Vlad SOLOMON

Vlad SOLOMON

IERUSALIMUL, INIMA POPORULUI MEU.

SIGI SONNTAG


Pe la începutul anului 2oo4, a circulat pe internet un fel strigăt de durere, un fel de drept de explicaţie plauzibilă în faţa popoarelor lumii, duşmanilor feroce ale poporului nostru.
Eu o numesc o ladă de muniţii, trimisă prin etaer, în tranşee, Punându-ne la dispoziţia, ca să avem cu ce să tragem
Autorii necunoscuţi , dar bine intenţionaţi, care merită toată admiraţia noastră Deşi au trecut aproape 1o ani, m-am găsit şi eu acum "să prind trep" şi să însir cele citite, copiate pe acea vreme, pentru a fie redate cu o ocazie potrivită.
Au trecut aproape 1o dar conţimutul estre veşnic actuală

"Este.nevoie de numai căteva minute pentru a citi rândurile de mai jos. Credeţi-mă nu veţi regreta timpul pierdut, veţi căpăta, poate, o viziun clară, obievtivă, asupra unor lucruri de care propaganda duşmănoasă, mincinoasă, le denaturează, făcându-ne mult rău în lume.
Să începem cu un calcul simplu. Israelul a existat ca stat din anul 1312 î.e.n,Deci, 2oo de ani inainte de apariţia mohamedismului. După cucerirea ţării noastre , În anul 1271 î.e.n, evreii au stăpânit ţara numai 1ooo de ani, Dar a avut o prezenţă continuă de 33oo de ani
Stăpânirea arabă, după cucerirea ţării în anul 635 e.n. a durat 22 de ani.
Deci timp de 3300 de ani Ierusalimul a fost capitala poporului evreu. Niciodată în istoria Ierusalimului nu a fost capitala unei etinităţi arabe sau musulmane. Nici măcar Iordania, care a cucerit Ierusalimul în 1948, nu a făcut din el capitala lor, iar demnitarii arabi nu l-au vizitat.
IERUSALIMUL,este amintit în Biblie de 7oo ori, în Coran nici măcar o singură dată. Evreii se roagă cu faţa spre Ierusal8im, musulmanii se roagă cu faţa la MECCA.

Să trecem la problema refugiaţilor evrei şi arabi.
În 1948, conducătorii arabi din jur au indemnat pe concetăţenii lor din zonele de luptă să iasă de acolo, ca să nu strânjenească ofensiva armatelor arabe atacante şi le-au promis că după izgonirea evreilor din Palestina, refugiaţii se vor intoarce victorioşi şi vor stăpânii singuri, vor căpăta, tot ce au abandonat evreii. 65 % dintre refugiaţi nu au intâlnit nici măcar un singur soldat israelean
Pe de altă parte, mulţii evrei au trebuit să fugă din ţările arabe, din cauza persecuţiiolor, violenţelor, şi a progromurilor, devenind refugiaţi.
Numărul arabilor care au ieşit din Israel, în 1948, este aprciat la 65oooo. Cam acelaşi număr de evrei au părăsit ţările arabe.
Refugiaţii arabi nu au fost absorbiţi în statele arabe în mod intenţionat, cu toatră imensă imensă suprafaţa a acestrora. Ei au fost păstrati ca"o bombă cu explozie întârziată" împotriva Statului Israel. Refugiaţii arabi din Israel au inceput să se numească "regfugiaţi palistnieni" În anul 1967, aproape 2 decenii după intemeierea Statului Israel.
Dacă ne aruncăm o privire asupra conflictului israelo-arab, trebuie să ţinem seamă că suntem inconjuraţi, direct sau indirect, de aproape 1o state arabe, în afară de Palestina.
Arabii au pornit toate cele 5 râzboiae şi au f ost invinşi. Israelul nu a făcut decăt să se apere.
În timpul ocupaţiei iordaneze locurile sfinte ale evreilor din Ierusalim au fost pângârite,devastate, nu li s-a permis accesul la ele. Duupă războil de 6 zile, decând Israelul stăpâneşte Ierusalimul, toate locurile sfinte pentru creştini şi musulmani sunt păstrate cu veneraţie cuvenită şi toţi credincioşii acestor religii au acces liber la ele.
Întrebări dureroae fără răspuns.

ONU a tăcut când 58 de sinagogi au fost distruse la Ierusalim de către iordanezi
ONU a tăcut când iordanezii au profanat în mod sistematic străvechiul cimitir evreiesc de pe Muntele Scorpus.
ONU a tăcut când iordanezii au aplicat politica de ap artheid împiedicând accesul evreilor la Zidul Plângerii şi în Oraşul Vechi, unde fusese Templul regelui Solomon , dărămat de armatele lui Titus..
Trăim vremuri grele, chiar foarte grele.Palistinienii cu "prietenii lor", Hamas, Hizbala etc. Au încâlcat toate prevederile acordului de la Oslo, pe care l-au semnat în mod oficial pe gazonul din faţa Casei Albe, în prezenţa preşedintelui Clinton. În loc să rezolve orice diferend prin tratative, aşa cum s-au obligat în acordul de la OSLO ei au deschis şi menţin, fără întrerupe, războaie de gherile împotriva populaţiei israelene La început cu pietre, apoi cu arme de foc, rachete, cu maşini infernale, cu sinugaşi care sar în aer împreună cu bombele infernale, ucigând, în mod bestial, zeci şi sute de cetăţeni nevinovaţi, copii, bătrâni, invalizi. Etc
Pe vremuri, mii de palistinieni îşi găseau posibilitea de lucra în Israel, asigurând o existenţă pentru familiile lor Acum numărul lor devine din ce in ce mai mic, fiindu-ne frică că ei vor devini potenţialii sinugaşi ai confaţilor noştri, ce trăiesc unele ocupate fie în centrul ţării. Ca urmare şomajul atinge proporţii uriaşe la palestinieni.
Luăm parte zilnic la lupta armatei şi poliţiei israelene
contra teroriştilor, luptă de legitimă apărare.
Sub influenţa milioanelor de musulmani din Europa şi USA, majoritatea extremişti,, educaţi în principiul JIHADU-lui, al luptei sfânte împotriva "necredincioşilor" antisimitismul a reîviat în Europa. Sinagogi şi şcoli evreieşti sunt arse, cimitire profanate.
Nu căutaţi explicaţii Europa a orbit, nu vede, nu aude, dar preţul ce-l vor plâti în viitor va fie foarte scump.
Abia atunci îşi vor da seama pentru ce fel de criminali ne-au schimbat, noi care le-am fost mereu prieteni de nădejdela bine şi la rău
Ne amintim de justificările lor care au imbrăcat, in decursul istoriei, cele mai contradictorii formulări. Când evreii trăiau în ghetouri, nu cunoşteau bine limba ţării în care trăiau, erau urăţi ca fiind diferiţi, stranii. Când s-au emancipat, au asimilat deja cultura ţării, erau urâţi ca întruşi
Au fost urâţi ca bogătaşi"PLUTOCRAŢI" dar şi ca revoluţionari comunisti. Antisimitismul este o bolă a inteligenţeiu, precum filoxera, este boală a viţei de vie şi va continuă să existe în ţări în care nu mai există evrei
Cam în acelaşi timp când au apărut pe internet cuvintele de mai sus, în ziareul SUNDAY TIMES din Londra a apărut un articol care a luat toată suflarea politico-mediatică din Anglia prin surprindere , Articolul nu se referea la conflictul israeleano-palistinian ci avea în vedere lumea arabă, aşa cum arată ea, La aceea oră a istoriei, intitulat "Noi nu datorâm nimic arabilor"

Dar noi ? cei care trăim aici ce datorâm arabilor, care nu au intenţia de cât să distrugă Stratul Israelui,

Deci, repet trăm din minuni în minuni şi Cel de Sus trebuie să ne jute. S-au terminat povestirile cu micul David şi marele Goliat.

Până atunci să avem parte de o pace bine meritată, linişte sufletească, să ne putem creşte copii, nepoţii evitând traumele care trăim când sunt trase mereu rachete peste localităţi cu populaţie paşniă. Când sunt iunjunghiaţi, în ziua mare, confraţii noştri. Cazul de la intersecţia TAPUAH. etc..

SABAT SHALOM POPORULUI NOSTRU

צ'ורבה רומניה - מתכונים רומניים, אוכל רומני

צ'ורבה רומניה - מתכונים רומניים, אוכל רומני

S-a întors din Infern. “Au început să ne bată. Pe mine m-au împuşcat în picior şi în cap, dar a ieşit glonţul într-o parte”

S-a întors din Infern. “Au început să ne bată. Pe mine m-au împuşcat în picior şi în cap, dar a ieşit glonţul într-o parte”

משפחת אהרנסון – ויקיפדיה

משפחת אהרנסון – ויקיפדיה

Nu “Paşte”, ci “Paşti”!

Faptul ca de cativa ani, in vocabularul uzual al limbii romane - la toate nivelurile si chiar si in mediul bisericesc - s-a inoculat, cu titlul de sindrom, o grava eroare de exprimare in pronuntarea denumirii biblice a celui mai mare praznic al crestinismului: Sfintele Pasti, sau Invierea Domnului, sub forma peiorativa si stranie de "Paste", ne determina sa luam atitudine, semnaland pericolul iminent de degenerare in erezie a conotatiilor biblice si dogmatice, caracteristice acestui eveniment culminant al mantuirii noastre.

Cu precizarea ca nestiinta, indiferent cui apartine, nu este o scuza, ci un pacat, in cele ce urmeaza vom face o prezentare sintetizata a locurilor biblice din Vechiul si Noul Testament, ca pretioase si incontestabile marturii interne, privind denumirea corecta de "Pasti", a acestei sarbatori.

