Expresii românești, sens și origine

 Limba română este încărcată de expresii, care mai de care mai ghidușe.

Printre ele, se numără și ”ce are Sulla cu prefectura”.

Unii spun ”ce treabă are Sulla cu prefectura”, dar mesajul este același și își are bazele în cultura romană.

Dintre expresiile și zicalele pe care le folosim în fiecare zi, semnificația sau sensul original al multor dintre ele s-a pierdut. Chiar și mulți dintre cei care abuzează de ele în fiecare zi nu au nici cea mai vagă idee de unde au pornit.

Revenind însă la expresia din titlu, lucrurile sunt un pic mai clare când vine vorba de destinul lui Sulla și, implicit, de legătura sa cu prefectura. Conform Wikipedia, „Lucius Cornelius Sulla Felix (138 î.Hr.–78 î.Hr.) a fost un general și om politic roman, care, ca dictator, prin încercările lui de a constitui o formă nouă de stat, a contribuit de fapt la destrămarea Republicii Romane.

Printre altele, Cornelius Sulla a fost subiectul unei răscoale din partea senatorilor romani, în ultima perioadă a vieții sale. Problemele au plecat de la o serie importantă de greșeli cu repercusiuni grave realizate de omul politic al vremii.

În final, fundamentul expresiei ”ce treabă are Sulla cu prefectura” constă în funcția pe care, după numeroase eforturi, a ajuns să o ocupe fostul general roman. Printr-un abuz de putere, Sulla s-a autointitulat dictator peste întreaga Romă. Dictator în latină se spune Praefectus sau Prefect în limba noastră. În contextul în care oamenii au fost nemulțumiti de numirea sa funcție, au strigat în numeroase contexte:         

”Ce are Sulla cu Prefectura.”

 

12 expresii românești și originile lor

 

Cât de sus e al 7-lea cer, care e piatra de încercare și unde a fost codrul Vlăsiei? Iată o listă cu 12 expresii românești folosite în limbajul curent și originile lor:

 

1. S-a dus pe apa Sâmbetei (a dispărut).

Apa sâmbetei era, într-o veche credință, un râu care se vărsa în Infern, deci tot ce cădea în acea apă nu se mai putea găsi.

 

2. Banul n-are miros

Împăratul Vespasian i-a urmat lui Nero și a găsit visteria goală. El a pus multe dări, chiar și pe closete. De atunci, closetele se numesc și vespasiene. Într-o zi, fiul său Titus (viitor împărat) i-a spus că poporul râde și îl bârfește pentru că a scos bani din o sursă mirositoare. Vespasian i-a pus sub nas fiului său o monedă și i-a spus: „Uite, banu n-are miros”.

 

3. Îi face capul calendar

Este o expresie veche și a pornit de la faptul că, demult, în calendare apăreau multe cifre, date astronomice, istorice, geografice care nu puteau fi ținute ușor minte.

 

4. Nici în clin, nici în mânecă

Știm că mâneca este partea hainei care acoperă brațul, iar un clin este o fâșie oarecare de material. Nu este nici o legătură între acești termeni și expresia românească „a nu avea nici în clin, nici în mânecă cu ceva sau cu cineva“. Expresia este veche și se trage din Transilvania. Acolo, țăranii spun „în mânec” când urcă cu carul un deal și „în clin”, când coboară la vale. Când căruța și căruțasul stau pe loc, va fi nici în clin, nici în mânec. Expresia a pătruns în toate regiunile țării și s-a păstrat până azi nu cu sensul primar ci așa cum am spus să nu ai de-a face cu ceva sau cu cineva în nicio împrejurare.

 

5. Mă aflu în al 7-lea sau al 9-lea cer

Expresia e bazată pe credința celor vechi că cerul este alcătuit din mai multe bolte. În boltele de sus, ajungeau cei fericiți, așa că expresia înseamnă că te afli in culmea fericirii, desfătării și bucuriei.

