|
Tarul ALEXANDRU I confirma autonomia
comunitatilor - numite cahal -, dar le reduce drepturile legale si
interzice folosirea limbii ebraice si a idish-ului in tranzactiile
oficiale. Cahalul are dreptul sa-si mentina scolile, dar se introduce in
programa analitica si limba de predare din celelalte scoli; se
interzice evreilor costumul lor traditional. Totodata se deschid evreilor
portile invatamantului de stat, pentru a incuraja asimilarea. Guvernul disperseaza
multe comunitati , evacuand fortat pe evrei din anumite sate, stabilind
colonii agricole sau dirijandu-i spre orase. Limita de asezare s-a extins ,
politica fata de evrei fiind oarecum imblanzita de teama ca acestia sa nu
se alieze cu Napoleon impotriva Rusiei; dar evreii au ramas credinciosi
tarii in care locuiau.
Urmasul sau, NICOLAE I, urca pe tron in 1825 si observa imensa
diferenta dintre evreii rusi, inchistati in comunitatile lor religioase
traditionaliste, si evreii din Europa de Vest, asimilati in timp cu
societatea in mijlocul careia locuiau. Nicolae I hotaraste sa forteze
asimilarea evreilor prin orice mijloc. In 1827, impune un nou sistem de
recrutare. In timp ce neevreii erau recrutati odata la doi ani, dintre
tinerii intre 18 si 25 ani, evreii erau recrutati anual, incepand de la
varsta de 12 ani. Acesti copii de 12 ani erau dusi in tabere premilitare
pana la varsta de 18 ani, apoi incepeau sa-si efectueze stagiul militar cu
durata de 25 de ani. Rupti de orice contact cu lumea evreiasca, erau supusi
tuturor persecutiilor fizice si morale menite sa-i rupe de religia, limba
si obiceiurile lor. Unii dintre ei au fost botezati prin tortura. In cei
aprox. 30 ani de domnie ai lui Nicolae I, au fost astfel recrutati 70 mii
de evrei dintre care 50 mii sub 18 ani, si cel putin jumatate din ei au
fost nevoiti sa accepte botezul.
Aceasta politica de recrutare a mai avut inca un efect negativ asupra
comunitatilor evreiesti. Cota ceruta de recruti trebuia furnizata de
conducerea comunitatii. Uneori, pentru a nu desparti o familie abia
infiripata, era trimis la armata un baiat sub 12 ani. Alteori era favorizat
unul mai bogat in dauna unuia mai sarac. Astfel s-a slabit increderea si
coeziunea in sanul comunitatii.
Prin Regulamentele pentru evrei (1835) si prin decrete ulterioare, Nicolae
I reduce limita de asezare, infiinteaza scoli speciale rusesti pentru
evrei, inchide tipografiile evreiesti, ii obliga pe evrei sa-si rusifice
numele. El disloca unele comunitati si desfiinteaza cahalul, plasand pe evrei
sub autoritatea politiei si a autoritatilor municipale. Aceste masuri au
ramas insa fara urmari, evreii pastrandu-si propriul sistem de justitie si
boicotand scolile de stat.
Urmatorul tar, Alexandru II, a carui domnie incepe in 1855, trebuie sa faca
fata nelinistii sociale generale din imperiu, precum si umilitoarei
infrangeri a razboiului din Crimeia (1856). Hotarat sa modernizeze viata
Rusiei, el aduce si in viata evreilor o unda de speranta, anuland
recrutarea juvenila si legile care barau evreilor accesul la serviciul
statului. El permite unui numar foarte restrans de negustori bogati si cu
studii sa paraseasca limita de asezare. Astfel au aparut comunitati
evreiesti in Moscova si St. Petersburg.
Viata comunitatilor evreiesti din Rusia, mereu framantata din cauza
statutelor, regulamentelor si reformelor impuse de diversele guverne
tariste, incepe sa sufere importante modificari si din interior. In timp ce
marile
academii talmudice infloresc in Lituania iar rabinii hasidici
continua sa domine in Ucraina si in fosteleregiuni poloneze,
unii evrei din estul Europei sunt atrasi de Hascala.