Termenul de "Pasti", are in limba romana numai forma de plural pentru exprimarea corecta a multiplelor lui sensuri, din limba ebraica biblica: Chag ha’Ppesách= Sarbatoarea trecerii, sau "Ppesachim" = "a trecerilor" ( de la pesách = trecere)(cf. O. Densusianu, Istoria limbii romane, I, 1964, p.173; si tot asa: Dictionarul limbii romane moderne, Editura Academiei R.P.R., 1958, p. 589 si toate editiile ulterioare; se admite ca termenul "pesah" ar putea fi si de origine egipteana, iar in limba romana ar fi ajuns prin filiera bizantino-latina, cu forma "Paschae"). In aramaica, dialectul postexilic ( vorbit si de Iisus ), exista termenul peschá, care definea sarbatoarea iudaica tarzie a Pastilor, cu ceremonialul ei calendaristic ( Maurice Carrez si François Marcel, Dictionarul grec-roman al Noului Testament, trad. rom. de Gheroghe Badea, Editura S.B.I.R., Bucuresti, 1999, p. 221).

Aceasta este ce mai mare sarbatoare mozaica, avand praznuire fixa, in fiecare an de la 14 Nisan (Aprilie) si simbolizand renasterea poporului Israel la o viata noua si libera de credintele si de robia egipteana, descrisa in Vechiul Testament in cartea Iesierea 1, 8-11, 10. La vechii evrei "Pastile" se mai numeau "Sarbatoarea Domnului" (chag-la Yahaweh), datorita instituirii ei divine (Iesirea 12,14). Semnificatia de baza a termenului "Pesach - Pasti" (cf.dr. Vasile Tarnavschi, Arheologia Biblica, Cernauti, 1930), este insa cea din Iesirea 12, 12-13: "In noaptea aceea voi trece peste pamantul Egiptului si voi lovi pe tot intaiul nascut in pamantul Egiptului, al oamenilor si al dobitoacelor, si voi face judecata asupra tuturor dumnezeilor in pamantul Egiptului, caci Eu sunt Domnul. Iar la voi sangele va fi semn pe casele in care va veti afla (cf.v.7): voi vedea sangele [mielului] si va voi ocoli si nu va fi intre voi rana omoratoare, cand voi lovi pamantul Egiptului" (cf. si vv. 22-23). Tot din vremea aceea, Pastile mai poarta si denumirea de "Sarbatoarea Azimelor" (Chag hammatót; Iesirea 12, 15-20), din cauza ca pe durata celor sapte zile de sarbatoare, la care evreii au mai adaugat una de ordin agrar, legata de inceperea secerisului (pr. prof. dr. Dumitru Abrudan, diac. prof. dr. Emilian Cornitescu, Arheologia Biblica pentru Facultatile de Teologie, Editura I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1994, p. 314) se consuma numai "azima", adica paine nedospita, amintind de aluatul nedospit, pe care l-au copt israelitii in noaptea iesirii din Egipt (Iesirea 12, 34). Cine manca paine dospita in acest rastimp "sufletul acestuia se va starpi in Israel" (Iesirea 12,15). Prin absenta fermentilor din dospire, anzima simboliza curatia, prevenirea starii de coruptie si chemarea fiilor lui Israel la o viata mai curata si mai sfanta (ibidem, p. 315).

Se disting trei modalitati de sarbatorire a Pastilor, in istoria veche a mantuirii: cea din noaptea plecarii din Egipt (Iesirea 12, 1-28), continuata apoi pana la ocuparea Canaanului (Iosua3, 15-17;5, 10-12), a doua, de la intrarea in Canaan, pana la robia babilonica, si a treia, continua si astazi, este cea de dupa revenirea in tara a semintiilor Iuda si Veniamin (ibidem, pp. 314-315). Denumirea actuala a ceremonialului pascal iudaic, este cea de "Seder" (randuiala) si se desfasoara in fiecare famile iudaica, in fiecare seara a zilei de 14 Nissan (Aprilie) (ibidem, p.316). La sinagoga nu se fac servicii divine, decat in prima si in ultimele doua zile ale Sarbatorii (Pastilor = Azimilor), iar in casele credinciosilor, ritualul Cinei Pascale (Seder), se respecta numai in primele doua seri (pr. prof. dr. Dumitru Abrudan, Religia iudeilor:Iudaismul, in rev. "Mitropolia Ardealului", XXXI, 1986, nr. 5, p. 22). Toti membrii familiei se adunau in jurul mesei si fiecare primeste cate un exemplar din "hagadah" (istorisierea) de Pasti: o carte care cuprinde ceremoniile si lecturile randuite pentru "Seder". In mijlocul mesei sunt asezate azimele (matoth), ierburi amare si un ou tare, copt in cuptor (simbolizand vechile sacrificii), patrunjel (simbolizand viata si verdeata primaverii) si un amestec numit "haroset", din mere, nuci, vin si cinamon (simbolizand materialele folosite de evrei pe cand erau sclavi in Egipt, la confectionarea caramizilor si la construirea oraselor si depozitelor de grane ale faraonului.)

Cel mai solemn moment al Sederului il constitue intotdeauna binecuvantarea (qadhis), rostita de capul familie asupra mancarilor si a mesenilor, inainte de spalarea rituala a mainilor si asezarea tuturor la masa. De fapt, aceasta binecuvantare se imparte in doua parti, care se rostesc pe rand, in timp ce se consuma patru pahare de vin si se savarsesc trei spalari rituale ale mainilor, pe tot parcursul ospatului.

Mentionam insa ca acest ritual al Sederului tine numai de traditia iudaica, neavand niciun fundament scripturistic sau doctrinar (pr. prof. dr. Dumitru Abrudan, diac. prof. dr. Emilian Cornitescu, o.c., p. 316). 

Revenind la momentul instituirii divine a Sarbatorii Pastilor din Iesirea 12, actul jerfirii milului de un an (al carui sange reprezinta stergerea pacatelor si impacarea poporului cu Dumnezeu), are un pronuntat sens tipic: mielul pascal, ca intruchipare a blandetii si curatiei, il prefigureaza pe Hristos "Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1, 29), Care S-a jerfit pentru iertarea pacatelor intregii omeniri. Tot un sens tipic are si cina pascala iudaica, prefigurand Sfanta Euharistie. Nezdrobirea oaselor mielului pascal (Iesirea 12,10) semnifica unitatea poporului ales si comuniunea lui cu Dumnezeu, iar in Noul Testament, nezdrobirea oaselor Mantuitorului pe Cruce (Ioan 19, 36), reprezinta integritatea Bisericii universale, care este trupul Lui (I Corinteni 12, 27).

In vocabularul crestin, termenul ebraic "Pasti" a fost preluat fara nici o dificultate, pentru ca Patimile si Invierea Domnului, ca evenimente praznuite in cea mai deplina comuniune ecclesiala, au coincis cu Pastile evreiesti. Alta legatura intre ele, in mod sigur nu exista (cf. Corinteni 5, 7-8), decat numai un firesc paralelism sinonimic: dupa cum la baza Pastilor vechi sta eliberarea unui popor dintr-o robie vazuta, pamanteasca, Sarbatoarea crestina a Pastilor semnifica eliberarea tuturor popoarelor din robia nevazuta a pacatului si a mortii (ibidem).

Insa, inainte de a intra in profunzimea datelor noutestamentare si ale traditiei crestine, referitoare la Sarbatoarea Sfintelor Pasti si la exprimarea denumirii ei in forma exclusiva de plural, se cuvine sa facem o recapitulare sintetizata a principalelor texte vechitestamentare, toate avand aceeasi incarcatura tematica si aceleasi conotatii etimologice, pe care, partial, le-am evidentiat deja mai sus.

Asadar in Iesirea 12, 11-12 se dispune consumarea „cu graba” a mielului pascal "caci este Pastile Domnului". In Iesirea 12, 12-13, este anuntata „trecerea” ingerului mortii care-i va lovi numai pe intaii nascuti egipteni; in Iesirea 12, 17 este mentionata "scoaterea" = „trecerea” taberilor israelite din pamantul Egiptului; in Iesirea 12, 15-21, Pastile = Azimile (7 zile); in Iesirea 12, 22-23: din nou se spune ca "are sa treaca Domnul sa loveasca Egiptul, dar evrei ii va cruta; in Iesirea 12, 27: mieii junghiati de Pasti = "jerfa ce o aducem de Pasti Domnului”; in Iesirea 12, 41-42: dupa trecerea celor patru sute treizeci de ani de robie "a fost" = "a mai trecut" inca o noapte de priveghere pentru Domnul, pe care "o vor pazi fiii lui Israel din neam in neam”; in Iesirea 12, 43: - avem singurul loc biblic in care se vorbeste de "Randuiala Pastelui" (adica forma de singular), cu referire expresa si exclusiva la mielul pascal in sine, ca „nimeni din cei de alt neam sa nu manance din el!”; in Iesirea 12, 48 se precizeaza: „Iar de va veni la noi vreun strain, sa faca Pastile Domnului, sa tai imprejur pe toti cei de parte barbateasca ai lui ..."; in Iesirea 14, 21-31 este vorba de inca o trecere (a treia): "Fiii lui Israel au trecut prin marea [Marea Rosie, n.n.] ca pe uscat..."; in Iosua 3, 15-17 se pomeneste de trecerea Iordanului (a patra) de catre Israel, sub conducerea lui Iosua, ca si prin Marea Rosie, in timpul lui Moise; in Iosua 5, 10-12 se mentioneaza cea dintai serbare a Pastilor in Tara Sfanta, la Ghilgal, in sesurile Ierihonului si incetarea manei.

Iata deci, ca in Vechiul Testament atat in momentul instituirii ei divine (Iesirea 12) cat si in contextul ei istoric imediat (Iosua 1-5), Sarbatoarea mozaica a Pastilor cunoaste numai forma de plural, tocmai datorita multiplelor ei semnificatii, pe care si le pastreaza intocmai, ba chiar si le mai si sporeste in crestinism.