 

6. In vino veritas - în vin este adevărul

Expresie veche de peste 2000 de ani, este atribuită poetului grec Alceu, care a trăit cu 6 secole înainte de Hristos. Pe vremea lui, celor bănuiți de fapte rele li se dădea să bea vinuri tari pentru a spune adevărul. Omul la băutură devine vorbăreț și atunci dezvăluie taine pe care le-ar ascunde dacă ar fi treaz.

 

7. Muncă de Sisif

Sisif a fost un rege legendar, pe care Zeus l-a osândit pentru nesupunere să urce un deal din infern ducând în spinare o stâncă uriașă. Dar cum ajungea în vârf, stânca aluneca și Sisif trebuia să o ia de la început. Expresia se referă la o strădanie istovitoare și inutilă, un efort spre un obiectiv imposibil de atins.

 

8. Piatră de încercare

Este o piatră foarte dură de culoare neagră. Piatra este folosită de bijutieri pentru a verifica dacă o bijuterie este din aur și din ce fel de aur. Bijutierul freacă obiectul pe piatra neagră, și pe fâșia subțire de metal rămasă pe piatră se toarnă apă tare (acid nitric). Dacă metalul nu este aur, urma dispare, dacă este aur, culoarea căpătată de urma galbenă indică felul și caratele aurului. Expresia     „piatră de încercare” se folosește când este vorba de o probă foarte grea pe care cineva trebuie să o treacă.

 

9. Codrul Vlăsiei

Se întindea din nordul Bucureștilor până la Cernica, Snagov, chiar aproape de Ploiești. A trece prin această pădure era un act de mare curaj pentru că tâlhăriile acolo se țineau lanț. Vorba „ca-n codru Vlăsiei” se aplică și azi celor care fură fără rușine din avutul public. Expresia mai înseamnă un loc fără control, unde domnește jaful și frauda.

 

10. Pielea ursului din pădure

Expresia provine dintr-o fabulă de La Fontaine. Doi prieteni au vândut unui blănar blana ursului pe care îl vor vâna a doua zi. Pornesc ei la vânătoare, se întâlnesc cu ursul, dar, cuprinși de groază, unul se urcă într-un copac iar celălalt face pe mortul. Ursul nu mănâncă stârvuri, și după ce l-a mirosit pe cel de jos a plecat. Prietenul din pom coboară și-l întreabă pe cel de jos ce i-a spus ursul la ureche. „Mi-a spus să nu-i mai vând pielea până nu-l vânez”. Sau în alte fabule i-ar fi spus să-și aleagă cu grijă prietenii. Folosim expresia pentru a stabili că numai ce este în mână nu e minciună, sau se mai folosește atunci când un prieten ne dezamăgește.

 

11. Dacă tăceai, filozof rămâneai

Maxima este extrasă din lucrarea „Mangâierile filozofiei” care aparține filozofului antic Boethius. Acesta se afla în închisoare pentru niște declarații care n-au plăcut regelui. Maxima trebuie folosită cu discernământ în împrejurarea când tăcerea poate fi mai inteligentă decât cuvântul.

 

12.Vorbe de clacă

Cu înțelesul de „vorbe fără miez, de flecăreală”. Expresia este legată de mica adunare de vecini de la sat, numită clacă. Vecinii se adunau și ajutau la muncă pe unul dintre ei. Acolo se spuneau tot felul de snoave, de ghicitori și de bârfe din sat.

 

DIVERSE

Când freci menta, n-ai de ce să bagi mâna-n foc

Folosim zi de zi o mulțime de expresii din limba română, fără a acorda prea multă atenție sensului acestora. Chiar dacă multe dintre ele sună ciudat la o analiză sumară, toate aceste expresii încep să capete sens atunci când examinăm trecutul și descoperim originea acestora.

Spre exemplu, „A freca menta” însemnă să lenevești, să stai degeaba, să te ferești de muncă. Pe vremuri, mesele erau frecate cu mentă, pentru a oferi un miros proaspăt în timpul cinei. Aceasta era una dintre cele mai simple sarcini, iar majoritatea oamenilor prefera să frece mesele cu mentă, decât să facă alte activități obositoare. Prin urmare, cei care voiau doar să pretindă că munces, frecau menta.

