românii, ocupăm un loc în faţă de tot! Rândul întâi! Cu coroniţă!… Numai ruşii or fi suferit mai mult! R: La ce vă referiţi? I.C.: Ai auzit de actorul acela, Mel Gibson, care a declarat că evreii sunt vinovaţi de toate războaiele? R: Da, a cam păţit-o după aia. L-a costat mult această declaraţie! I.C.: Nu de asta-i vorba! Ci de dreptatea pe care a avut-o Mel Gibson! …Fireşte, este un mod uşuratic, colocvial, de a vorbi aşa, de toate războaiele. Nu chiar toate! În mod sigur numai două: primul şi al doilea război mondial! R: Chiar numai două?!… Dar în ce fel susţineţi această acuzaţie? I.C.: Sunt multe cărţi, mulţi autori care au promovat această idee ori au lăsat să se înţeleagă că aşa stau lucrurile!… Din fericire – dacă pot spune aşa, cei mai importanţi şi mai convingători sunt înşişi autorii evrei! Un Benjamin Friedman, de pildă. În plus, te rog să aplici regula din criminalistică: cui prodest? Cui i-a folosit? Cine a tras foloasele cele mai mari? Aşa se procedează într-o anchetă, când s-a produs o crimă. Încerci să afli cine este principalul beneficiar de pe urma dispariţiei victimei. În 99% din cazuri aşa se ajunge la autorul crimei! Iar războiul ce este altceva decât o crimă, repetată în câteva milioane de ipostaze… şi cam toţi istoricii consemnează marile câştiguri şi avantaje dobândite de evrei după fiecare război mondial! Aceste beneficii au fost încununate prin înfiinţarea statului Israel ! R: Haideţi să ne rezumăm la români. Se poate oare vorbi de suferinţele românilor de pe urma înfiinţării statului Israel ? Cu ce ne-a afectat apariţia statului evreiesc? I.C.: Trebuie început cu o sută de ani mai în urmă. Statul Israel s-a înfiinţat în 1948, dar ideea de a se înfiinţa un stat, o patrie pentru evrei, a fost mult mai veche, iar pentru
amplasamentul unui viitor stat al evreilor au fost luate în calcul mai multe variante. Varianta cea mai agreată de sionişti a fost undeva pe un teritoriu unde locuiau ca majoritari românii… Moldova lui Ştefan cel Mare, incluzând deci şi Basarabia, şi Bucovina, şi Galiţia… Cam aici au simţit evreii că se află raiul pe pământ, cum numea Salom Alehem acest spaţiu!… Şi după 1830 a început invadarea acestui teritoriu de către evrei. Invadarea prin infiltrare a unor persoane sau grupuri mici, aparent inofensive la nivelul evenimentelor istorice. A urmat reacţia românească, discursurile lui Vasile Alecsandri, Vasile Conta şi alţii, în Parlament, articolele lui Eminescu şi ale altora, înfiinţarea Mişcării Legionare şi lupta acesteia cu trădătorii de neam din clasa politică românească. Ar trebui de urgenţă făcut un inventar riguros al pagubelor şi suferinţelor noastre de pe urma tentativei de a stabili Israelul în România. Ar fi o temă de cercetare bună pentru istoricii de la Institutul pentru Cercetarea Holocaustului, căci de un holocaust a fost vorba, un holocaust împotriva românilor! R: Ce rol a avut Holocaustul pentru înfiinţarea Israelului? I.C.: Un rol decisiv! Tocmai de aceea se spun atâtea minciuni despre Holocaust! Pentru a se ascunde faptul că a făcut parte din strategia sionistă! A fost planificat cu mai multe scopuri, în mod deosebit (1) pentru a reface solidaritatea dintre evrei, (2) pentru a anihila curentul de asimilare a evreilor printre goimii creştini, (3) pentru a crea în opinia publică acel curent de simpatie şi compasiune care să determine opinia publică să accepte înfiinţarea Israelului ca pe o soluţie binecuvântată! În plus, a mai fost şi (4) obţinerea de compensaţii de la cei vinovaţi de genocidul pus la cale de sionişti. În fine, se mai vorbeşte, cu argumente şi cu documente, de încă un mobil, cel mai cinic şi mai criminal: (5) au fost supuşi deportărilor şi exterminării evreii de calitate proastă, evreii degeneraţi, care reprezentau un lest pentru evreime!… Aceşti evrei de proastă calitate au fost selectaţi mai ales după starea lor economică precară. Pentru sionişti, evreii săraci nu merită să supravieţuiască… Sunt rebuturi umane. R: Cunosc această ipoteză, este cutremurătoare! Mi-e greu s-o iau în serios! I.C.: Şi mie! Tot ce ţi-am spus până acum sunt idei care circulă în literatura negaţionistă. Eu nu inventez nimic! R: Mă gândesc la evreii supravieţuitori, nu cred că ar suporta această idee şi nu ar reacţiona! Lipsa de reacţie nu cumva dovedeşte că ipoteza este total fantezistă? I.C.: Şi eu m-am gândit aşa. Dar mă mai gândesc şi altfel: cine să reacţioneze? Evreii şi urmaşii evreilor care au scăpat, care deci au
fost aleşi, selectaţi să supravieţuiască? Închipuie-ţi că ai fi pe un Titanic care se scufundă, iar căpitanul le-ar spune pasagerilor că nu sunt locuri de salvare pentru toţi şi că este nevoit să facă o selecţie! Dacă te nimereşti printre cei care primesc un loc în bărcile de salvare, nu te mai gândeşti să întrebi, domnule căpitan, dar după ce criteriu aţi decis cine da şi cine ba?!… Aşa şi cu evreii care au supravieţuit holocaustului!… Care au fost aleşi să supravieţuiască! Mai ales că vinovăţia pentru actul exterminării în masă a sute de mii de evrei, real, a fost pasată integral asupra altora! Integral, am spus! R: Adică? I.C.: Adică există o vină a mai multora, nu numai a evreilor sionişti! Evrei mulţi au fost ucişi şi în Polonia, în Rusia, în Ucraina! Unii care se dau mai cunoscători susţin că holocaustul a fost o răfuială între evrei, care nici pe departe nu sunt un popor omogen, ci este frământat de dispute ancestrale între mai multe soiuri de evrei! Dar să nu ne depărtăm de subiectul nostru. R: În România care evrei au murit? I.C.: Nu-i treaba noastră acum, în această discuţie!… Important pentru noi este să stabilim că evreii care au murit în România anilor 1940-44 nu pot fi consideraţi victime ale Holocaustului! Citeşte definiţia dată holocaustului de experţii de la Yad Vashem. Ţine-o minte: În centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu – bărbaţi, femei, copii. Se potriveşte această definiţie cu faptele? A funcţionat vreodată în România decizia de a ucide fiecare evreu?! Nici măcar în Germania ! R: Mda, nu se potriveşte deloc cu ce s-a întâmplat în România! Nici vorbă să fi funcţionat în România decizia de a ucide evrei! Din păcate, comisia Elie Wiesel a pornit de la o altă definiţie a holocaustului! La fel şi Institutul de Cercetare a Holocaustului! O definiţie inacceptabilă între oameni serioşi! I.C.: Au dat altă definiţie, înlocuind uciderea cu persecuţia! Dacă porneau de la definiţia corectă, a doua zi trebuiau să declare desfiinţată şi comisia, şi institutul acela, în care s-au oploşit nişte trădători, nişte găinari! Nişte mincinoşi! Nişte trântori mai răi şi mai jalnici decât cei ce au lucrat cândva la instiutul de istorie a PCR… Dar nici măcar definiţia pe care au propus-o nu le-ar fi dat dreptul să vorbească de un Holocaust, de un genocid! … Partea proastă este că toată această tevatură cu Holocaustul din România este direct legată de proiectul venirii acestui milion nenorocit de evrei! Cam tot ce s-a întâmplat în România de după 22 decembrie 1989 are legătură cu această invazie insidioasă, nevăzută, neauzită… Dacă nu cumva chiar şi aşa-zisa noastră revoluţie… R: Care ar fi legătura?