Prin venirea lui Iisus Hristos, sarbatorile iudaice, ca si tot cultul divin public al Vechiului Testament si-au incheiat rolul lor de tipuri sau de "umbre" ale sarbatorilor crestine, care, inca din veacul apostolic comemoreaza si actualizeaza marile evenimente din istoria mantuirii (John Bligh, Galatians. A Discussion of St. Paul’s Epistle, (Householder Commentaries, 1) London, 1969, pp. 375-377). De altfel, insusi Sfantul Apostol Pavel infatiseaza viata crestina ca pe o mare sarbatoare a bucuriei, praznuita „cu azimile curatiei si ale adevarului” (I Corinteni 5, 8) (O. Cullman, Autorités (art.), la J.-J. Von Allmen, Vocabulaire Biblique, 3-éme éd,. Neuchatel, 1964 p.32). Aceasta imensa bucurie a restabilirii armoniei universale prin Domnul nostru Iisus Hristos ( Coloseni 1, 17-20), isi gaseste cea mai potrivita expresie in cultul divin public al Bisericii, in imnologia crestina (Efeseni 5, 19; Coloseni 3, 16; Iacov 5, 13) precum si intr-un cadru festiv si deopotriva duhovnicesc: in praznuirea sarbatorilor crestine.

In ceea ce priveste argumentele biblice noutestamentare despre denumirea crestina de Pasti, a Sarbatorii Invierii Domnului, care a inlocuit cu succes Pastile Vechiului Testament, termenii sunt mult mai limpezi si mai fermi, iar sensul lor de o claritate incontestabila. Altfel, in Matei 26, 17-19 este mentionata „cea dintai zi a Azimlor”, cand "ucenicii lui Iisus L-au intrebat: Unde voiesti sa-Ti pregatim sa mananci Pastile? (v. 17); tot asa si raspunsul lui Iisus: "Mergeti in cetate, la cutare si spuneti-i: Invatatorul zice: Timpul meu este aproape; la tine vreau sa fac Pastile cu ucenicii Mei” (vv.18 si 19). In Matei 27, 15 ni se spune: "Iar la sarbatoarea Pastilor, dregatorul avea obiceiul sa elibereze multimii un vinovat pe care voiau ei” (cf. si Marcu 15, 6; Luca 23, 17; Ioan 18, 39). In Marcu 14, 1 citim: "Si dupa doua zile erau Pastile si Azimile", iar in Marcu 14, 12-16 ni se relateaza: "in ziua cea dintai a Azimelor, cand jertfeau mielul de Pasti, ucenicii Lui L-au intrebat: Unde voiesti ... ca sa mananci Pastile? ... si le-a zis: Mergeti in cetate si va va intampina un om, ducand un vas de lut cu apa ... si unde va intra, spuneti stapanului casei: Unde este odaia de oaspeti, in care sa mananc Pastile impreuna cu ucenicii Mei? ... si au gasit asa precum le-a spus si au pregatit Pastile".

In Luca 22, 1 avem un enunt: "Si se apropia praznicul Azimelor, care se cheama Pasti”, iar in Luca 22, 7 se confirma ca, a sosit ziua Azimelor, in care trebuie sa se jertfeasca mielul de Pasti”; drept pentru care , in Luca 22, 11-13, se stabileste locul pregatirii Pastilor, astfel incat, in Luca 22, 15-16, Mantuitorul va da glas unei dorinte a Lui pe care o nutrea mai demult: "Mult am dorit sa mananc cu voi acest Pasti, mai inainte de patima mea. Caci zic voua ca de acum nu voi mai manca din acestea pana cand se vor implini in imparatia lui Dumnezeu”.
In Evanghelia a IV-a datele referitoare la "Pasti" sunt si mai precise si mai concrete si mai explicite. Astfel, in cele trei sarbatori ale „Pastilor Iudeilor”, pe care le pomeneste cu titlu de repere cronologice, aceasta Evanghelie: „Si erau aproape Pastile Iudeilor si Iisus S-a urcat la Ierusalim” (urmeaza acum prima alungare a vanzatorilor de animale si a zarafilor din curtea templului).
Urmarea acestei actiuni n-a intarziat sa se produca: „Iar cand eram in Ierusalim, la praznicul Pastilor (acelasi din 2, 13) multi au crezut in numele Lui, vazand minunile pe care le facea” (Ioan 2, 23). In Ioan 6, 4, contextul savarsirii minunii inmultirii celor cinci paini si doi pesti din Betsaida-Iulia, al saturarii celor peste cinci mii de oameni si mai ales, al celei mai ample cuvantari a Mantuitorului Iisus Hristos despre Sfanta Euharistie ( Ioan 6, 26-58), este un context eminamente pascal: "Si era aproape Pastile, praznicul Iudeilor”. Tot asa, una dintre cele mai eclatante dovezi ale atotputerniciei si dumnezairii lui Iisus, minunea invierii din morti a lui Lazar din Betania, s-a savarsit "aproape de Pastile Iudeilor" - ultimul pasti petrecut de Iisus in Ierusalim" (Ioan 11, 55) - iar ungerea Domnului "cu mir de nard curat, de mult pret" (Ioan 12, 3), ca ultim act pregatitor "pentru ziua ingroparii Lui" (Ioan 12, 7), a avut loc tot in Betania "cu sase zile inainte de acest Pasti" (Ioan 12, 1). Evenimentele din saptamana Sfintelor Patimi sunt puse de autorul Evangheliei a IV-a intr-un dramatic context concentric, din ce in ce mai apropiat de acest praznic iudaic al ultimelor Pasti din viata pamanteasca a Domnului Hristos: "Iar inainte de praznicul Pastilor, stiind Iisus ca a sosit ceasul Lui, ca sa Se mute din lumea aceasta la Tatal, a aratat ca iubind pe ai Sai care sunt in lume, pana la sfarsit i-a iubit".
Intr-o atmosfera de crescanda amplificare dramatica, in Evanghelia a IV-a, inceputul "Drumului Crucii" este cu precizie mentionat: "Si era vinerea Pastilor, ca la al saselea ceas..." (Ioan 19, 14).
Tot intr-un context pascal (Fapte 12, 1-2) si tot intr-o dramatica atmosfera de tensiune produsa in viata Bisericii primare de persecutia declansata de regele Irod Agripa I, nepotul lui Irod cel Mare, a fost "ucis cu sabia Iacov, fratele lui Ioan" unul dintre Apostolii de "intimitate" ai Domnului (Petru, Iacov si Ioan), dupa care, „vazand ca este pe placul Iudeilor, a mai luat si pe Petru (si erau zilele Azimelor), pe care si prinzandu-l l-a bagat in temnita, dandu-l la patru straji de cate patru ostasi, ca sa-l pazeasca, vrand sa-l scoata la popor dupa Pasti" (Faptele Apostolilor 12, 3-4). Intrucat Biserica veacului apostolic si-a centrat intreaga viata cultica pe continutul "Jertfei vii" a lui Hristos, pentru Sfintii Apostoli, precum si pentru toti fiii de atunci ai Bisericii, ideea de a muri pentru Hristos si Evanghelie (cf. Marcu 8, 35 si loc. par.), era insasi ratiunea de a exista a crestinismului, potrivit si argumentului paulin din I Corinteni 5, 7: "caci (si) Pastile nostru, Histros, S-a jerfit pentru noi".
Despre sarbatorirea Pastilor in Biserica veacului apostolic, gasim informatii in cele mai vechi scrieri ale crestinismului (Constitutiile Apostolice, V, 17-19; VIII, 33; Canoanele Apostolilor; Canonul I – Antiohia, mentionate la pr. prof. dr. Ene Braniste, Liturgica generala ( cu notiuni de arta bisericeasca), Editura I.B.M.B.O.R., 1985, p. 214). Potrivit acestor marturii, denumirea de Pasti, la inceput era atribuita de catre primii crestini comemorarii anuale a Cinei cele de taina, celebrata in Joia Patimilor, seara, printr-o masa rituala care imita Cina lui Iisus si Sfanta Euharistie (ibidem).
Asa cum la evrei, denumirea de Pasti s-a extins, in timp, la intreaga perioada a Azimelor (14-21 Nisan), tot asa si primii crestini au trecut, treptat, de la comemorarea Sfintei Cine, la aceea a mortii si mai ales a Invierii Domnului. Comemorarea in paralel a Cinei si a Invierii in Biserica primara, cu acelasi titlu de Pasti, constituia o anticipare a ceea ce in literatura teologica de mai tarziu, se va numi „Pastile Crucii” ( adica sarbatoarea Sfintelor Patimi) si "Pastile Invierii" (comemorarea Invierii Domnului). Deci prin Pasti, crestinii Bisericii primare, ca si cei din veacurile imediat urmatoare, intelegeau atat sarbatoarea Invierii domnului cat si a Cinei celei de taina, precum si a Sfintelor Patimi, iar uneori numai comemorarea acestora (cf. Sfantul Ioan Gura de Aur, Cuvantarea I la Rusalii, la pr. dr. D. Fecioru, Cuvantari la praznice imparatesti, p. 247). De aceea, saptamana numita de noi, cei de astazi, „Saptamana Sfintelor Patimi”, sau "Saptamana Mare", la ei se numea "Saptamana Pastilor" sau "Zilele Pastilor" (Constitutiile Apostolice, V, 13, 18, in vol. Scrierile Parintilor Apostolici, I, II, pp. 129, 147).
Cu timpul, insa notiunea de Pasti s-a clarificat si s-a restrans numai la Sarbatoarea Invierii Domnului, pe care noi, cei ce-i suntem astazi nevrednici beneficiari, nici macar nu ne straduim sa-i retinem si sa-i rostim corect denumirea biblica (de Pasti), ci o risipim in tot felul de exprimari neautentice, neserioase si chiar eretice, cum ar fi: "Paste"; "de Paste"; "la Paste"; "Paste fericit!", etc., toate ilustrand o regretabila carenta de cultura crestina, sau cum am mai zis la inceput, un grav pacat cu nestiinta.
Dar de acum gata! S-a incheiat cu nestiinta, cu bajbaiala si cu incertitudinea, binestiind ca noi nu praznuim "Pastele", ci "Sfintele Pasti" si ca e incorect sa ne felicitam cu "Paste fericit!" sau chiar cu "Pasti fericite!", pentru ca atat Pastile cat si Craciunul sau alte sarbatori, sunt zile pline de sfintenie si de fericire prin insasi natura lor, asadar, dorinta noastra trebuie sa se refere la noi insine si la faptul ca noi, viata noastra si familia noastra trebuie sa dorim a fi fericiti de Sfintele Pasti, de Craciun, de Anul Nou, sau de alte sarbatori! Cine are urechi de auzit...