„A sta de șase”, o altă expresie cunoscută, înseamnă să păzești ceva, să stai la pândă. Expresia își are originea din aviație, mai precis, din Primul Război Mondial. Pentru a comunica rapid și eficient, piloții foloseau metoda ceasului. Avionul era înconjurat de un ceas imaginar, iar piloții se atenționau între ei, în cazul eventualelor pericole, folosind orele de pe acest ceas imaginar. Spre exemplu, atenție la 3 sau atenție la 9, însemna că pericolul vine din dreapta, respectiv stânga. Atenție la 6 însemna să fii atent la spatele tău. De aici cifra 6 a început să fie folosită în alte contexte, cu înțelesul de a-ți proteja spatele.

„A fi prins cu mâța-n sac” înseamnă să fii prins cu o minciună. Chiar dacă la prima vedere am crede că pur și simplu cineva a furat o pisică și a fost prins cu ea în sac, expresia se referă, de fapt, la vânzarea porcilor în târg. În trecut, în târguri, purceii se vindeau în saci legați. Oamenii nu puteau să vadă ce se află în sac, astfel că vânzătorii profitau de situație, iar în loc de purcel puneau o pisică în sac. Cei care erau prinși cu această înșelăciune erau, la propriu, prinși cu mâța-n sac.

„A face capul calendar” înseamnă să stresezi pe cineva, oferindu-i prea multe informații. Expresia a apărut odată cu invenția tipografiei. Printre primele lucruri printate și vândute în masă, au fost calendarele, iar pentru a încuraja cumpărarea lor, producătorii adăugau diferite informații, precum proverbe, sărbători, sfaturi, horoscop, meteo și multe altele. Astfel, calendarele deveneau niște reviste, cu o mulțime de informații. Iar pentru că hârtia era scumpa, scrisul era mic și informația extrem de înghesuită pe pagină, de aici și expresia a face capul calendar, adică a copleși cu prea multă informație.

„Colac peste pupăză” este o zicală care se referă la momentul în care există deja un necaz și apare o altă problemă (ex. Ca și când n-ar fi fost de-ajuns povara ei peste mine, îmi mai trebuia și tu, colac peste pupăză). Colacul este un simbol al înmormântării, iar pupăza nu se referă la o pasăre, ci la un tip de pâine tradițională de nuntă. Deci, expresia „colac peste pupăză” se referă la o înmormântare care vine imediat după o nuntă.

„A băga mâna în foc” pentru ceva sau cineva înseamnă a susține cu tărie acel lucru, a garanta. Expresia face referire la un ritual vechi de judecată. Pentru a descoperi nevinovăția unei persoane, aceasta era silită să bage mâna în foc după un fier încins, să îl țină în mână ceva timp, iar apoi în funcție de cât de repede se vindeca rana, se determina dacă persoana este sau nu vinovată.

„A scoate din pepeni” pe cineva înseamnă să scoți din sărite pe cineva, să îl enervezi foarte tare. Pepenele în această expresie se referă de fapt la o plantație de harbuji și expresia face referință la modul în care se furau pepenii. Pentru ca hoții să poată fura pepeni, acești erau nevoiți să scape de paznic. Astfel, unul dintre hoți încerca să îl stârnească pe cel care păzea plantația, prefăcându-se că fură un pepene sau jignindu-l, în speranța că îl va face pe paznic să se enerveze și să fugă după el, scoțându-l dintre pepeni.

„A călca pe bec” înseamnă să greșești, iar expresia datează din secolul al XIX – lea. Pe vremea aceea, străzile erau luminate cu gaz, iar arzătoarele din felinarele stradale erau numite becuri cu gaz. De asemenea, umbra difuză a luminii stradale semăna cu silueta unui jandarm. În felul acesta, în lumea interlopă, jandarmii au început să fie porecliți becuri, iar atunci când un hoț era prins că face o nelegiuire, se spunea că acesta a calcat peste un bec.