Ce este Hascala ? este o miscare pornita din Berlin prin 1770-1780, avand
ca stralucit reprezentant pe Moses Mendelsohn. Partizanii acestei miscari,
maskilimii, vor sa modernizeze viata evreilor, imbinand
toate traditiile religioase cu emanciparea necesara integrarii in
lumea contemporana. Dupa jumatate de veac de la aparitie, deci prin 1820,
aceasta miscare ajunge in Rusia unde gaseste aderenti putin numerosi, dar
foarte influenti. Acestia vor sa ofere cultura si educatie mareimase a
evreimii ruse, punand accentul pe invatarea limbii ruse. In acest scop
societatea tipareste zire si reviste in rusa si ebraica, ofera burse
studentilor si elevilor lipsiti de mijloace materiale, atat in scoli de
stat cat si in scoli cu program iluminist unde, pe langa studiile clasice -
ebraica si talmud - se introduc materii laice - rusa, matematica,
geografie. Aceste scoli fusesera infiintate cu sprijinul guvernului rus,
dornic sa aplice orice masura menita sa duca la similarea evreilor.
Dar problemele vitale ale evreimii ruse nu puteau fi solutionate nici de
filozofia reformatoare a Hascalei, nici de masurile liberale ale lui
Alexandru II. Intr-adevar, decretele acestuia aplicate in perioada
industrializarii, au permis imbogatirea rapida a unui mic numar de evrei -
constructori de cai ferate, bancheri, industriasi, exporzatori. Totodata
accesul la universitati a dus prin 1870 la cresterea spectaculoasa a
numarului de studenti evrei, in special la medicina si la drept. Ca
intotdeauna, norocul unora a insemnat nenorocul altora. Din cauza aparitiei
cailor ferate au ramas fara paine o multime de evrei care-si duceau viata
de pe o zi pe alta: hangii, surugii, carutasi, carausi. Caile ferate au
afectat si viata localitatilor; Berdisev decade, Odesa se dezvolta,
ceea ce de asemeni influenteaza viata comunitatilor din aceste orase.
In perioada respectiva, populatia evreiasca creste enorm. Din 1820 pana in
1880, de la 1,6 la circa 4 milioane, deci o crestere de 150% fata de
indicele de 90% pentru restul populatiei din aceeasi perioada. Explicatia
acestei situatii se datoreaza casatoriilor timpurii, mortalitatii infantile
mult mai reduse la evrei datorita bunei ingrijiri, precum si bucuriei cu
care se intampina inmultirea familiilor, independent de greutatile
materiale.
Dar, toata aceasta populatie ramane ingradita in limitele de asezare. Dupa
1869, din cauza foametei si a tifosului, o mare parte migreaza spre sud. In
Odesa, numarul evreilor se tripleaza din 1854 pana in 1873, creandu-se acea
aglomeratie de evrei pe care unii vor s-o justifice exclusiv prin
ascendenta kazara. Aceasta atrage dupa sine supraaglomerare si saracie
extrema. Un muncitor evreu lucra cam 14-16 h/zi, pentru un salariu derizoriu,
in fabrici de alimente, tutun, textile, prelucrarea lemnului - fabrici mici
si primitive al caror patron, tot evreu, era cu foarte putin mai instarit
decat salariatii sai. In aceste conditii crancene, la sfarsitul sec. XIX,
se formeaza un proletariat evreu cu activitatile sale politice si
culturale.
In martie 1881 este asasinat tarul Alexandru II, de membrii partidului
Narodnaia Volia. Acest partid include numerosi evrei, dintre care o tanara
direct implicata in complot. Dupa cateva saptamani izbucnesc pogromuri in
diverse localitati. Autoritatile le considera o dreapta rasplata a
exploatarii taranului rus de catre arendasul evreu. Si pogromurile continua
(1903, in Chisinau; 1905, in Odesa; etc).
Ce va aduce evreilor rusi secolul XX ?
|
No comments:
Post a Comment