* Nubia_group Powerpoint Collection *: 2013

* Nubia_group Powerpoint Collection *: 2013:

'via Blog this'

Ce fel de afacere e muzica? | Dilema Veche

Ce fel de afacere e muzica? | Dilema Veche:

'via Blog this'

Patrimoniul Cultural Evreiesc - Templul Mare Evreiesc din Rădăuți, 130 de ani”

de Tiberiu COSOVAN
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

Cu prilejul împlinirii a 130 de ani de la inaugurarea Templului Mare Evreiesc din Rădăuţi, Romfilatelia a introdus în circulaţie, începând cu data de 8 februarie a.c., o emisiune de mărci poştale dedicată acestui eveniment.

Templul Mare Evreiesc din Rădăuţi a fost inaugurat la data de 18 august 1883

Templul Mare Evreiesc din Rădăuţi a fost inaugurat la data de 18 august 1883, de ziua de naştere a Împăratului Franz Joseph I, prima slujbă fiind celebrată de către cel care a fost, între anii 1883 şi 1909, şef-rabinul comunităţii evreieşti rădăuţene, Yitzhak Kunstadt.

Templul este o clădire masivă, construită în stil maur, având două turnuri înalte care se termină cu câte o cupolă, conferind edificiului aspectul unei catedrale.

Astăzi, Templul Mare Evreiesc din Rădăuţi, folosit ca lăcaş de cult, este inclus pe lista monumentelor istorice din judeţul Suceava.

În ziua de 25 iulie 2012, în prezenţa oficialităţilor locale, a conducerii Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, templul a fost redeschis după o amplă operaţiune de restaurare şi reabilitare.

În aceeaşi zi, în interiorul său, s-a deschis Muzeul Istoriei Evreilor Rădăuţeni, obiectiv care face parte din politica de prezentare şi promovare a istoriei, tradiţiei, culturii şi contribuţiei evreilor din România la dezvoltarea ţării.

Emisiunea aniversară a fost realizată într-un tiraj de 45.280 de mărci poştale

Cele două mărci poștale ale emisiunii, având valorile nominale de 8,10 lei și 14,50 lei înfățișează, alături de însemne grafice specifice credinței mozaice, clădirea Templului Mare Evreiesc din Rădăuți, simbol al istoriei, tradiției și culturii iudaice, inclusă astăzi pe lista monumentelor istorice din județul Suceava.

Emisiunea aniversară, realizată într-un tiraj de 45.280 de mărci poştale (din care 10.880 în coli de 32 de timbre, 33.600 în minicoli de 8 timbre plus vignetă şi 800 în blocuri de două timbre), este machetată de Mihai Vămăşescu.

Emisiunea cu genericul „Patrimoniul Cultural Evreiesc - Templul Mare Evreiesc din Rădăuți, 130 de ani”este completată cu un FDC (700 de plicuri echipate cu timbrele emisiunii numerotate şi obliterate cu ştamplia „prima zi”) şi cu un album filatelic, realizat într-un tiraj de 400 de exemplare, echipat cu blocul de două timbre și plicul „prima zi” a emisiunii, produse având elemente grafice în folio aur.

Citeşte mai mult pe Monitorul de Suceava: http://www.monitorulsv.ro/Cultural-local/2013-02-13/Patrimoniul-Cultural-Evreiesc-Templul-Mare-Evreiesc-din-Radauti-130-de-ani#ixzz2Ko3iDa5Z

Filatelie - Templul Mare Evreiesc din Rădăuţi (FOTO 1) » Monitorul de Suceava - miercuri, 13 februarie 2013

Filatelie - Templul Mare Evreiesc din Rădăuţi (FOTO 1) » Monitorul de Suceava - miercuri, 13 februarie 2013

Evreii din Radauti | Davidlev’s Weblog

Evreii din Radauti | Davidlev’s Weblog:

'via Blog this'

Purtata fetelor de la Căpâlna

Purtata fetelor de la Căpâlna:

'via Blog this'

היומן הסודי של האלמוני מוורשה אשר נחשף היום לראשונה: "שיחה חופשית על הגטו היהודי בוורשה"

היומן הסודי של האלמוני מוורשה אשר נחשף היום לראשונה: "שיחה חופשית על הגטו היהודי בוורשה":

'via Blog this'

חביבה על הצלחת - תפוז בלוגים

חביבה על הצלחת - תפוז בלוגים:

'via Blog this'

Photos: New York City from Above – - PlogPlog Photo Blog

Photos: New York City from Above – - PlogPlog Photo Blog:

'via Blog this'

Un milion de evrei urmează să devină con-cetăţenii noştri aici în ROMÂNIA Au de gând să ne transforme… ÎN PALESTINA! Interviu luat profesorului Ion Coja Reporter: Domnule profesor Ion Coja, în 2001 la o conferinţă ţinută la sală Dalles şi în câteva publicaţii aţi pretins că în România au fost încetăţeniţi 500.000 (cinci sute de mii) de evrei, în mare taină, fără să se publice nimic despre această veritabilă invazie. Niciun oficial nu a intervenit să vă pună la punct, să dezmintă această informaţie şi să liniştească opinia publică! Ion Coja: Dragul meu, noi nu mai avem opinie publică, aşa că nu era nimic de liniştit… În mod normal trebuia să reacţioneze ziarele! Să-mi ceară dovezi şi amănunte sau să mă ia la rost că alarmez lumea. Am aşteptat reacţia autorităţilor şi a ziarelor ca să aflu că m-am înşelat! Aş fi fost eu primul care m-aş fi bucurat şi aş fi suportat cu inima uşoară orice corecţie, chiar şi penală, pentru cele afirmate, numai să se dovedească a fi vorba de o alarmă falsă! R: De la cine aţi primit această informaţie? I.C.: De la o persoană din guvern, nu toţi guvernanţii de după 1990 sunt trădători de ţară. Precum şi de la un evreu de treabă, foarte bine informat, care mi-a precizat şi cifra finală a evreilor care urmează să se stabilească în România: un milion! După venirea la Cotroceni a lui Băsescu am luat legătura, indirect, prin colonelul Diomid Perciun, cu un consilier al preşedintelui informat asupra subiectului. Mi-a transmis prin Diomid Perciun că în final va fi să fie un milion de evrei care se vor stabili în România şi Republica Moldova … Ca o compensaţie, se va face unirea cu Basarabia… Acesta a fost răspunsul! Un răspuns aproape oficial. R: Aţi publicat un Apel al Românilor pe această temă. Tradus în engleză, depus pe la ambasade, la agenţii de presă… Care a fost reacţia? I.C.: Tăcere din partea tuturor oficialilor, a tuturor autorităţilor. A început Apelul să circule pe Internet însă asta a fost bine. Mi-au răspuns şi câţiva evrei, mirându-se cum

de am putut imagina aşa ceva! Cică evreii din România abia mai sunt câteva mii, sunt o comunitate pe cale de dispariţie, trebuie să fii nebun să scorneşti o aşa poveste!… Ba, unul mai isteţ, Liviu Ornea, m-a luat şi peste picior: numai nişte evrei nebuni ar părăsi raiul din Israel pentru mizeria din România!… Nebun ar fi cine l-ar lua în serios pe Coja! R: Sunteţi în continuare convins că se pregăteşte acest veritabil exod evreiesc? I.C.: Nu se pregăteşte, el este în plină desfăşurare. Şi nu este exod, este invazie, făcută pe şest, ca să folosesc o expresie de argou din idiş! O invazie care se produce după o stratagemă inedită, încă neexperimentată în istorie! … Mergi la Frumuşani sau lângă Urziceni, poate şi-n altă parte, unde s-au construit deja orăşele întregi, veritabile ghetouri de lux pentru evreii mai speciali, să trăiască izolaţi de populaţia autohtonă… Asta pe lângă miile de locuinţe, apartamente şi vile, cumpărate de evrei pe cont propriu, în Bucureşti şi oraşele mai mari. Este evident că au o strategie anume, nu vin deodată toţi cei o mie de mii de evrei!… Mizează pe iuţeala lor de picior şi pe neatenţia spectatorilor, a noastră! Ca la orice scamatorie sau înşelăciune, poţi să-i zici cum vrei să-i spui! Nu mai este nicio îndoială. Am publicat de-a lungul ultimilor zece ani nenumărate dovezi, inclusiv din sursă evreiască, că acesta este planul şi că deja a pornit derularea lui! Pierdem timpul dacă îmi ceri dovezi noi! R: De fapt, eu v-am invitat la această discuţie sub impresia unui material găsit pe Internet, o declaraţie a unei înalte oficialităţi iraniene, Hassan Firouzabadi, foarte mulţumit să constate că, şi citez, zilele statului Israel sunt numărate, că evreii şi-au dat seama că nu mai pot să reziste presiunii arabe, musulmane, şi sunt preocupaţi de singura ieşire pe care o mai au: să se întoarcă fiecare evreu în ţara de unde a venit el sau părinţii săi! Să părăsească Israelul! I.C.: Cred că acest demnitar iranian ştie mai bine decât mine sau dumneata ce se întâmplă în Israel . Nu avem voie să ignorăm semnalul de alarmă pe care ni-l trimite… În Israel evreii cei mai lucizi discută despre părăsirea, măcar parţială, a Israelului. A apărut şi o denumire, un cuvânt nou – „soluţia diasporistă”, pentru a denumi această mişcare, această strămutare a câteva milioane de evrei, această Alia în sens invers. Aşa am găsit-o numită în cărţile unui evreu important: Philip Roth. Sper să le fi citit şi domnii Dorel Dorian şi Liviu Ornea! Ei m-au contestat. Îi aştept să prezinte scuze publice pentru neruşinarea cu care m-au atacat… Sunt convins că ştiau mai bine decât mine câtă