I.C.: Este de aşteptat ca lumea românească, atunci când românii vor conştientiza ce se întâmplă cu noi, să aibă o reacţie de respingere şi de adversitate fată de evreii invadatori, nu pentru că sunt evrei, ci pentru că sunt invadatori! Această reacţie va fi mai mică, mai estompată, timidă chiar, dacă ni se bagă în cap că părinţii noştri au omorât sute de mii de evrei! Unii dintre noi se vor bucura chiar, spunând că în felul acesta, prin venirea evreilor, ni se oferă ocazia de a ne plăti de datoria cu care ne-au încărcat faţă de evrei aşa-zisele crime ale lui Antonescu şi ale legionarilor! Românul acceptă cu greu un asemenea păcat fără să încerce să obţină iertarea din cer precum şi cea de pe pământ!… Haimanalele astea sioniste şi holocaustizante vor să ne creeze un complex de vinovăţie faţă de evrei. Calcul profund greşit! Tot mai mulţi români, îndeosebi tinerii, conştientizează că de fapt evreii se fac teribil de vinovaţi, dovedindu-se că nu sunt capabili să nutrească sentimentul de mare nobleţe şi demnitate umană care este recunoştinţa! În loc să ne fie recunoscători, ei îşi fac socoteală că suntem fraieri de buni şi-şi pot bate joc de noi! Or să constate curând că iarăşi s-au înşelat! R: Asta sună a ameninţare! I.C.: Bineînţeles! Faptul de a fi în legitimă apărare şi de a-ţi ajunge cuţitul la os te face extrem de periculos! Tucidide atrăgea atenţia că un adversar adus în pragul desfiinţării, al nimicirii totale, găseşte în el resurse nebănuite de nimeni de a riposta devastator. Căci te împaci cu înfrângerea, la gândul că data viitoare vei fi tu victorios! Dar când adversarul nu vrea să te învingă, ci să te distrugă, să te desfiinţeze, atunci reacţia ta va fi de genul „mor cu el de gât”! Să nu-şi facă iluzii cei care s-au trezit aşa de uşor, peste noapte, cu cetăţenie română! Tot ce mişcă-n ţara asta le va fi duşman de moarte! Să se aştepte la tot ce poate fi mai rău! La orice! Căci vom fi în legitimă apărare! R: În numele cui vorbiţi aşa? I.C.: Sper că în numele multor români. Sau măcar în numele românilor din Vatra Românească şi din Liga pentru Combaterea Anti-Românismului, LICAR. R: Ce ar mai fi de spus? I.C.: Lucrul cel mai important: suferinţele pe care le-a adus instaurarea comunismului în România au legătură directă cu înfiinţarea Israelului! Ca şi căderea comunismului!… ştiu că se vor mira mulţi! Dar mintea sioniştilor este maladiv de
întortocheată şi de combinatorie! Nu le stă mintea la frumuseţea lumii şi a vieţii, a condiţiei de om, să se bucure de ea! Ci sunt clipă de clipă chitiţi pe planurile lor pe cât de ingenioase, pe atât de falimentare pe termen lung!… Planuri atât de întunecate, departe de esenţa luminoasă a fiinţei umane. Planuri efectiv diabolice, drăceşti! R: E drept, evreii au dat cei mai mari campioni la şah! Se pricep la combinaţii, la anticiparea jocului cu zece mutări sau mai multe! I.C.: Dă-mi voie să-ţi demonstrez cu altă ocazie că te înşeli. Priceperea la şah nu este sinonimă cu inteligenţa! Inteligenţa aia care face din om minunea Universului!… E multă paranoia în jocul de combinaţii cu zece mutări înainte!… şi mergem mai departe! Ce ziceam? R: Ziceaţi că instaurarea comunismului are legătură cu înfiinţarea statului Israel ! I.C.: Da, are! şi putină lume îşi dă seama! Pentru că în perioada interbelică, atunci când evreii au fost invitaţi să vină cât mai mulţi în Palestina, ca să susţină înfiinţarea statului patrie, sioniştii au constatat că majoritatea evreilor sunt oameni normali şi nu-şi părăsesc casa şi rostul lor pentru a împlini un vis poate romantic, dar mai ales nerealist, nesăbuit! Concluzia sionistă: dacă evreii noştri nu vin de bună voie în Palestina, să-i constrângem să vină! Acesta a fost, printre altele, şi rolul Holocaustului. Dar şi aşa, de la Auschwitz sau Dachau majoritatea evreilor când au fost eliberaţi au ales să plece în altă parte, mai ales în SUA, nu în Palestina! Aşa că mai era nevoie de ceva ca să-i constrângă pe evrei să-şi părăsească ograda, afacerile, relaţiile umane etc. Şi să facă Alia în Palestina sau, după 1948, în Israel . Acel ceva a fost instaurarea comunismului în Estul Europei, acolo unde trăiau cei mai mulţi evrei, iar comunismul a însemnat desfiinţarea proprietăţii personale, a iniţiativei individuale, teroare politică etc. Un adevărat infern, au spus-o toţi. Prin ridicarea vestitei cortine de fier, din acest infern nu aveai voie să pleci. Pentru prima oară în istorie s-a instituit o barieră de netrecut la graniţa fiecărei ţări comuniste. Zeci de mii de oameni şi-au pierdut viaţa încercând să treacă de această barieră fără paşaport, să ajungă în Occidentul tot mai atrăgător! R: Singurii care au primit dreptul să părăsească legal raiul comunist au fost evreii! Am înţeles…
I.C.: Dar nu au avut dreptul să-şi aleagă ţara unde să emigreze, ci majoritatea evreilor au fost obligaţi să se stabilească în Israel ! Unde, e drept, li se ofereau condiţii de viaţa ceva mai bune ca în ţara părăsită! De unde au venit resursele materiale? Asta e altă poveste, secundară!… Aşadar, una dintre „raţiunile superioare” care au patronat instalarea comunismului în ţările în care locuiau cei mai mulţi evrei a fost să-i oblige pe evrei să plece din lagărul de concentrare comunist. Şi nu uita că pretutindeni comunismul s-a instaurat prin evrei! Armata Roşie şi evreii! R: Mă mir însă… I.C.: Dragul meu, să nu ne pierdem în detalii, acele detalii care vin în contradicţie cu ce spun! Lasă-mă să închei, adică să fac legătura între proiectul Israel şi căderea comunismului!… Aşa cum o văd eu. Poate greşesc. Pe urmă discutăm şi detaliile! Deci: situaţia din Israel nu a evoluat cum şi-ar fi dorit multă lume, inclusiv noi, românii naţionalişti, să zicem! Nu mai zic de sionişti! E drept că Israelul s-a lăţit, s-a lărgit, în urma unor războaie care au făcut însă imposibilă pacea cu arabii. În felul acesta presiunea arabă la noile graniţe a devenit tot mai mare, explozivă în orice moment! Aşa că evreii responsabili de mersul lucrurilor în Israel au început să ia în calcul şi varianta eşecului! Din câte am aflat abia cu un an, doi în urmă, încă din anii ‘70-‘80 se discută serios pe această temă în mediile politice şi în mass-media din Israel, SUA. Am înţeles asta de la Philip Roth , amintit mai sus. După Philip Roth şi alţi evrei care gândesc ca el, soluţia ar fi ca evreii veniţi din Europa să se întoarcă de unde au venit, iar în Israel să rămână evreii proveniţi din ţările arabe. Fiind mai puţini la număr, aceştia se vor mulţumi cu un Israel mai mic, restrâns la graniţele din momentul înfiinţării, cele din 1948. Să luăm cazul României, al României conduse de Ceauşescu şi oamenii crescuţi de acesta: În niciun caz Ceauşescu nu ar fi acceptat revenirea în masă a evreilor plecaţi din România! În plus, nici nu prea era atrăgătoare pentru evrei acea Românie în care ei s-ar fi întors cu coada între picioare… Pentru ca revenirea evreilor în România să fie posibilă, adică să fie acceptată şi tolerată de autorităţi, de populaţie, era nevoie ca în România să se schimbe regimul naţionalist(comunist) al lui Ceauşescu şi să fie înlocuit cu un regim preocupat de valorile false ale globalizării, ale mondializării, ale multiculturalismului, ale amestecului rasial etc. Era nevoie de o Românie cu o populaţie sărăcită, descurajată, speriată de spectrul sărăciei, o Românie din care au plecat câteva milioane de indivizi de calitate, oameni întreprinzători care şi-au luat lumea în cap să scape de sărăcia din România! Au plecat vreo 2-3 milioane de români, români dintre cei mai energici, mai activi, aşa că nu se va simţi prea tare milionul de evrei care le iau locul!… R: Bine, dar din România nu au plecat în Israel un milion de evrei!…
