din colectia Dori Frankel

Avem timp pentru toate,

 să  nu dormim, nepoate,

să alergăm, netoate,

să regretăm, fârtate,

 să-i judecăm pe alții,

 să respectăm înalții,

să regretăm că scriem,

 scriitori între o mie,

avem chiar și proiecte,

din lipsă de obiecte,

avem timp de iluzii,

de nu facem ocluzii,

ambiții și cenușă,

destinul după ușă,

din nori și amănunte,

noi construim un munte,

 reclame ,accidente,

răspunsuri remanente,

un vis ce se sfărâmă,

un dans înalt pe sârmă,

din lecții neuitate,

ne regăsim un frate,

din daruri rău primite,

dureri nelămurite,

tandrețea vine, trece, 

iar  trupu-i deja rece,

iar cine te iubește,

iubirea nu e-n dește,

iubirea nu se cere,

de ai sau n-ai avere,

iubirea nu-i de-o clipă,

dar poate fi risipă,

să crezi mai mult  în tine, 

să  știi mai mult ce-i bine,

deși au două fețe,

monezile răzlețe,

e timp să rabzi , să nu rabzi, 

te poți trezi din colaps,

erou e cel ce știe , orice ar fi,

 să fie egal cu sine însuși,

chiar de rămâne singur,  

de simți durerea, poart-o, nu-i nimeni s-o împartă,

oricare suferință, ea ține de-o ființă,

nu te-nrăi  oricare să creadă că ești tare,

de ești cinstit cu tine, poți fi cu orișicine,

când scrisul te alină,

ai propria-ți lumină.