dreptate aveam! Nişte… R: Subiectul discuţiei la care vă invit este acesta: de ce evreii n-ar avea dreptul să se stabilească în România? Drepturile Omului nu asigură şi dreptul la libera circulaţie?! I.C.: Nu! Drepturile Omului îţi asigură posibilitatea de a părăsi ţara în care te afli, oricare ar fi ea! Dar nimeni nu-ţi dă dreptul de a alege în ce tară să trăieşti! E absolut logic! Dacă ai plecat dintr-o ţară, te stabileşti în altă ţară doar dacă eşti acceptat. În plus – şi acesta este argumentul probabil cel mai important: nu se admite nicăieri încetăţenirea în masă, cu miile şi sutele de mii! Tocmai pentru că totul este (a) ilegal şi (b) în contradicţie cu voinţa poporului român, autorităţile recurg la secretul operaţiunii pentru a aduce în România milionul de evrei! E înspăimântător că s-au găsit printre guvernanţi atâţi români trădători, care să accepte să participe la asigurarea desfăşurării în secret a acestei vaste invazii! Suntem deja sub ocupaţie străină şi nici măcar nu ştim! Ingenioasă mutare! Repet: fără precedent în istorie! Cum toată operaţiunea s-a făcut în secret, cei care au participat la ea nu aveau cum să nu-şi dea seama că fac ceva ilegal şi teribil de imoral! Act de trădare conştientă din partea guvernanţilor! R: Cine sunt aceşti români trădători? I.C.: În primul rând cei trei preşedinţi post-decembristi! Dintre ei, în mod deosebit îl acuz pe Emil Constantinescu. Faptul că mama sa este evreică nu poate fi nici scuză, nici explicaţie, nici justificare! Va trebui să răspundă penal! Ca şi toţi prim-miniştrii de după 1996! Miniştrii de Interne mai ales. Şi mulţi alţii! Parlamentarii nu cred că au cunoştinţă de această invazie, că au discutat cumva acest subiect! Nici măcar în mod neoficial, la o cafea, între două şedinţe. R: Mai sunt şi alte motive pentru care vă opuneţi strămutării în România a unui milion de evrei? I.C.: Mai am încă un milion de motive!… Nici nu ştiu cu care să încep! Dar mai înainte de orice dă-mi voie să-ţi mărturisesc sila şi lehamitea mea, a celui care pricepe şi ştie bine câtă minciună, câtă suferinţă a produs schizofrenia evreilor sionişti care au planificat şi înfiinţat statul Israel cu un dispreţ total pentru viaţa oamenilor, inclusiv a evreilor. Mă întreb ce este acum în mintea evreilor nevoiţi din nou să rătăcească! Au în ei măcar atâta demnitate încât să le ceară socoteală celor care i-au plimbat aiurea până în Israel şi retur?!… S-au purtat două războaie mondiale pentru a se putea înfiinţa statul Israel ! Cine răspunde pentru eşecul proiectului Israel în Palestina? Chiar nimeni?! R: Dar este oare cazul să vă preocupe atât de mult suferinţele altora, fie ei şi evrei?! I.C.: Sunt foarte derutat de lipsa de reacţie a evreilor de rând, a evreilor normali, aş zice. Menajamentele lor faţă de sionismul a cărui victimă sunt! Evident, victimele cele

mai reale sunt evreii care au făcut Alia, adică au plecat din ţara de baştină în Palestina, să susţină naşterea şi consolidarea Israelului. Acei evrei sunt, majoritatea, decedaţi… De suferinţa lor, a dezrădăcinării, copiii lor nu ştiu mare lucru! Sunt bucuroşi acum că statul le asigură strămutarea în Europa, în Polonia, în Ungaria, în România! Numai că suferinţă evreilor, de pe urma înfiinţării statului Israel, suferinţă reală, este incontestabil mai mică, în toate felurile mai mică, decât suferinţa îndurată de alte popoare pentru înfiinţarea statului Israel. Iar printre popoarele care au suferit cel mai mult de pe urma nebuniei sioniste să ştii că noi, românii, ocupăm un loc în faţă de tot! Rândul întâi! Cu coroniţă!… Numai ruşii or fi suferit mai mult! R: La ce vă referiţi? I.C.: Ai auzit de actorul acela, Mel Gibson, care a declarat că evreii sunt vinovaţi de toate războaiele? R: Da, a cam păţit-o după aia. L-a costat mult această declaraţie! I.C.: Nu de asta-i vorba! Ci de dreptatea pe care a avut-o Mel Gibson! …Fireşte, este un mod uşuratic, colocvial, de a vorbi aşa, de toate războaiele. Nu chiar toate! În mod sigur numai două: primul şi al doilea război mondial! R: Chiar numai două?!… Dar în ce fel susţineţi această acuzaţie? I.C.: Sunt multe cărţi, mulţi autori care au promovat această idee ori au lăsat să se înţeleagă că aşa stau lucrurile!… Din fericire – dacă pot spune aşa, cei mai importanţi şi mai convingători sunt înşişi autorii evrei! Un Benjamin Friedman, de pildă. În plus, te rog să aplici regula din criminalistică: cui prodest? Cui i-a folosit? Cine a tras foloasele cele mai mari? Aşa se procedează într-o anchetă, când s-a produs o crimă. Încerci să afli cine este principalul beneficiar de pe urma dispariţiei victimei. În 99% din cazuri aşa se ajunge la autorul crimei! Iar războiul ce este altceva decât o crimă, repetată în câteva milioane de ipostaze… şi cam toţi istoricii consemnează marile câştiguri şi avantaje dobândite de evrei după fiecare război mondial! Aceste beneficii au fost încununate prin înfiinţarea statului Israel ! R: Haideţi să ne rezumăm la români. Se poate oare vorbi de suferinţele românilor de pe urma înfiinţării statului Israel ? Cu ce ne-a afectat apariţia statului evreiesc? I.C.: Trebuie început cu o sută de ani mai în urmă. Statul Israel s-a înfiinţat în 1948, dar ideea de a se înfiinţa un stat, o patrie pentru evrei, a fost mult mai veche, iar pentru

amplasamentul unui viitor stat al evreilor au fost luate în calcul mai multe variante. Varianta cea mai agreată de sionişti a fost undeva pe un teritoriu unde locuiau ca majoritari românii… Moldova lui Ştefan cel Mare, incluzând deci şi Basarabia, şi Bucovina, şi Galiţia… Cam aici au simţit evreii că se află raiul pe pământ, cum numea Salom Alehem acest spaţiu!… Şi după 1830 a început invadarea acestui teritoriu de către evrei. Invadarea prin infiltrare a unor persoane sau grupuri mici, aparent inofensive la nivelul evenimentelor istorice. A urmat reacţia românească, discursurile lui Vasile Alecsandri, Vasile Conta şi alţii, în Parlament, articolele lui Eminescu şi ale altora, înfiinţarea Mişcării Legionare şi lupta acesteia cu trădătorii de neam din clasa politică românească. Ar trebui de urgenţă făcut un inventar riguros al pagubelor şi suferinţelor noastre de pe urma tentativei de a stabili Israelul în România. Ar fi o temă de cercetare bună pentru istoricii de la Institutul pentru Cercetarea Holocaustului, căci de un holocaust a fost vorba, un holocaust împotriva românilor! R: Ce rol a avut Holocaustul pentru înfiinţarea Israelului? I.C.: Un rol decisiv! Tocmai de aceea se spun atâtea minciuni despre Holocaust! Pentru a se ascunde faptul că a făcut parte din strategia sionistă! A fost planificat cu mai multe scopuri, în mod deosebit (1) pentru a reface solidaritatea dintre evrei, (2) pentru a anihila curentul de asimilare a evreilor printre goimii creştini, (3) pentru a crea în opinia publică acel curent de simpatie şi compasiune care să determine opinia publică să accepte înfiinţarea Israelului ca pe o soluţie binecuvântată! În plus, a mai fost şi (4) obţinerea de compensaţii de la cei vinovaţi de genocidul pus la cale de sionişti. În fine, se mai vorbeşte, cu argumente şi cu documente, de încă un mobil, cel mai cinic şi mai criminal: (5) au fost supuşi deportărilor şi exterminării evreii de calitate proastă, evreii degeneraţi, care reprezentau un lest pentru evreime!… Aceşti evrei de proastă calitate au fost selectaţi mai ales după starea lor economică precară. Pentru sionişti, evreii săraci nu merită să supravieţuiască… Sunt rebuturi umane. R: Cunosc această ipoteză, este cutremurătoare! Mi-e greu s-o iau în serios! I.C.: Şi mie! Tot ce ţi-am spus până acum sunt idei care circulă în literatura negaţionistă. Eu nu inventez nimic! R: Mă gândesc la evreii supravieţuitori, nu cred că ar suporta această idee şi nu ar reacţiona! Lipsa de reacţie nu cumva dovedeşte că ipoteza este total fantezistă? I.C.: Şi eu m-am gândit aşa. Dar mă mai gândesc şi altfel: cine să reacţioneze? Evreii şi urmaşii evreilor care au scăpat, care deci au