I.C.: Eh, abia de aici, de la această constatare începe tragedia care ni se pregăteşte! Căci scopul urmărit nu este numai dezamorsarea situaţiei din Israel sau chiar abandonarea Israelului şi plasarea israelienilor în ţările de origine. Ci scopul este mutarea Israelului în România! Nu la anul şi nici peste 10 ani. Deocamdată la anul şi în următorii 10-15 ani se vor îngriji ca numărul evreilor şi ponderea lor în viaţa economică din România să fie tot mai mare! Iar numărul românilor şi ponderea lor în viaţa social-economică să fie tot mai mică. Nici nu le trebuie o schimbare de nume a ţării! Nu forma contează, nu ambalajul, ci conţinutul! Iar conţinutul va fi tot mai evreiesc până ce se va atinge masa critică, dacă pot spune aşa. Masa critică necesară pentru a declara şi consfinţi caracterul evreiesc al statului numit în acte România! În realitate, caracterul românesc al acestui stat va deveni o amintire… Desigur, aşa văd eu lucrurile, la nivelul meu de informaţii şi de înţelegere a lumii în care trăiesc… Acesta este scenariul pe care îl consider că se află în derulare… Acestea sunt intenţiile unui adversar care are toate atuurile materiale în mână. Mai puţin atuurile spirituale… şi în niciun caz susţinerea la care speră orice om cu mintea întreagă! Ştiu bine că acest scenariu, pus de mine pe seama intenţiilor evreieşti, va suscita proteste, ale unui Dorel Dorian sau Liviu Ornea, ale unui Andrei Cornea sau Gabriel Andreescu ori Andrei Oişteanu. Ştiu şi că voi fi înjurat de tot felul de nerozi sau ticăloşi! Dar îi rog pe oamenii cu capul pe umeri să se gândească la două aspecte: au plecat din România în Israel 350.000 de evrei, iar de întors nu se întorc mai puţini, cum ar fi de aşteptat, ci mai mulţi! Al doilea aspect: sunt oferte în Occident, în America , prin care evreii de acolo, nu cei din Israel , sunt încurajaţi să se stabilească în România, iar Comunitatea le oferă tot sprijinul pentru instalare: circa 300.000 de dolari de căciulă. Informaţia mi-a parvenit din mediul evreiesc canadian… Aşadar, venirea în masă a evreilor în România nu se limitează la a fi o soluţie salvatoare pentru evreii din Israel, tot mai ameninţaţi de presiunea arabă, musulmană! Ci, conform dictonului românesc, potrivit căruia pe cine nu-l laşi să moară, nu te va lăsa să trăieşti, marii statregi sionişti ai evreimii se apucă iar de vechiul lor vis: Israelul pe pământ românesc!.. Cine nu pricepe şi nu simte că tot ce ni s-a întâmplat după 1990 converge spre un sens numai din perspectiva acestui scenariu, este sau imbecil, sau este plătit să servească realizarea acestui proiect netrebnic! R: E teribil ce spuneţi şi extrem de grav. Am totuşi sentimentul că oferiţi scenariul unui proiect de o anvergură prea mare în raport cu argumentele prezentate. În mod
deosebit mi-e greu să admit că instaurarea comunismului a avut drept scop susţinerea pe plan demografic a înfiinţării statului Israel ! I.C.: Dacă dumneata simplifici şi deformezi în asemenea hal vorbele mele, ce să mai zic de alţii?!… R: Cu ce am greşit? I.C.: Instaurarea comunismului a avut cauze şi scopuri multiple. Chiar dacă scopul principal nu a fost înfiinţarea sau susţinerea statului Israel, comunismul a fost util acestui nobil ţel! Altminteri, în mod sigur comunismul a avut drept scop deposedarea celor ce aveau. În primul rând deposedarea celor ce aveau proprietăţi funciare, rurale, imobiliare. Başca fabrici şi uzine, ateliere etc. Cu asta cred că eşti de acord! R: Vă dau toată dreptatea, doar am trăit din plin naţionalizarea şi instaurarea proprietăţii de stat sau a întregului popor! I.C.: Şi ce a urmat, ce s-a întâmplat după căderea comunismului? R: S-a făcut retrocedarea proprietăţilor! I.C.: S-o crezi dumneata! Nu s-a făcut retrocedarea proprietăţilor, ci doar s-a proclamat retrocedarea, pe hârtie, în textul unor legi încâlcite, care au făcut ca retrocedarea să se realizeze în proporţie de cel mult 10-15% către foştii proprietari! Prin aplicarea acestor legi, peste trei sferturi din averea poporului român care, chipurile, s-a retrocedat foştilor proprietari, a ajuns de fapt în proprietatea altora, a unor indivizi care nu aveau niciun drept de foşti proprietari sau de moştenitori. Iar foarte mulţi dintre beneficiarii retrocedărilor au fost nevoiţi să vândă pe mai nimic ce au primit, astfel că, prin aşa-zisa cădere a comunismului, s-a definitivat un proces început la 11 iunie 1948 prin naţionalizare: În România s-a schimbat radical regimul proprietăţii! Proprietatea funciară şi imobiliară din România, aflată la 11 iunie 1948 în proporţie majoritară în mâna etnicilor români, iar în 1990 aflată integral în proprietatea poporului român, după 1990 a trecut în proprietatea unor alogeni, printre aceşti alogeni cei mai mulţi fiind evreii!! R: Asta cam aşa e! I.C.: Să nu ne lăsăm păcăliţi: căderea comunismului a fost provocată şi controlată pas
cu pas de cei care au instaurat comunismul!… Instaurarea comunismului a dus la desfiinţarea proprietăţii, iar căderea, aşa zisa cădere a comunismului a însemnat revenirea la proprietatea privată, revenirea la proprietatea privată, dar cu alţi proprietari, nu cei din 1948! Iar ca să se ducă până la capăt această schimbare de proprietari, în România s-a legiferat dreptul străinilor de a cumpăra proprietăţi imobiliare, funciare în primul rând! Odată cu legiferarea acestui drept a început palestinizarea României! Încearcă să afli cum se distribuie proprietatea funciară din România şi vei constata că este un mare secret sau că nimeni nu ştie în a cui proprietate se află pământul românesc: cât la sută este în proprietatea unor români, cât în propietatea altora: maghiari, ţigani, evrei, arabi, italieni… R: Italieni? I.C.: Am auzit de nişte italieni că au cumpărat sute de hectare, undeva prin Ardeal sau Banat, şi în loc să facă agricultură, au ras cu buldozerele stratul fertil al solului, gros de 50- 60 cm , l-au încărcat în trenuri şi l-au dus în Italia! Vameşii, pentru că nu aveau nicăieri trecut pe listele lor pământul ca marfă de export, s-au mulţumit cu şpaga şi nu au taxat nimic… Literalmente au furat pământul tării! Nu s-a luat nicio măsură, nicio reacţie din partea guvernanţilor pentru a interzice în viitor asemenea grozăvii! Nu-i de mirare că se întâmplă aşa! Asta este mentalitatea străinului: să dea un tun şi s-o întindă! Cum e şi vorba aceea: „Băi, tigane, îţi arde satul!” ... „Mă mut în altul!”… R: Cu alte cuvinte, credeţi că naţionalizarea din 1948 s-a făcut cu gândul la legile retrocedării de după 1990? Cam .. I.C.: E adevărat că pare greu de crezut. Asta ar însemna că unii au ştiut de acest mers al istoriei! Eu, după evenimentele la care am asistat în viaţa mea, mi-am întărit impresia, să nu-i zic convingere, că cei care au inventat comunismul şi l-au instaurat, au avut tot timpul controlul acestuia, inclusiv posibilitatea de a zice „La loc comanda!”, adică de a desfiinţa comunismul! De a demonta şandramaua, butaforia comunistă! Ai văzut ce simplu au mers toate în toamna lui 1989! Singur bietul Ceauşescu a luat în serios toată povestea şi a crezut în viitorul comunismului, măcar în varianta sa românească! Desigur, puţini, foarte puţini evrei au ştiut care va fi soarta comunismului inventat de Ei, şi când spun Ei nu am în vedere numai evrei! Unul dintre cei care au ştiut, cred că a fost „cel mai important evreu din Europa”! Îţi aduci aminte expresia asta? Despre cine este vorba?…
R: Wilhelm Filderman, preşedinte al comunităţii evreieşti pe vremea lui Antonescu!… Dar de unde ştiţi că ştia? I.C.: Mi-am dat seama când am aflat că a scris nişte memorii pe care le-a lăsat în păstrare secretarului său cu indicaţia ca aceste memorii să fie predate Academiei Române atunci când va cădea regimul comunist din România… ştia că secretarul său, ceva mai tânăr, are toate şansele să apuce căderea mascaradei iudeo-comuniste! Mai vrei argumente? Fă bine şi mai citeşte o dată, pe www.ioncoja.ro, măcar textul intitulatRomânia, colonie a Israelului? Completează de minune discuţia noastră. Dar nu încheiem discuţia noastră fără să-ţi ofer o informaţie extrem de elocventă în sensul celor de mai sus: de câţiva ani, ofiţerii SRI au primit ordinul ca, în prezentarea cazurilor pe care le cercetează, cazuri care privesc siguranţă naţională, să nu mai facă menţiunea numelui pe care l-au purtat la naştere infractorii sau suspecţii urmăriţi, să nu mai precizeze că aceştia şi-au schimbat la un moment dat numele. Ei sau părinţii lor!… Ştii care a fost unul din motivele pentru care Ceauşescu şi-a atras ura lor, a celor care l-au ucis în ziua de Crăciun? Dăduse în 1988 Ceauşescu un pricaz prin care fiecare cetăţean cu funcţii mai importante în Partid sau în Stat trebuia să facă în scris o autobiografie cu menţiunea expresă a oricărei schimbări de nume intervenită la rudele foarte apropiate: părinţi, bunici, fraţi, copii, socri, cumnaţi etc. Şi să menţioneze la fiecare numele purtat la naştere şi locul naşterii. Unii au refuzat sau au tergiversat depunerea acestei auto-denuntări (căci aşa ceva era în fond!). S-a cam luat de gânduri când a văzut Ceauşescu cât de mulţi erau cei ce aveau de ascuns o schimbare de nume, tipică celor care au avut o misiune de executat împotriva celor al căror nume l-au împrumutat. Oameni care îşi ascund trecutul şi viitorul! R: Îşi ascund viitorul lor? Asta cum vine?! I.C.: Adică au de ascuns nişte intenţii sau angajamente ostile ţării, românilor!… Cumva nu ţi-e clar cine a avut de ascuns aşa ceva? Nu evreii ca Alexandru Graur sau Ştefan Cazimir, ai căror părinţi şi-au schimbat numele ca semn al adeziunii lor la valorile autohtonilor, ca evrei pământeni cum s-au considerat! Ci evreii sionişti, cominternişti… Vrei nume? R: Numai nume de morţi! Să nu avem probleme cu tribunalul… I.C.: Ai văzut dumneata evreu mort?!… Aşa-i că n-ai văzut?! Nu mor, se prefac, domnule!… Dar cine-i mai crede?! R: O ultimă întrebare: de ce îl acuzaţi pe Emil Constantinescu mai mult decât pe ceilalţi preşedinţi?
I.C.: Nu-i mai breaz niciunul, la urma urmelor! Băsescu a ajuns preşedinte pe voturi furate! Nici Emil Constantinescu nu a avut voturile necesare pentru a deveni preşedinte! Oricât am fi noi de proşti sau zevzeci, românii nu aveau cum să-şi aleagă un asemenea preşedinte, un ins atât de şters, fără pic de sare şi piper, gol şi artificial în tot ce spune!… El a fost impus, cu pretextul că în felul acesta ne obişnuim cu ideea de alternanţă democratică la putere etc., etc. Bla-bla-uri… În realitate, în 1996, Iliescu, sfătuit sau convins de americani, a acceptat să se declare învins, deşi avea cele mai multe voturi, cu condiţia ca după patru ani să se întoarcă la Cotroceni … Emil Constantinescu şi Convenţia Democratică a acceptat să facă ceea ce Iliescu şi PDSR, în legislatura 1992-1996, s-au eschivat să facă, anume să legifereze vânzarea de terenuri către aşa-zişii investitori străini, către străini, deci! Pe scurt, evreilor! O dată legiferat acest act de trădare naţională, s-a putut începe şi încetăţenirea frauduloasă a evreilor. Primii 500.000 (cinci sute de mii) de evrei au fost încetăţeniţi pe vremea lui Emil Constantinescu! Acesta este marele său „rol” istoric! A acceptat invazia evreiască în România! În legislaţia 1992-1996 s-a discutat în comisia de politică externă a Senatului, din care făceam parte, posibilitatea ca România să ofere găzduire, temporară, pentru 300.000 în caz de forţă majoră! Am fost toţi de acord!… Acum îmi dau seama că a fost un prim test pentru a sonda terenul. Ni s-au dat şi explicaţii: 300.000 reprezintă capacitatea de cazare a hotelurilor din staţiunile turistice… Când vor fi luaţi la întrebări acei evrei încetăţeniţi în mod fraudulos, infractori în fond, ei vor spune că au plecat din România fără voia lor, că i-au silit autorităţile comuniste din România, că ei nu au renunţat niciodată la cetăţenia română… Acest alibi – dacă-l putem numi aşa, le este întărit de raportul lui Tismăneanu, care spune numai minciuni despre evreii din România acelor ani, minciuni orientate însă de o idee: să facă din revenirea evreilor în România un act de reparaţie a unei injustiţii! În raportul lui Tismăneanu evreii sunt declaraţi victime ale regimului comunist!… Nici că se putea o minciună mai cinică!… Acest raport este însă opera lui Traian Băsescu! Asta uită lumea sau nu pricepe!… Băsescu, sfidând întreaga societate românească, l-a desemnat pe netrebnicul de Tismăneanu să-şi bată joc de noi şi de morţii noştri!… Minciună organizată: cu câţiva ani în urmă, Dorel Dorian, comentând Apelul nostru, adică informaţia că sute de mii de evrei se pregătesc să ne cadă pe cap, afirmă dl. Dorian că nici vorbă de aşa ceva. Deşi, în principiu, zicea tot el aşa, într-o doară, vreo trei sute de mii de evrei, dintre cei plecaţi, nu au renunţat niciodată la cetăţenia română! Aşa că aceştia sunt mai departe la fel de cetăţeni români ca şi mine sau dumneata!… Absolut neruşinaţi! Fiii minciunii, le-a spus bine Cine le-a spus aşa! Precizez însă, în încheiere: nici termenul revenire nu este corect. Termenul corect este
invazie, invazie perfidă, dezonorantă, făcută pe ascuns, hoţeşte, fără acoperire legală, lipsită şi de legitimitate! Dar mai ales lipsită de demnitate!… R: Vă mulţumesc pentru discuţia pe care aţi avut amabilitatea să… I.C.: Să nu uit! Situaţia care ni se pregăteşte este agravată de faptul că acest milion de evrei înseamnă circa opt sute de mii de alegători, care vor vota foarte disciplinat, grupat. Ei vor putea să basculeze rezultatul alegerilor din România şi să impună guvernul pe care îl vor dori! Adică vom intra sub un jug străin, alogen, israelit, cum nu am mai fost nici sub ocupaţia sovietică sau fanariotă! R: Credeţi că intenţia guvernului de a introduce votul de la distantă, prin corespondenţă, are legătură cu încetăţenirea acestui milion de evrei din România? I.C.: Ai perfectă dreptate! Nu m-am gândit, dar sigur despre asta este vorba, pentru ei s-a făcut legea şi nu pentru românii din diasporă!… Nu uita că aceşti români s-au trezit reprezentaţi în Parlament prin evreul Raymond Luca, un individ de o mediocritate deplină, cu resentimente anti-românesti pe care nici nu se gândeşte să le ascundă! Iese cu ele în târg şi nimeni nu-i dă una după ceafă! Avem români de mare calitate în diasporă! Ce a fost în mintea PNL-ului când au desemnat un asemenea candidat?! Un neisprăvit!… R: Neisprăvit - neisprăvit, dar evreu! I.C.: Şi nu se găsea un evreu de ispravă?!… Le recomandăm eu o sută! Un …milion chiar! R: Există soluţie la această problemă? I.C.: La orice problemă există soluţie. Cu condiţia să existe voinţa de a găsi soluţia, de a rezolva problema. R: Dacă aţi avea puterea de a decide, ce aţi propune? I.C.: Nimic altceva decât transparenţă totală! Doar tot Occidentul asta ne cerea, celor din lagărul comunist înainte de 1990: transparenţă şi iar transparenţă, glasnost! Cine vrea să facă carieră politică şi cine este deţinătorul unor bunuri materiale care depăşesc o anumită valoare, să fie obligat să-şi facă cunoscută naţionalitatea. Chiar dacă el se declară român! Adică să ştim ce au fost toţi ascendenţii din familia sa! Cu toate schimbările „strategice” de nume produse vreodată! Într-o ţară ca România, care
dă atât de multe facilităţi minorităţilor naţionale, a cere să cunoşti etnia cetăţenilor care aspiră la funcţii şi poziţii privilegiate nu este o discriminare. Ci ţine de dreptul poporului român de a-şi prezerva identitatea şi continuitatea ca factor decisiv al istoriei ce se desfăşoară între hotarele României! Dreptul de a asigura „conţinutul” românesc al României. Acest drept este în acelaşi timp obligaţia fundamentală a clasei politice. Nu am nimic împotrivă ca un cetăţean român, de etnie patagoneză, să ajungă preşedintele României, dacă merită şi este atât de potrivit pentru această funcţie. Dar când trei preşedinţi la rând, toţi vinovaţi de mari crime împotriva poporului român, au tangenţă cu aceeaşi etnie, patagoneză sau marţiană, coincidenţă aceasta miroase a lucru necurat. E ca şi cum cineva ar câştiga de trei ori la rând premiul cel mare la Loto !… Cât ne mai lăsăm prostiţi?! Una din lecţiile istoriei noastre este aceea că mult rău ne-au făcut o serie de alogeni care şi-au ascuns etnicitatea. Au fost şi mulţi alogeni care au făcut numai bine ţării, dar aceia nu şi-au ascuns ascendenţii, apartenenţa la altă etnie! Binenteles că mult rău ni l-au făcut românaşi de-ai noştri, dintre cei mai neaoşi! Nu generalizăm în niciun fel! Tocmai de aceea, pentru a nu generaliza în mod abuziv şi prostănac, trebuie să ştim adevărul despre fiecare individ, măcar despre politicieni şi despre marii proprietari! Nu văd de ce un om serios, mânat de intenţii cinstite, ar face un secret din apartenenţa etnică a părinţilor săi! Recunosc dreptul oricărui cetăţean român de a se declara etnic român! Chiar dacă ambii săi părinţi au avut altă conştiinţa etnică! Pe un astfel de concetăţean îl preţuiesc cu un plus de simpatie şi solidaritate civică. Cu condiţia de a nu face un secret din apartenenţa părinţilor săi la altă etnie! O asemenea împrejurare trebuie să fie cunoscută măcar pentru a fi preţuită şi mai mult, aşa cum se cuvine, disponibilitatea persoanei respective pentru o angajare civică în folosul comunităţii româneşti.