fost aleşi, selectaţi să supravieţuiască? Închipuie-ţi că ai fi pe un Titanic care se scufundă, iar căpitanul le-ar spune pasagerilor că nu sunt locuri de salvare pentru toţi şi că este nevoit să facă o selecţie! Dacă te nimereşti printre cei care primesc un loc în bărcile de salvare, nu te mai gândeşti să întrebi, domnule căpitan, dar după ce criteriu aţi decis cine da şi cine ba?!… Aşa şi cu evreii care au supravieţuit holocaustului!… Care au fost aleşi să supravieţuiască! Mai ales că vinovăţia pentru actul exterminării în masă a sute de mii de evrei, real, a fost pasată integral asupra altora! Integral, am spus! R: Adică? I.C.: Adică există o vină a mai multora, nu numai a evreilor sionişti! Evrei mulţi au fost ucişi şi în Polonia, în Rusia, în Ucraina! Unii care se dau mai cunoscători susţin că holocaustul a fost o răfuială între evrei, care nici pe departe nu sunt un popor omogen, ci este frământat de dispute ancestrale între mai multe soiuri de evrei! Dar să nu ne depărtăm de subiectul nostru. R: În România care evrei au murit? I.C.: Nu-i treaba noastră acum, în această discuţie!… Important pentru noi este să stabilim că evreii care au murit în România anilor 1940-44 nu pot fi consideraţi victime ale Holocaustului! Citeşte definiţia dată holocaustului de experţii de la Yad Vashem. Ţine-o minte: În centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu – bărbaţi, femei, copii. Se potriveşte această definiţie cu faptele? A funcţionat vreodată în România decizia de a ucide fiecare evreu?! Nici măcar în Germania ! R: Mda, nu se potriveşte deloc cu ce s-a întâmplat în România! Nici vorbă să fi funcţionat în România decizia de a ucide evrei! Din păcate, comisia Elie Wiesel a pornit de la o altă definiţie a holocaustului! La fel şi Institutul de Cercetare a Holocaustului! O definiţie inacceptabilă între oameni serioşi! I.C.: Au dat altă definiţie, înlocuind uciderea cu persecuţia! Dacă porneau de la definiţia corectă, a doua zi trebuiau să declare desfiinţată şi comisia, şi institutul acela, în care s-au oploşit nişte trădători, nişte găinari! Nişte mincinoşi! Nişte trântori mai răi şi mai jalnici decât cei ce au lucrat cândva la instiutul de istorie a PCR… Dar nici măcar definiţia pe care au propus-o nu le-ar fi dat dreptul să vorbească de un Holocaust, de un genocid! … Partea proastă este că toată această tevatură cu Holocaustul din România este direct legată de proiectul venirii acestui milion nenorocit de evrei! Cam tot ce s-a întâmplat în România de după 22 decembrie 1989 are legătură cu această invazie insidioasă, nevăzută, neauzită… Dacă nu cumva chiar şi aşa-zisa noastră revoluţie… R: Care ar fi legătura?

I.C.: Este de aşteptat ca lumea românească, atunci când românii vor conştientiza ce se întâmplă cu noi, să aibă o reacţie de respingere şi de adversitate fată de evreii invadatori, nu pentru că sunt evrei, ci pentru că sunt invadatori! Această reacţie va fi mai mică, mai estompată, timidă chiar, dacă ni se bagă în cap că părinţii noştri au omorât sute de mii de evrei! Unii dintre noi se vor bucura chiar, spunând că în felul acesta, prin venirea evreilor, ni se oferă ocazia de a ne plăti de datoria cu care ne-au încărcat faţă de evrei aşa-zisele crime ale lui Antonescu şi ale legionarilor! Românul acceptă cu greu un asemenea păcat fără să încerce să obţină iertarea din cer precum şi cea de pe pământ!… Haimanalele astea sioniste şi holocaustizante vor să ne creeze un complex de vinovăţie faţă de evrei. Calcul profund greşit! Tot mai mulţi români, îndeosebi tinerii, conştientizează că de fapt evreii se fac teribil de vinovaţi, dovedindu-se că nu sunt capabili să nutrească sentimentul de mare nobleţe şi demnitate umană care este recunoştinţa! În loc să ne fie recunoscători, ei îşi fac socoteală că suntem fraieri de buni şi-şi pot bate joc de noi! Or să constate curând că iarăşi s-au înşelat! R: Asta sună a ameninţare! I.C.: Bineînţeles! Faptul de a fi în legitimă apărare şi de a-ţi ajunge cuţitul la os te face extrem de periculos! Tucidide atrăgea atenţia că un adversar adus în pragul desfiinţării, al nimicirii totale, găseşte în el resurse nebănuite de nimeni de a riposta devastator. Căci te împaci cu înfrângerea, la gândul că data viitoare vei fi tu victorios! Dar când adversarul nu vrea să te învingă, ci să te distrugă, să te desfiinţeze, atunci reacţia ta va fi de genul „mor cu el de gât”! Să nu-şi facă iluzii cei care s-au trezit aşa de uşor, peste noapte, cu cetăţenie română! Tot ce mişcă-n ţara asta le va fi duşman de moarte! Să se aştepte la tot ce poate fi mai rău! La orice! Căci vom fi în legitimă apărare! R: În numele cui vorbiţi aşa? I.C.: Sper că în numele multor români. Sau măcar în numele românilor din Vatra Românească şi din Liga pentru Combaterea Anti-Românismului, LICAR. R: Ce ar mai fi de spus? I.C.: Lucrul cel mai important: suferinţele pe care le-a adus instaurarea comunismului în România au legătură directă cu înfiinţarea Israelului! Ca şi căderea comunismului!… ştiu că se vor mira mulţi! Dar mintea sioniştilor este maladiv de

întortocheată şi de combinatorie! Nu le stă mintea la frumuseţea lumii şi a vieţii, a condiţiei de om, să se bucure de ea! Ci sunt clipă de clipă chitiţi pe planurile lor pe cât de ingenioase, pe atât de falimentare pe termen lung!… Planuri atât de întunecate, departe de esenţa luminoasă a fiinţei umane. Planuri efectiv diabolice, drăceşti! R: E drept, evreii au dat cei mai mari campioni la şah! Se pricep la combinaţii, la anticiparea jocului cu zece mutări sau mai multe! I.C.: Dă-mi voie să-ţi demonstrez cu altă ocazie că te înşeli. Priceperea la şah nu este sinonimă cu inteligenţa! Inteligenţa aia care face din om minunea Universului!… E multă paranoia în jocul de combinaţii cu zece mutări înainte!… şi mergem mai departe! Ce ziceam? R: Ziceaţi că instaurarea comunismului are legătură cu înfiinţarea statului Israel ! I.C.: Da, are! şi putină lume îşi dă seama! Pentru că în perioada interbelică, atunci când evreii au fost invitaţi să vină cât mai mulţi în Palestina, ca să susţină înfiinţarea statului patrie, sioniştii au constatat că majoritatea evreilor sunt oameni normali şi nu-şi părăsesc casa şi rostul lor pentru a împlini un vis poate romantic, dar mai ales nerealist, nesăbuit! Concluzia sionistă: dacă evreii noştri nu vin de bună voie în Palestina, să-i constrângem să vină! Acesta a fost, printre altele, şi rolul Holocaustului. Dar şi aşa, de la Auschwitz sau Dachau majoritatea evreilor când au fost eliberaţi au ales să plece în altă parte, mai ales în SUA, nu în Palestina! Aşa că mai era nevoie de ceva ca să-i constrângă pe evrei să-şi părăsească ograda, afacerile, relaţiile umane etc. Şi să facă Alia în Palestina sau, după 1948, în Israel . Acel ceva a fost instaurarea comunismului în Estul Europei, acolo unde trăiau cei mai mulţi evrei, iar comunismul a însemnat desfiinţarea proprietăţii personale, a iniţiativei individuale, teroare politică etc. Un adevărat infern, au spus-o toţi. Prin ridicarea vestitei cortine de fier, din acest infern nu aveai voie să pleci. Pentru prima oară în istorie s-a instituit o barieră de netrecut la graniţa fiecărei ţări comuniste. Zeci de mii de oameni şi-au pierdut viaţa încercând să treacă de această barieră fără paşaport, să ajungă în Occidentul tot mai atrăgător! R: Singurii care au primit dreptul să părăsească legal raiul comunist au fost evreii! Am înţeles…