Wednesday, November 14, 2012

OVIDIU ALEXANDRU RAEŢCHI solicită suspendarea site-urilor antisemite.


OVIDIU ALEXANDRU RAEŢCHI solicită suspendarea site-urilor antisemite.

                                               scrisoare deschisa

Într-o scrisoare deschisă adresată mai multor instituții din România, precum Consiliul Național al Audio-Vizualului, Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Anti-Semitismului, Președintele Senatului, Președintele Camerei Deputaților, dar și Procurorul General sau Șeful Poliției,  Ovidiu Alexandru Raeţchi, președintele FACIAS, solicită implicarea activă a acestora pentru închiderea site-urilor de propagandă legionară, nazistă și anti-semită explicită, “în care negarea Holocaustului este o regulă ce poate merge chiar până la promovarea acestuia”. În scrisoarea sa, Ovidiu Alexandru Raeţchi oferă drept exemplu medii online precum horiasima.ro, codreanu.ro, blog.nouadreapta.org sau listanationala.ro. ale căror conținut intră în contradicție cu prevederile OUG nr. 31 din 13 martie 2002, confirmata prin Legea 107/2006,  prin care sunt interzise organizatiile si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii.

In atentia Consiliului National al Audio-Vizualului,
In atentia Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Anti-Semitismului,
In atentia Presedintelui Senatului Romaniei,
In atentia Presedintelui Camerei Deputatilor,
In atentia Sefului Politiei Romane,
In atentia Procurorului General al Romaniei 
In cursul saptamanii trecute opinia publica din Romania a urmarit implicarea CNA si a Politiei Romane intr-un domeniu cu legislatie inca amigua, vizand site-urile care distribuie filme fara drepturi de proprietate.
Exista, cu alte cuvinte, premise pentru a ridica o problema care – desi lipsita de un continut comercial semnificativ – are o valoare simbolica si morala majora.
Dupa cum stiti, Romania are o legislatie explicita privind manifestarile fasciste, naziste si anti-semite, precum si privind negarea Holocaustului. Aceasta legislatie are la baza OUG nr. 31 din 13 martie 2002 privind Interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, confirmata prin Legea 107/2006.
Acest edificiu legislativ este incompatibil cu acceptarea senina, fara reactie, a unor publicatii si publicatii on-line de propaganda legionara, nazista si anti-semita explicita, in care negarea Holocaustului este o regula ce poate merge chiar pana la promovarea acestuia. Acest continut este considerat insultator atat de cetatenii evrei din Romania, cat si de romanii care traiesc astazi in Ierusalim, Tel Aviv sau Haifa.
Aveti mai jos o lista elementara a acestor canale de propaganda legionara si antisemita:
Conturile Youtube:
Vesnic Ordodox111
Va atasez doar cateva citate relevante:
“Singurul Holocaust din istoria omenirii a fost facut de rusii bolsevici, sub conducere sionista. La Pitesti mare majoritate a ofiterilor au fost evrei. Inainte de a trece la Domnul, d-l Iulian Constantin a dezvaluit catorva zeci de persoane ca detine documente care atesta originea jidaneasca a majoritatii din conducerea reeducarii de la Pitesti. Toti au parasit teritoriul Romaniei! Acelasi lucru trebuie sa faca si jidovii ce cotropesc aceasta tara!”
 “Noi, tineri nationalisti ortodocsi romani, NU VOM TREMURA NICIODATA DE FRICA IN FATA JIDANIMII SATANICE ! Pentru tara noastra si neamul romanesc, daca este nevoie, NE VOM LUPTA CU TOTI JIDANII DE PE PAMANT !”
 “Radu ”Cap de Porc” Ioanid, sa-i fie blestemant numele de jidan indracit… Vedeti cum ne UMILESC jidanii in propria noastra tara?
“Ce sa ceri unui jidan spurcat si infect. Jidanii ne poate invata cum sa devenim hoti, talhari, criminali, etc.”
 “RUSINE celor din fruntea Ministerului Apararii Nationale (v-ati transformat in SLUGILE umile ale Washingtonului si Ierusalimului, TARA NOASTRA NU ESTE VINOVATA DE HOLOCAUST). La fel de SLUGI sunt si ostasii romani care ii sustin pe SIONISTII CRIMINALI DIN ISRAEL ! Rusine dle Tataru, RUSINE, iti acuzi propriul popor de niste crime inventate, batjocoresti numele oastasilor romani morti cu arma in mana pentru apararea neamului romanesc, dumneata esti stigmatizat pe viata: TRADATOR AL NEAMULUI ROMANESC SI SLUGOI UMIL AL INTERESELOR ISRAELULUI !”
Lista cu personalitati de origine evreiasca / jidaneasca ale vietii publice din Romania. Site-ul de stiri ronatvan.com publica o lista larga de figuri publice de origine evreiasca din Romania din mai toate domeniile de activitate. Potrivit sursei citate, persoana care a contribuit la intocmirea acestei liste “este anonima din motive lesne de inteles.”
“O noua prigonire a Sfantului martir Corneliu Zelea Codreanu de catre jidovime. Cum se leapada unii romani de istoria si eroii lor.”
Avand in vedere elementele prezentate, va solicit implicarea, domnilor, pentru suspendarea mediilor on-line in discutie.
Precizez faptul ca nu sunt adeptul unor pedepse disproportionate, având caracter penal, pentru persoane care pot gresi uneori din ignoranta, imaturitate s.a. Asta nu inseamna totusi absenta oricarei reactii a forurilor abilitate pentru blocarea unor forme agresive de propaganda sovina si anti-semita.
Preşedinte FACIAS


Tuesday, November 13, 2012

Litera P


Litera P
 
- Cum te numeşti, Domnule ?
-Petru Popescu, poreclit Parpanghel ...
-Şi ce lucrezi ?
-Prepar peşte prăjit pentru pescari;
-Bine; şi ce anume faci ?
-Pun peştele pe plăci, pisez piper, presar piper peste peşti, potrivesc plăcile pe plită; pentru peştele prăjit pregătesc piure; pun peştele pe platouri; pentru placul pescarilor pun pahare pentru palincă.
-Dar de ce vorbeşti numai cu "P"?
-Poftim ?
-De ce vorbeşti numai cu "P"?
-Pot pronunta pe P perfect perceptibil. 
-Ei, asta e acum ! Pun rămăşag că la întrebările mele vei greşi.
-Primesc provocarea.
-Pe cât ?
-Pun pariu pe patru poli !
-S-a făcut; spune-mi ce-ţi place să mânânci ?
-Pastramă, papricaş, pârjoale, pui pane, porumbei, piftie piperată, peşte plachie, prefer păstrăvi, potârnichi, papanaş, paparăi …
-Şi ce îţi place să bei ?
-Palincă, pinot, pelin, porto;
-Şi la desert ?
-Plăcinte, prăjituri, pişcoturi, pepene, prune, pere, portocale, piersici, papanaşi;
-Dar îngheţată obişnueşti ?
-Puţin; profiterol, parfait;
- Spune-mi cum iţi petreci timpul liber ?
-Primăvara prefer plimbări prin parcuri, pe poteci, prin pădure, prin poiană;
-Dar vara ?
-Plajă, pescuiesc.
-Şi iarna ?
-Prefer patinajul.
-Te pomeneşti că poţi să-mi spui şi o poezie numai cu litera "P"?
-Pot.
-Asta nu o mai cred. Spune-o!
 
Poezia poetului Petru Popescu, poreclit Parpanghel:
"Prin păduri, peste poiene,
Prin pustiuri, peste pietre
Păsări, pâlcuri pribegesc
Părăsindu-şi puii proprii
Pe pământul părintesc
Prima pasăre, pilotul,
Plescăind puternic pliscul,
Plutea privind pământul
Pajiştea, pădurea, piscul."
 
-Bine, bine ! Dar nevestei, când ai plecat de acasă, ce i-ai spus ?
-Paraschivo, plec pripit; pentru prânz presară puţin pătrunjel proaspăt peste peştele prăjit; pa păpuşă!
-Văd că am pierdut …
-Pardon, pentru pariul pierdut plăteşti patru poli !!!
-Plătesc.
-Pune paralele pe portofel.
-Incă o întrebare.
-Poftim !...
-Ce adresă ai matale ?
-Prelungirea Popa Petrescu, 4, parter, plecând prin Pângăraţi, peste pod.

Monday, November 12, 2012

Hedi S. Simon: A fost o dată ,ca niciodată....(Pastiluţă )      ...

Hedi S. Simon:
A fost o dată ,ca niciodată....(Pastiluţă )      ...
: A fost o dată ,ca niciodată.... (Pastiluţă )                                     Hedi  S.Simon Câte au fost şi câte nu au fost î...

Friday, November 09, 2012

מסע הקסם המיסתורי - סיפורה של להקת החיפושיות

מסע הקסם המיסתורי - סיפורה של להקת החיפושיות:

'via Blog this'

Jewish People Around the World

Jewish People Around the World:

'via Blog this'

Rădăuţi, roata norocului


Rădăuţi, roata norocului 

În anul 1796 sosea la Rădăuţi negustorul Iossel Reichnenberg, care avea să fie primul evreu cunoscut aici. După mărimea averii pe care o aveau, evreii erau de categoriile I, II, III şi calici, adică fără nici un fel de avere. În 1807 existau la Rădăuţi trei familii înstărite, din fiecare categorie. Administraţia germană nu dorea ca numărul evreilor să crească, văzînd în ei o concurenţă nedorită. Un conte pus pe harţă, pe nume Hardegg, trimisul Curţii Imperiale, a sosit la Herghelia din Rădăuţi în anul 1816. A făcut ocolul aşezării şi, supărat să afle că există evrei la Rădăuţi, a dat ordin ca ei să fie îndepărtaţi. Documentele arată că ordinul nu a fost pus în aplicare. Ba mai mult, în 1821, o văduvă a înfiinţat o cîrciumă pentru evrei, solicitînd prin petiţie aprobarea împăratului Frantz I, venit în vizită la Rădăuţi. Ridicarea tîrgului la rang de oraş, în anul 1852, a facilitat strîngerea evreilor în localitate. În plus, promulgarea Constituţiei din 1867 i-a transformat în cetăţeni cu drepturi depline.
Cei mai mulţi evrei vin din Galiţia, Rădăuţiul fiind socotit un soi de roată a norocului în care orice naţionalitate poate să-şi încerce şansa. Pe lîngă cei din Galiţia au venit şi alţii din Siret şi Storojineţ, din Cernăuţi şi Suceava, din Mihăileni sau Gura Humorului. Cam în aceeaşi perioadă au sosit şi lipovenii din Rusia, Ucraina sau Galiţia. Primul loc de stabilire al lipovenilor, ca arendaşi de pămînt mănăstiresc, este Fîntîna Albă. Evreii şi-au văzut cu îndemînare de treburile lor şi se aflau în bune relaţii cu toată lumea. Dacă în 1910 la Rădăuţi trăiau 4.456 de români, 5.256 de germani şi 5.940 de evrei, la sfîrşitul anului 1.940, în oraş erau 9330 de români, 148 de germani şi 2989 de evrei. Dincolo de aceste statistici năucitoare ne întrebăm cîţi evrei mai sînt la Rădăuţi în anul 2008? Mai sînt oare 20 sau 30?
La 16 octombrie 2007 a încetat din viaţă profesoara de matematică Tania Grinberg, secretar al Comunităţii Evreieşti din Rădăuţi. Tania Grimberg visa să renoveze Templul Evreiesc (ridicat în anul 1879), o bijuterie importantă în structura aşezării. În Israel există o organizaţie a evreilor plecaţi din Rădăuţi, printre care Emil Grabstein, Ruth Enis, Alex Rath, Yossi Yagur, Sidi Bărbieru, Bondy Stenzler, acesta fiind grupul care a colaborat cu doamna Grimberg la proiectul "Radautz The Jewish Heritage".
La Templul Evreiesc s-a lăsat liniştea. Mai sînt evrei în Rădăuţi, să-i numeri pe degete, însă Tania Grinberg parcă avea o mie de suflete. Ne invita la Pesah ori la Sărbătoarea Luminii, aranja cărţile cu multă migală, cărţile acelea negre în care stă scris că Holocaustul a fost cea mai mare rană din cîte i-au fost date omenirii să rabde. Dinspre Tania Grinberg rezona ceva bizar care te făcea să înţelegi că oamenii şi timpurile pot trăi laolaltă în bună înţelegere, indiferent de etnie. Poate că undeva, în lumile paralele, Tania Grinberg s-a întîlnit deja cu acel conte pus pe harţă, care în urma cu aproape 200 de ani vizita Herghelia Rădăuţi. Şi sigur l-a dat gata cu umorul ei inconfundabil, iar acum socotesc împreună, amuzîndu-se de felul în care noi ne credem nemuritori şi stăpînii de neînvins ai lumii...

Mălina Aniţoaei

26-03-2008

Monday, November 05, 2012

VERIŞOARA (de Ion Pribeagu)



VERIŞOARA (de Ion   Pribeagu)
 
 Prin anul nouă sute nouă
 Nu mai eram un oarecare,
 Veneam la clubul „Lumea Nouă”
 Şi alte cercuri literare.
 
 Îl cunoscusem pe Gârleanu,
 Pe Cincinat, pe Eftimiu
 Şi-a apărut, de Minulescu,
 „Romanţe pentru mai târziu”.
 
 Visam să cuceresc o
 lume,
 Să schimb humorului tiparul,
 Că publicasem nişte versuri
 Într-un săptămânal, „Ţânţarul”.
 
 Văzând directorul revistei
 Că am talent de pamfletar,
 Fără să steie mult pe gânduri
 M-a angajat ca secretar.
 
 Redacţia era în centru;
 O cameră unde-ncăpea
 Biroul, scaune, dulapul,
 Maculaturi şi-o canapea.
 
 De joi, când apărea revista
 Şi până lunea care vine
 Redacţia era închisă
 Şi cheile erau la mine.
 
 Directorul, un om politic,
 Cu redingotă şi cu cioc,
 Venea în timpul săptămânii,
 Însă duminica de loc.
 
 Aşa că tânăr, cu speranţe,
 Plutind în sferele senine,
 Mi-nchipuiam că-n toată ţara
 Nu-i altul mai grozav ca mine!
 
 Şi într-o sâmbătă, pe seară,
 Plimbându-mi visul pe Lipscani,
 M-am cunoscut cu o fetiţă
 Cam de vreo douăzeci de ani,
 
 De parcă Dumnezeu din ceruri
 Vrând dorurile a-mi înfrâna,
 O nimfă mi-a trimis în cale
 Şi mi-a şoptit: - Ionică, na!
 
 Nici nu-mi mai încăpeam în piele
 De-acest potop de fericiri,
 C-avea cosița în inele
 Şi-n sân, ascunşi, doi trandafiri,

 
 Guriţa roşie şi mică
 Şi ochii negri, plini de foc,
 Că tot privindu-i mi-era frică
 Să nu pleznesc de-atât noroc!
 
 Ne-am dus la cinema, la „Clasic”.
 Un film cu Eva şi Adam.
 O vorbă n-am scos pe-ntuneric,
 Că doar prin mâini ne-nțelegeam.
 
 Târziu, cam după miezul nopţii,
 Ca-un autentic amorez,
 Am invitat-o ca să vadă
 Redacţia unde lucrez.
 
 În cameră, printre săruturi,
 Înghirlandate în rondele
 Am proclamat-o-ntr-o poemă
 Prinţesa visurilor mele!
 
 Şi dimineaţa, pe la zece,
 Când vream să-i mai dedic o strofă,
 Deodată, a bătut în uşă
 Directorul! O catastrofă!
 
 În clipe de-astea, turbulente,
 Tu nu ştii singur ce să faci:
 S-ascunzi după birou fetiţa,
 Sau cât mai grabnic să te-mbraci.
 
 Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă
 Când n-ai un pic de prevedere:
 Eu, numa-n pantalon şi guler,
 Şi ea cu nudul la vedere!
 
 Directorul, galant din fire,
 Privind-o a şoptit:-  Scuzaţi!
 Iar eu am spus: - Mi-e verişoară,
 Venit-aseară din Galaţi!
 
 A scotocit printre sertare,
 A scos grăbit un manuscris,
 Şi când fu gata de plecare,
 M-a tras de-o parte şi mi-a zis:
 
 - Să nu fii supărat, Ionică,
 Însă aş vrea să-ţi spun ceva:
 Acum trei luni, fetiţa asta,
 A fost şi verişoara mea...