I.C.: Dar nu au avut dreptul să-şi aleagă ţara unde să emigreze, ci majoritatea evreilor au fost obligaţi să se stabilească în Israel ! Unde, e drept, li se ofereau condiţii de viaţa ceva mai bune ca în ţara părăsită! De unde au venit resursele materiale? Asta e altă poveste, secundară!… Aşadar, una dintre „raţiunile superioare” care au patronat instalarea comunismului în ţările în care locuiau cei mai mulţi evrei a fost să-i oblige pe evrei să plece din lagărul de concentrare comunist. Şi nu uita că pretutindeni comunismul s-a instaurat prin evrei! Armata Roşie şi evreii! R: Mă mir însă… I.C.: Dragul meu, să nu ne pierdem în detalii, acele detalii care vin în contradicţie cu ce spun! Lasă-mă să închei, adică să fac legătura între proiectul Israel şi căderea comunismului!… Aşa cum o văd eu. Poate greşesc. Pe urmă discutăm şi detaliile! Deci: situaţia din Israel nu a evoluat cum şi-ar fi dorit multă lume, inclusiv noi, românii naţionalişti, să zicem! Nu mai zic de sionişti! E drept că Israelul s-a lăţit, s-a lărgit, în urma unor războaie care au făcut însă imposibilă pacea cu arabii. În felul acesta presiunea arabă la noile graniţe a devenit tot mai mare, explozivă în orice moment! Aşa că evreii responsabili de mersul lucrurilor în Israel au început să ia în calcul şi varianta eşecului! Din câte am aflat abia cu un an, doi în urmă, încă din anii ‘70-‘80 se discută serios pe această temă în mediile politice şi în mass-media din Israel, SUA. Am înţeles asta de la Philip Roth , amintit mai sus. După Philip Roth şi alţi evrei care gândesc ca el, soluţia ar fi ca evreii veniţi din Europa să se întoarcă de unde au venit, iar în Israel să rămână evreii proveniţi din ţările arabe. Fiind mai puţini la număr, aceştia se vor mulţumi cu un Israel mai mic, restrâns la graniţele din momentul înfiinţării, cele din 1948. Să luăm cazul României, al României conduse de Ceauşescu şi oamenii crescuţi de acesta: În niciun caz Ceauşescu nu ar fi acceptat revenirea în masă a evreilor plecaţi din România! În plus, nici nu prea era atrăgătoare pentru evrei acea Românie în care ei s-ar fi întors cu coada între picioare… Pentru ca revenirea evreilor în România să fie posibilă, adică să fie acceptată şi tolerată de autorităţi, de populaţie, era nevoie ca în România să se schimbe regimul naţionalist(comunist) al lui Ceauşescu şi să fie înlocuit cu un regim preocupat de valorile false ale globalizării, ale mondializării, ale multiculturalismului, ale amestecului rasial etc. Era nevoie de o Românie cu o populaţie sărăcită, descurajată, speriată de spectrul sărăciei, o Românie din care au plecat câteva milioane de indivizi de calitate, oameni întreprinzători care şi-au luat lumea în cap să scape de sărăcia din România! Au plecat vreo 2-3 milioane de români, români dintre cei mai energici, mai activi, aşa că nu se va simţi prea tare milionul de evrei care le iau locul!… R: Bine, dar din România nu au plecat în Israel un milion de evrei!…

I.C.: Eh, abia de aici, de la această constatare începe tragedia care ni se pregăteşte! Căci scopul urmărit nu este numai dezamorsarea situaţiei din Israel sau chiar abandonarea Israelului şi plasarea israelienilor în ţările de origine. Ci scopul este mutarea Israelului în România! Nu la anul şi nici peste 10 ani. Deocamdată la anul şi în următorii 10-15 ani se vor îngriji ca numărul evreilor şi ponderea lor în viaţa economică din România să fie tot mai mare! Iar numărul românilor şi ponderea lor în viaţa social-economică să fie tot mai mică. Nici nu le trebuie o schimbare de nume a ţării! Nu forma contează, nu ambalajul, ci conţinutul! Iar conţinutul va fi tot mai evreiesc până ce se va atinge masa critică, dacă pot spune aşa. Masa critică necesară pentru a declara şi consfinţi caracterul evreiesc al statului numit în acte România! În realitate, caracterul românesc al acestui stat va deveni o amintire… Desigur, aşa văd eu lucrurile, la nivelul meu de informaţii şi de înţelegere a lumii în care trăiesc… Acesta este scenariul pe care îl consider că se află în derulare… Acestea sunt intenţiile unui adversar care are toate atuurile materiale în mână. Mai puţin atuurile spirituale… şi în niciun caz susţinerea la care speră orice om cu mintea întreagă! Ştiu bine că acest scenariu, pus de mine pe seama intenţiilor evreieşti, va suscita proteste, ale unui Dorel Dorian sau Liviu Ornea, ale unui Andrei Cornea sau Gabriel Andreescu ori Andrei Oişteanu. Ştiu şi că voi fi înjurat de tot felul de nerozi sau ticăloşi! Dar îi rog pe oamenii cu capul pe umeri să se gândească la două aspecte: au plecat din România în Israel 350.000 de evrei, iar de întors nu se întorc mai puţini, cum ar fi de aşteptat, ci mai mulţi! Al doilea aspect: sunt oferte în Occident, în America , prin care evreii de acolo, nu cei din Israel , sunt încurajaţi să se stabilească în România, iar Comunitatea le oferă tot sprijinul pentru instalare: circa 300.000 de dolari de căciulă. Informaţia mi-a parvenit din mediul evreiesc canadian… Aşadar, venirea în masă a evreilor în România nu se limitează la a fi o soluţie salvatoare pentru evreii din Israel, tot mai ameninţaţi de presiunea arabă, musulmană! Ci, conform dictonului românesc, potrivit căruia pe cine nu-l laşi să moară, nu te va lăsa să trăieşti, marii statregi sionişti ai evreimii se apucă iar de vechiul lor vis: Israelul pe pământ românesc!.. Cine nu pricepe şi nu simte că tot ce ni s-a întâmplat după 1990 converge spre un sens numai din perspectiva acestui scenariu, este sau imbecil, sau este plătit să servească realizarea acestui proiect netrebnic! R: E teribil ce spuneţi şi extrem de grav. Am totuşi sentimentul că oferiţi scenariul unui proiect de o anvergură prea mare în raport cu argumentele prezentate. În mod

deosebit mi-e greu să admit că instaurarea comunismului a avut drept scop susţinerea pe plan demografic a înfiinţării statului Israel ! I.C.: Dacă dumneata simplifici şi deformezi în asemenea hal vorbele mele, ce să mai zic de alţii?!… R: Cu ce am greşit? I.C.: Instaurarea comunismului a avut cauze şi scopuri multiple. Chiar dacă scopul principal nu a fost înfiinţarea sau susţinerea statului Israel, comunismul a fost util acestui nobil ţel! Altminteri, în mod sigur comunismul a avut drept scop deposedarea celor ce aveau. În primul rând deposedarea celor ce aveau proprietăţi funciare, rurale, imobiliare. Başca fabrici şi uzine, ateliere etc. Cu asta cred că eşti de acord! R: Vă dau toată dreptatea, doar am trăit din plin naţionalizarea şi instaurarea proprietăţii de stat sau a întregului popor! I.C.: Şi ce a urmat, ce s-a întâmplat după căderea comunismului? R: S-a făcut retrocedarea proprietăţilor! I.C.: S-o crezi dumneata! Nu s-a făcut retrocedarea proprietăţilor, ci doar s-a proclamat retrocedarea, pe hârtie, în textul unor legi încâlcite, care au făcut ca retrocedarea să se realizeze în proporţie de cel mult 10-15% către foştii proprietari! Prin aplicarea acestor legi, peste trei sferturi din averea poporului român care, chipurile, s-a retrocedat foştilor proprietari, a ajuns de fapt în proprietatea altora, a unor indivizi care nu aveau niciun drept de foşti proprietari sau de moştenitori. Iar foarte mulţi dintre beneficiarii retrocedărilor au fost nevoiţi să vândă pe mai nimic ce au primit, astfel că, prin aşa-zisa cădere a comunismului, s-a definitivat un proces început la 11 iunie 1948 prin naţionalizare: În România s-a schimbat radical regimul proprietăţii! Proprietatea funciară şi imobiliară din România, aflată la 11 iunie 1948 în proporţie majoritară în mâna etnicilor români, iar în 1990 aflată integral în proprietatea poporului român, după 1990 a trecut în proprietatea unor alogeni, printre aceşti alogeni cei mai mulţi fiind evreii!! R: Asta cam aşa e! I.C.: Să nu ne lăsăm păcăliţi: căderea comunismului a fost provocată şi controlată pas

cu pas de cei care au instaurat comunismul!… Instaurarea comunismului a dus la desfiinţarea proprietăţii, iar căderea, aşa zisa cădere a comunismului a însemnat revenirea la proprietatea privată, revenirea la proprietatea privată, dar cu alţi proprietari, nu cei din 1948! Iar ca să se ducă până la capăt această schimbare de proprietari, în România s-a legiferat dreptul străinilor de a cumpăra proprietăţi imobiliare, funciare în primul rând! Odată cu legiferarea acestui drept a început palestinizarea României! Încearcă să afli cum se distribuie proprietatea funciară din România şi vei constata că este un mare secret sau că nimeni nu ştie în a cui proprietate se află pământul românesc: cât la sută este în proprietatea unor români, cât în propietatea altora: maghiari, ţigani, evrei, arabi, italieni… R: Italieni? I.C.: Am auzit de nişte italieni că au cumpărat sute de hectare, undeva prin Ardeal sau Banat, şi în loc să facă agricultură, au ras cu buldozerele stratul fertil al solului, gros de 50- 60 cm , l-au încărcat în trenuri şi l-au dus în Italia! Vameşii, pentru că nu aveau nicăieri trecut pe listele lor pământul ca marfă de export, s-au mulţumit cu şpaga şi nu au taxat nimic… Literalmente au furat pământul tării! Nu s-a luat nicio măsură, nicio reacţie din partea guvernanţilor pentru a interzice în viitor asemenea grozăvii! Nu-i de mirare că se întâmplă aşa! Asta este mentalitatea străinului: să dea un tun şi s-o întindă! Cum e şi vorba aceea: „Băi, tigane, îţi arde satul!” ... „Mă mut în altul!”… R: Cu alte cuvinte, credeţi că naţionalizarea din 1948 s-a făcut cu gândul la legile retrocedării de după 1990? Cam .. I.C.: E adevărat că pare greu de crezut. Asta ar însemna că unii au ştiut de acest mers al istoriei! Eu, după evenimentele la care am asistat în viaţa mea, mi-am întărit impresia, să nu-i zic convingere, că cei care au inventat comunismul şi l-au instaurat, au avut tot timpul controlul acestuia, inclusiv posibilitatea de a zice „La loc comanda!”, adică de a desfiinţa comunismul! De a demonta şandramaua, butaforia comunistă! Ai văzut ce simplu au mers toate în toamna lui 1989! Singur bietul Ceauşescu a luat în serios toată povestea şi a crezut în viitorul comunismului, măcar în varianta sa românească! Desigur, puţini, foarte puţini evrei au ştiut care va fi soarta comunismului inventat de Ei, şi când spun Ei nu am în vedere numai evrei! Unul dintre cei care au ştiut, cred că a fost „cel mai important evreu din Europa”! Îţi aduci aminte expresia asta? Despre cine este vorba?…