Sunday, November 04, 2012

Cum s-au facut averile in ROMANIA dupa 1989


Cum s-au facut averile in ROMANIA dupa 1989


Cum si-a pierdut Romania banii si cum s-au facut averile de dupa Revolutie... Practic, Jaful a inceput de pe acolo, de la periferii, pentru ca sa se termine in zona buzunarului cetateanului de rand. Se rade tot, sa nu ne mai ramana nimic. In decembrie '89, România era într-o situatie paradoxala. Pe de-o parte, populatia rabda de foame - pe de alta parte, Republica Socialista România avea în conturi doua miliarde de dolari cash (bani care vor disparea în anii '90). Mai mult, în afara de acesti bani, România avea investitii si datorii de recuperat în valoare de aproximativ 8 miliarde de dolari. Si, ca paradoxul sa fie total, România nu mai avea datorii externe. "Ai nostri nu manânca masline". Opt ani de foame, pentru plata datoriei externe Povestea începe în anii '70, când statul român se împrumuta masiv pentru industrializarea fortata a tarii dar si pentru investitii externe megalomanice. Dorinta lui Ceausescu era ca România sa devina o putere politica si economica importanta, iar el - un lider mondial. La început, totul parea sa mearga bine, dar în urma unor tranzactii speculative cu grâu si petrol, tara intra în blocaj financiar si încetare de plati. _n septembrie 1981, România lui Ceausescu atingea vârful datoriei externe: 10,17 miliarde de dolari. Stefan Andrei, vice-prim ministru cu probleme de comert exterior la acea vreme, îsi aminteste foarte clar momentul. Statul comunist nu mai avea bani nici pentru cele mai elementare plati. "Atunci ne gaseam în situatia în care si pilotii primeau bani în servieta, ca sa plateasca aterizarea si decolarea de pe aeroporturile straine", spune fostul ministru. România ajunsese la mâna celor mai mari state creditoare adunate în Clubul de la Paris si Fondul Monetar International. Negocierile au fost foarte dure. Sub presiune, Nicolae Ceausescu ia o hotarâre pe care unii o considera eroica, altii criminala: plata tuturor datoriilor externe înainte de termen. Stefan Andrei povesteste ca, desi FMI-ul cerea penalizari pentru plati anticipate, Ceausescu, împins si de Elena Ceausescu, au hotarât sa platim chiar daca pierdem. Pentru plata datoriei, mare parte din productia agricola si industriala a tarii ia calea exportului. Coada la mâncare devine un obicei. Se instituie rationalizarea produselor de baza, iar benzina si alimente ca pâinea, uleiul, zaharul si faina încep sa fie distribuite pe cartele. Despre portocale sau masline, românii auzeau la sarbatori. "El, acolo la Scornicesti, nu mânca masline. Puteam sa dam tractoare si sa luam masline din Grecia, dar el a spus ", îsi aminteste Andrei. Visul socialist de a deveni camatarii lumii _n paralel cu plata datoriilor externe prin eforturi inumane din partea populatiei, se continua si investitiile în alte tari. Si cei din anturajul dictatorului erau îngrijorati. Ion Coman era secretarul Comitetului Central al PCR , responsabil de gospodaria de partid. "_n discutia pe care am avut-o eu cu el în octombrie 1989, în urma unei situatii mai deosebite a temperaturii, spunându-i , raspunsul lui a fost: ". România devine o banca pentru tarile în curs de dezvoltare. _n timp ce la Timisoara începea revolutia, Ceausescu era în Iran . "Voia Ceausescu, împreuna cu iranienii, sa faca asa o banca si sa-si scoata pârleala, daca mi se scuza expresia, sa devina ei camatarii lumii", spune Bogdan Baltazar - fost director în Ministerul Afacerilor Externe pe zona Africa si Orientul Mijlociu. _n aprilie 1989, Nicolae Ceausescu anunta rambursarea integrala a creditelor internationale, spre bucuria întregului popor. România scapase de datorii si avea investitii uriase. 8 luni mai târziu, Ceausescu moare si, odata cu el, mor si investitiile. "_n totalitate, dupa calculele pe care noi le-am facut la vremea respectiva, imediat dupa decembrie 1989, erau 8,6 miliarde dolari SUA", spune Ioan Pârgaru
- fost director la Directia de Comert Exterior. Aproape 9 miliarde de dolari s-au investit în întreaga lume. Acum, în 2011, datele oficiale vorbesc de doar 2 miliarde si jumatate de dolari. Diferenta nu a fost recuperata de români, ci ori a fost stearsa, ori s-a pierdut. Cum am exportat în Africa "Palatul pionierilor". 170 de milioane si cadoul frumos al românilor Africa, Sudan . Am pornit pe urma banilor României pe cel mai sângeros tarâm din ultimii 50 de ani. Când spui Sudan , spui malarie, febra galbena, instabilitate politica, saracie, razboaie civile si genocidul de la Darfur . _n Sudan , România a construit fabrici, instalatii petroliere, cladiri pentru institutiile statului, case. _n total, Sudanul ne datoreaza 170 de milioane de dolari. De cum am pus piciorul în Sudan au început restrictiile. Mai peste tot îti este interzis sa filmezi, pentru a nu scoate la iveala problemele din aceasta tara . Singurul loc în care poti filma linistit este cladirea parlamentului din capitala Khartoum . Este mândria Sudanului si a fost construita în anii '70 de români, pe banii românilor. Arhitectura ne este familiara, semn ca pe undeva mâna lunga a comunismului românesc a ajuns departe. Casa poporului din Khartoum nu seamana cu Casa Poporului din Bucuresti, ci poate cu Palatul Pionierilor, asa cum era pe vremuri. Oficialii sudanezi o numesc "un cadou foarte frumos" si spun ca sudanezii simpatizeaza românii. Relatiile cu Sudanul s-au poticnit înainte de caderea lui Ceausescu. Din anii '80, au avut loc nenumarate conflicte între nordul dominat de musulmani si sudul populat de triburi care încercau sa obtina independenta. Dupa un conflict care a durat aproape 20 de ani si a facut nenumarate victime, beligerantii au semnat un acord. Din iulie anul acesta, Sudanul se va desparti în doua tari, cel mai probabil Sudanul de Sud si Sudanul de Nord. _n noile conditii, este foarte greu de spus daca România va mai putea recupera ceva din cele 170 de milioane de dolari. Care dintre cele doua noi state va plati datoria? Oficial, habar n-avem cine si cât ne datoreaza "Sudanul este o tara care a refuzat negocierea datoriei si plata datoriei de foarte multi ani", spune Varujan Vosganian, fost ministru al Economiei si Finantelor. Cine ar trebui sa se ocupe în România de recuperarea acestor datorii? Dupa numeroase solicitari, Ministerul de Externe a dat un raspuns la întrebarea noastra: "Ceea ce va recomand este sa va adresati institutiei competente în domeniu, respectiv MEC, în calitatea sa de urmas istoric al tuturor ministerelor cu profil industrial din epoca socialista", ne-a transmis Doris Mircea-Director Comunicare în MAE. La Ministerul Economiei, nimeni nu stia nimic, asa ca am încercat la Ministerul Finantelor. Raspuns? Personalul abilitat are agenda încarcata. Razvan Orasanu, fost sef la Agentia de Valorificare a Activelor Statului, ne lamureste de ce acest subiect este un cartof fierbinte, pasat de la o institutie la alta: "Statul român, si v-o spun cu toata raspunderea, nu are în momentul de fata un bilant complet al tuturor bunurilor, actiunilor si creantelor pe carele detine". Si mai grav este ca multe tari care ne sunt datoare nici nu mai apar în listele oficiale. Ioan Pârgaru, fost sef al Comertului Exterior spune ca lipsesc Sri Lanka , Bangladesh , Filipine, Maroc si multe altele. Completeaza Stefan Andrei: "Noi am avut active de vreo 100 de milioane convertibile cu Polonia, 60 de milioane cu Bulgaria si vreo 100 si ceva de milioane cu Rusia. Astea nu apar nicaieri". Sudanul ne recomanda solutia indiana _n biroul lui Al Wassila Al Samani, fost ministru de extrerne si actual ministru al resurselor umane din Sudan , aflam si punctul de vedere oficial. Sudanul nu se mai gândeste sa plateasca datoria: "Datoriile, da, avem datorii. Dar de când provin ele, din ce an? Mai mult de 30 de ani. Si va dau un exemplu, avem datorii la India ... Când am vorbit cu ei despre înghetarea sau uitarea lor, datoriile au reînnoit comertul. Datoriile Sudanului erau de 50 de milioane, acum indienii au uitat de ele, acum au investit mai mult de 7 miliarde în Sudan, si cu siguranta din 2002, de când au devenit foarte activi în Sudan, ei au facut foarte multi bani. Asta vrem si de la România. _n perioada când am fost ministru de Externe, când am vizitat România le-am spus: lasati datoriile acum si începeti sa faceti activitati comerciale. Veti face mult mai multi bani decât aveati de luat. Uitati de ele când veniti sa faceti afaceri aici. Pentru ca banii pe care o sa-i faceti sunt ... Oh, my God! V-am spus experienta Indiei". Solutia de a recupera banii prin investitii se pare ca nu a fost luata în calcul de autoritatile de la Bucuresti. Dupa multe insistente, reusim sa ne întâlnim cu un responsabil din partea Ministerului de Finante. "Rolul Ministerului de Finante este de a recupera creanta. Noi avem un stoc de creante mostenit din '94 pe care noi trebuie sa-l recuperam", ne-a declarat Bogdan Dragoi, secretar de stat care se ocupa de recuperarea datoriilor. Reluarea afacerilor si ideea proasta a lui Omar Hayssam Si totusi au existat încercari de a recupera datoria din Sudan . Dar nu din partea statului român. La începutul anilor 2000, în Sudan a fost un boom al petrolului. Câtiva oameni de afaceri au simtit oportunitatea. Este celebra o fotografie din bazarul din Khartoum în care apar Dinu Patriciu, Omar Hayssam si fostul consilier prezidential Dorin Marian. "Patriciu s-a dus acolo sa concesioneze niste câmpuri petrolifere. Eu as fi fost de acord si sa preia Patriciu, caci se putea prelua de la el o parte din aceasta creanta. Numai ca nu stiu de ce nu s-a finalizat si asta", spune Ioan Pârgaru. Din surse locale am aflat ca afacerea românilor în Sudan n-a mai avut loc din cauza lui Omar Hayssam, care a încercat sa vânda arme rebelilor din sud. Hayssam a fost expulzat imediat". Saracii care produc 75 de tone de aur pe an Sudanul este sarac doar pentru sudanezii de rând si poate pentru români, atunci când vine vorba de datorii. Presedintele celei mai importante companii petroliere ne-a primit cu zâmbetul pe buze. El spune ca exporta 500.000 de barili/zi, adica de doua ori mai mult decât consumul zilnic al României. Mare parte din infrastructura petroliera sudaneza este facuta de români, dar petrolul sudanez n-a ajuns niciodata la noi. "Pot sa va spun ca avem resurse mari de petrol, sunt miliarde de barili, avem rezerve foarte mari de gaz natural în Marea Rosie si avem foarte mari descoperiri. La sfârsitul acestui an cred ca vom deveni tara africana cu cel mai mare export de aur; productia noastra anuala este de 75 de tone de aur. Avem si alte resurse minerale", spune petrolistul sudeanez. O tona de aur valoteaza acum în jur de 46 de milioane de dolari, asa ca datoria Sudanului fata de România ar putea fi acoperita cu doar 4 tone de aur. Cadou de doua miliarde facut în 2005 Irakului _n 2005, datoria Irakului catre Romania era de 2,6 miliarde de dolari. Relatia privilegiata pe care Nicolae Ceausescu a avut-o cu Sadam Hussein a facut ca România sa investeasca enorm în Irak. Noi le-am facut drumuri, foraje petroliere, cai ferate, fabrici ciment si de armament, lucrari de irigatii. Ce s-a întâmplat cu banii din toate acestea? Clubul de la Paris, aceeasi instanta care în 1981 obliga România sa-si plateasca datoriile, în 2005 ne-a cerut sa ierta datoria statului irakian în proportie de 80% - adica mai bine de 2 miliarde de dolari, iar restul datoriei a fost esalonat pe 23 de ani cu 5 ani de gratie. Prin urmare, irakul isi termina de platit datoriile abia în 2028. "Unde a gresit România, dupa opinia mea, a gresit acolo unde nu a cerut o implicare mai consistenta în procesul de reconstructive a Irakului. Au fost tari care au obtinut garantii serioase în procesul de reconstructie, în legatura cu accesul la resursele Irakului, si cu accesul companiilor din tarile respective la procesul de reconstructie, care compensau în oarecare masura anularea sau reducerile de datorii ale Irakului", spune Varujan Vosganian. _n 2007, chiar ministrul Vosganian a semnat un acord prin care datoria externa a Mozambicului fata de Romania era reduca cu 90%. De la 140 de milioane de dolari - ne-am multumit cu 14. Un miliard îngropat la Krivoi Rog Krivoi Rog , Ucraina. Un loc în care România a investit enorm: aproape un miliard de dolari. Acum, aceasta investitie nici macar nu apare pe vreo lista oficiala pentru recuperare. Dolinska. Un oras ucrainean cu 20.000 de locuitori, la 700 de kilometri de România. Pentru cei mai multi dintre noi, numele nu înseamna nimic. Orasul este construit de români. Noi le-am facut spitalul, noi scoala, primaria, blocurile si drumurile. Lânga oras se întinde combinatul, un colos pe 1.300 de hectare. Povestea esecului de la Krivoi Rog începe în 1986, când cinci tari socialiste au început lucrarile la acest obiectiv imens. _n '97, ucrainienii au oprit lucrarile si acolo totul s-a transformat într-o tinta pentru hoti. Statul român înca mai plateste doua milioane de dolari pe an pentru paza si conservarea mamutului industrial. O afacere comunista din 1997 Si în tara lui Fidel Castro România a investit enorm. De la armament - la tractoare sau camioane. Pe vremuri, primeam tutun sau zahar cubanez. Acum, nu mai primim nimic. O datorie care depaseste un miliar de dolari. Unul dintre cele mai importante obiective facute de români acolo este uzina de crom-nichel Las Camariocas. Partea româna a livrat utilaje pentru acest combinat. Iar plata pentru produsele livrate acolo trebuia sa se faca în produse de nichel si cobalt, începând cu anul 1997. Cubanezii au înghetat relatiile cu noi si, desi recunosc datoria istorica, încearca s-o uite. Exportatorii lui Ceausescu - primii superpatroni Neglijata de autoritatile noastre din incompetenta sau interes, recuperarea datoriilor externe a devenit mana cereasca pentru mai multe companii private. Fostele firme de comert exterior, multe dintre ele - anexe ale securitatii, au intrat în acest joc sau, mai bine zis, n-au iesit. Asa se face ca, dupa revolutie, aceste firmele ale statului s-au privatizat si au recuperat datoriile României diect în conturile lor, iar statul nu a mai primit mare lucru. _n regimul Ceausescu, toate contractele treceau prin intreprinderile de comert exterior. Dupa 22 decembrie '89, când deja aveau contractele pentru 1990, au luat legatura cu partenerii: "Mon cher, la noi aici e libertate deplina, asa ca eu ma ocup sa se achite, întreprinderile sa faca produse si dumneata îmi dai mie banii" - face reconstituirea un responsabil din Finante. "_n aceasta situatie, cel mai bine e sa creezi haos. Ca sa poti sa lucrezi. Astfel ca, in mod miraculos, a... disparut arhiva ministerului comertului exterior." Cazul Siriei este relevant. România a facut acolo rafinarii, fabrici de ciment, combinate chimice, irigatii pe mii de hectare. Investitiile s-au derulat prin Industrial Export - o companie a statului. _n 1990, datoria Siriei se ridica la 100 de milioane de dolari. Dupa revolutie, Industrial Export a recuperat în conturile proprii 36 de milioane de dolari. Statul român platise totul: utilajul facut de Grivita Rosie, transportul, oamenii care au lucrat acolo, etc... Cum am "scapat" de comoara de la Murzuk Libia. Relatia deosebita a lui Ceausescu cu colonelul Gaddafi a fost fructificata în nenumarate contracte comerciale. Noi am facut în Libia drumuri, zeci de scoli, sute de blocuri, am exportat arme. Libienii au fost marinimosi: au permis românilor sa concesioneze un câmp petrolifer, Murzuk, pe 20 de ani, cu posibilitate de prelungire. Pâna în 1993, statul român a investit acolo peste 50 de milioane de dolari. Guvernul Vacaroiu vinde apoi concesiunea unor spanioli. Tranzactia se deruleaza prin Rompetrol, companie a statului. O parta din plata se face la încheierea tranzactiei, restul de bani - 85 de milioane de dolari - urmând sa fie platit în timp. Rompetrol se privatizeaza, iar cele 85 de milioane nu ajung la stat, ci în conturile companiei. "Cea de-a doua transa nu a mai intrat în contul statului, motiv pentru care statul român este parte în procesul cu Rompetrol - de data asta societate privata - pentru recuperarea sumei de 88 de milioane de dolari plus 200 de milioane de lei, care de fapt reprezinta stoc si dobânzi", Bogdan Dragoi, secretarul de stat de la Finante. Reprezentantii companiei petroliere sunt cât se poate de fermi: nu au de gând sa dea statului nici un ban: "_n principiu, societatea se privatizeaza cu drepturile si obligatiile pe care le avea înainte de privatizare. Singura diferenta poate fi atunci când statul român, cel care vinde, îsi rezerva un anume drept sau obligatie, ceea ce nu s-a întâmplat". Asa ca, incompetenta sau interesul celor de la Finante adauga noi sume pe lista banilor pierduti de România. Mai trebuie precizat doar ca, din zacamintele din Marzuk, s-a scos doar anul trecut petrol de peste 1 miliard si jumatate de dolari. Raspunsul naucitor al lui Ghaddafi, în anii '90: "Nu discut decât cu Ceausescu" _n plus, din Libia au mai ramas de recuperat si alte câteva zeci de milioane de dolari pentru drumurile facute de romani. Dupa '90, raspunsul lui Gaddafi a fost naucitor: voia sa discute doar cu Ceausescu. Povesteste Stefan Andrei: "Când s-au dus acolo sa discute problema cu libienii, stii care a fost raspunsul lor? Presedintele Ghaddafi a zis ca are niste întelegerie special cu Ceausescu - vine Ceausescu aici sau vine el la Bucuresti, la întâlnirea cu Ceausescu. Ce sa mai discute..." Cele 470 milioane de dolari cu care ne-am spalat rufele Egiptul ne datora, în '89, 470 de milioane de dolari. Acum, datoria a disparut.... "Cel putin în perioada în care eram ministru de Externe, a fost o astfel de întelegere cu Egiptul care si-a reglementat datoria fata de România prin exporturi", spune Teodor Melescanu. _nainte de 1989, România construise în Egipt fabrici de ciment si de produse chimice, a construit linii electrice de înalta tensiune, conducte de alimentare cu apa pe zeci de kilometri. _n schimbul acestor investitii costisitoare, am primit în anii '90. detergenti de tip Jax si Smash, sau... insecticide. Fostul deputat PSD Iosif Armas este unul dintre numerosii afaceristi care au profitat de pe urma datoriilor pe care le avem de încasat. Numele lui Armas este asociat printre altele cu distrugerea statiunii Baile Herculane, pe care a cumparat-o în conditii dubioase în 2001. Cu doi ani înainte, în timpul guvernului Isarescu, s-a prezentat la Ministerul de Finante si si-a oferit expertiza pentru recuperarea datoriei de 72 de milioane de ruble, echivalentul a 72 de milioane de dolari din Vietnam. "Eu am lucrat cu un coleg strain care facea asa ceva si atunci am zis hai sa încerc si eu. Si normal ca am depus o cerere la Ministerul de Finante, am primit creanta din Vietnam care a fost dolar pe dolar", ne-a declarat omul de afaceri Iosif Armas. Rezultatul: din 72 de milioane, noi ne-am ales cu orez în valoare de 18 milioane de dolari pe care l-a vândut Armas. Recuperarea creantelor românesti cu o firma care nu exista Investitiile lui Nicolae Ceausescu se regasesc si pe malurile Tamisei. Si asta pentru ca în Londra sunt multe firme care au încercat sa cumpere creante pe care le avea România. Unele chiar au reusit. Este foarte interesant cum datoria Angolei fata de noi, estimata la aproape 20 de milioane de dolari, s-a plimbat la mai multe companii, în mai multe tari. _n 1998, în timpul guvernului Radu Vasile, se cesioneaza datoria Angolei catre Cobbham International Investements. _n anul 2000, aceeasi datorie este data firmei Argirom, condusa de Iosif Armas, care se obliga sa plateasca 15 la suta din valoarea initiala, adica în jur de 2,7 milioane dolari. _n 2003, guvernul lui Adrian Nastase cesioneaza datoria firmei Maxima Grup. Undeva, firul se rupe... Am cautat la Londra o firma care se cheama Maxima Grup PLC. _n registrul companiilor din Marea Britanie, nu exista nicio firma cu datele acestea. Datele apar însa în hotarârea guvernului român. Maxima Grup nici nu-si putea gasi un sediu mai bun decât aproape de noul Scotland Yard. E oarecum normal, deoarece în firma se pare ca sunt bagati si niste fosti politisti. Administratorii cladirii nu au auzit în viata lor de aceasta firma: "N-a fost niciodata firma asta aici", ne-au declarat telefonic. Atunci, se pune întrebarea cui a vândut România datoria pe care o avea în Angola : unei firme fantoma, unei firme care a dat o adresa gresita? Sau cineva din guvernul României a trecut pe hotarârea de guvern o adresa gresita. Sunt întrebari la care, normal, raspunsul trebuie sa fie tot în România. Gheorghe Piperea, avocat specializat în drept comercial, explica: "Exista pe plan international doua sau trei locuri unde chiar exista burse ale acestor creante. Unde se circularizeaza, se vând aceste creante. Nu s-a facut acest lucru pentru ca probabil sunt foarte multe lucruri de ocultat în privinta acestor creante". Problema e ca pe bursa nu se mai pot da si lua comisioane. Guvernantii Romaniei au vândut creante într-o totala lipsa de transparenta. Pe ascuns, fara licitatii. Banii munciti de români înainte de 1989 s-au scurs în buzunarele speculantilor. Datoria Zambiei catre România si scandalul londonez _n lume sunt companii care s-au specializat tocmai pe cumpararea datoriilor de la tari aflate în imposibilitatea de a se apara. Aceste companii - un fel de fonduri de investitii în datorii - au fost numite Fondurile Vulturului. Tim Jones lucreaza pentru o organizatie non-guvernamentala britanica înfiintata pentru a lupta împotriva acestor fonduri. Un scandal imens, care a avut în centru România si Zambia , a fost declansat acum câtiva ani la Londra. Pe malurile Dâmbovitei nu s-a auzit însa nimic. Când datoriile Zambiei au început sa fie sterse de anumite guverne, câteva companii private au cumparat datoriile pentru bani foarte putini. Una dintre ele a fost Donegal International, care a cumparat datoria catre România. Zambia datora României aproape 30 de milioane de dolari. Guvernul Radu Vasile a vândut, pe ascuns, catre "Donegal", o companie cu sediul în Insulele Virgine, datoria Zambiei la un pret cu putin peste 3 milioane de dolari. Adica 10 la suta din valoarea datoriei. Donegal International a dat în judecata Zambia si a cerut sa îi fie platite 55 de milioane de dolari în contul datoriilor pe care le rascumparase de la România. "Ei au cumparat de la România pentru 4 milioane de dolari si apoi au dat în judecata în Tribunalul britanic, guvernul din Zambia . Pâna la urma au reusit sa câstige 15 milioane de dolari", spune Tim Jones. Un profit de 12 milioane de dolari pentru Donegal. Pentru România? Un minus de 27 de milioane. Cazul a fost extrem de controversat. _nsusi primierul britanic de atunci, Gordon Brown, a luat atitudine împotriva practicilor prin care speculantii de creante se îmbogatesc: "Condamnam perversitatea cu care Fondurile vulturului ("Vulture funds") cumpara datorii la preturi reduse si fac profit dând în judecata tara debitoare pentru a obtine un câstig iesit din comun si imoral. Este revoltator!" La presiunea mass-media si a organizatiilor non-guvernamentale, legislatia a fost schimbata . De anul trecut, nicio companie britanica nu mai poate cumpara datorii în contul tarilor africane sau al celor din lumea a treia. Masura luata de britanici a avut ecou si în România. Ministerul de Finante refuza acum sa mai negocieze cedarea creantelor. Nu mai cedeaza creante, dar nici nu face mare lucru pentru recuperarea datoriilor. Miliarde de dolari. Multe din tarile care au datorii catre noi au posibilitatea sa plateasca. Dar nu o fac pentru ca la noi nici macar nu se stie bine cine ar trebui sa se ocupe de acesta problema. Asa ca nu ne recuperam banii, dar ne împrumutam. România datoreaza altor tari mai bine de 90 de miliarde de euro, adica peste 100 de miliarde de dolari....