R: Wilhelm Filderman, preşedinte al comunităţii evreieşti pe vremea lui Antonescu!… Dar de unde ştiţi că ştia? I.C.: Mi-am dat seama când am aflat că a scris nişte memorii pe care le-a lăsat în păstrare secretarului său cu indicaţia ca aceste memorii să fie predate Academiei Române atunci când va cădea regimul comunist din România… ştia că secretarul său, ceva mai tânăr, are toate şansele să apuce căderea mascaradei iudeo-comuniste! Mai vrei argumente? Fă bine şi mai citeşte o dată, pe www.ioncoja.ro, măcar textul intitulatRomânia, colonie a Israelului? Completează de minune discuţia noastră. Dar nu încheiem discuţia noastră fără să-ţi ofer o informaţie extrem de elocventă în sensul celor de mai sus: de câţiva ani, ofiţerii SRI au primit ordinul ca, în prezentarea cazurilor pe care le cercetează, cazuri care privesc siguranţă naţională, să nu mai facă menţiunea numelui pe care l-au purtat la naştere infractorii sau suspecţii urmăriţi, să nu mai precizeze că aceştia şi-au schimbat la un moment dat numele. Ei sau părinţii lor!… Ştii care a fost unul din motivele pentru care Ceauşescu şi-a atras ura lor, a celor care l-au ucis în ziua de Crăciun? Dăduse în 1988 Ceauşescu un pricaz prin care fiecare cetăţean cu funcţii mai importante în Partid sau în Stat trebuia să facă în scris o autobiografie cu menţiunea expresă a oricărei schimbări de nume intervenită la rudele foarte apropiate: părinţi, bunici, fraţi, copii, socri, cumnaţi etc. Şi să menţioneze la fiecare numele purtat la naştere şi locul naşterii. Unii au refuzat sau au tergiversat depunerea acestei auto-denuntări (căci aşa ceva era în fond!). S-a cam luat de gânduri când a văzut Ceauşescu cât de mulţi erau cei ce aveau de ascuns o schimbare de nume, tipică celor care au avut o misiune de executat împotriva celor al căror nume l-au împrumutat. Oameni care îşi ascund trecutul şi viitorul! R: Îşi ascund viitorul lor? Asta cum vine?! I.C.: Adică au de ascuns nişte intenţii sau angajamente ostile ţării, românilor!… Cumva nu ţi-e clar cine a avut de ascuns aşa ceva? Nu evreii ca Alexandru Graur sau Ştefan Cazimir, ai căror părinţi şi-au schimbat numele ca semn al adeziunii lor la valorile autohtonilor, ca evrei pământeni cum s-au considerat! Ci evreii sionişti, cominternişti… Vrei nume? R: Numai nume de morţi! Să nu avem probleme cu tribunalul… I.C.: Ai văzut dumneata evreu mort?!… Aşa-i că n-ai văzut?! Nu mor, se prefac, domnule!… Dar cine-i mai crede?! R: O ultimă întrebare: de ce îl acuzaţi pe Emil Constantinescu mai mult decât pe ceilalţi preşedinţi?

I.C.: Nu-i mai breaz niciunul, la urma urmelor! Băsescu a ajuns preşedinte pe voturi furate! Nici Emil Constantinescu nu a avut voturile necesare pentru a deveni preşedinte! Oricât am fi noi de proşti sau zevzeci, românii nu aveau cum să-şi aleagă un asemenea preşedinte, un ins atât de şters, fără pic de sare şi piper, gol şi artificial în tot ce spune!… El a fost impus, cu pretextul că în felul acesta ne obişnuim cu ideea de alternanţă democratică la putere etc., etc. Bla-bla-uri… În realitate, în 1996, Iliescu, sfătuit sau convins de americani, a acceptat să se declare învins, deşi avea cele mai multe voturi, cu condiţia ca după patru ani să se întoarcă la Cotroceni … Emil Constantinescu şi Convenţia Democratică a acceptat să facă ceea ce Iliescu şi PDSR, în legislatura 1992-1996, s-au eschivat să facă, anume să legifereze vânzarea de terenuri către aşa-zişii investitori străini, către străini, deci! Pe scurt, evreilor! O dată legiferat acest act de trădare naţională, s-a putut începe şi încetăţenirea frauduloasă a evreilor. Primii 500.000 (cinci sute de mii) de evrei au fost încetăţeniţi pe vremea lui Emil Constantinescu! Acesta este marele său „rol” istoric! A acceptat invazia evreiască în România! În legislaţia 1992-1996 s-a discutat în comisia de politică externă a Senatului, din care făceam parte, posibilitatea ca România să ofere găzduire, temporară, pentru 300.000 în caz de forţă majoră! Am fost toţi de acord!… Acum îmi dau seama că a fost un prim test pentru a sonda terenul. Ni s-au dat şi explicaţii: 300.000 reprezintă capacitatea de cazare a hotelurilor din staţiunile turistice… Când vor fi luaţi la întrebări acei evrei încetăţeniţi în mod fraudulos, infractori în fond, ei vor spune că au plecat din România fără voia lor, că i-au silit autorităţile comuniste din România, că ei nu au renunţat niciodată la cetăţenia română… Acest alibi – dacă-l putem numi aşa, le este întărit de raportul lui Tismăneanu, care spune numai minciuni despre evreii din România acelor ani, minciuni orientate însă de o idee: să facă din revenirea evreilor în România un act de reparaţie a unei injustiţii! În raportul lui Tismăneanu evreii sunt declaraţi victime ale regimului comunist!… Nici că se putea o minciună mai cinică!… Acest raport este însă opera lui Traian Băsescu! Asta uită lumea sau nu pricepe!… Băsescu, sfidând întreaga societate românească, l-a desemnat pe netrebnicul de Tismăneanu să-şi bată joc de noi şi de morţii noştri!… Minciună organizată: cu câţiva ani în urmă, Dorel Dorian, comentând Apelul nostru, adică informaţia că sute de mii de evrei se pregătesc să ne cadă pe cap, afirmă dl. Dorian că nici vorbă de aşa ceva. Deşi, în principiu, zicea tot el aşa, într-o doară, vreo trei sute de mii de evrei, dintre cei plecaţi, nu au renunţat niciodată la cetăţenia română! Aşa că aceştia sunt mai departe la fel de cetăţeni români ca şi mine sau dumneata!… Absolut neruşinaţi! Fiii minciunii, le-a spus bine Cine le-a spus aşa! Precizez însă, în încheiere: nici termenul revenire nu este corect. Termenul corect este

invazie, invazie perfidă, dezonorantă, făcută pe ascuns, hoţeşte, fără acoperire legală, lipsită şi de legitimitate! Dar mai ales lipsită de demnitate!… R: Vă mulţumesc pentru discuţia pe care aţi avut amabilitatea să… I.C.: Să nu uit! Situaţia care ni se pregăteşte este agravată de faptul că acest milion de evrei înseamnă circa opt sute de mii de alegători, care vor vota foarte disciplinat, grupat. Ei vor putea să basculeze rezultatul alegerilor din România şi să impună guvernul pe care îl vor dori! Adică vom intra sub un jug străin, alogen, israelit, cum nu am mai fost nici sub ocupaţia sovietică sau fanariotă! R: Credeţi că intenţia guvernului de a introduce votul de la distantă, prin corespondenţă, are legătură cu încetăţenirea acestui milion de evrei din România? I.C.: Ai perfectă dreptate! Nu m-am gândit, dar sigur despre asta este vorba, pentru ei s-a făcut legea şi nu pentru românii din diasporă!… Nu uita că aceşti români s-au trezit reprezentaţi în Parlament prin evreul Raymond Luca, un individ de o mediocritate deplină, cu resentimente anti-românesti pe care nici nu se gândeşte să le ascundă! Iese cu ele în târg şi nimeni nu-i dă una după ceafă! Avem români de mare calitate în diasporă! Ce a fost în mintea PNL-ului când au desemnat un asemenea candidat?! Un neisprăvit!… R: Neisprăvit - neisprăvit, dar evreu! I.C.: Şi nu se găsea un evreu de ispravă?!… Le recomandăm eu o sută! Un …milion chiar! R: Există soluţie la această problemă? I.C.: La orice problemă există soluţie. Cu condiţia să existe voinţa de a găsi soluţia, de a rezolva problema. R: Dacă aţi avea puterea de a decide, ce aţi propune? I.C.: Nimic altceva decât transparenţă totală! Doar tot Occidentul asta ne cerea, celor din lagărul comunist înainte de 1990: transparenţă şi iar transparenţă, glasnost! Cine vrea să facă carieră politică şi cine este deţinătorul unor bunuri materiale care depăşesc o anumită valoare, să fie obligat să-şi facă cunoscută naţionalitatea. Chiar dacă el se declară român! Adică să ştim ce au fost toţi ascendenţii din familia sa! Cu toate schimbările „strategice” de nume produse vreodată! Într-o ţară ca România, care

dă atât de multe facilităţi minorităţilor naţionale, a cere să cunoşti etnia cetăţenilor care aspiră la funcţii şi poziţii privilegiate nu este o discriminare. Ci ţine de dreptul poporului român de a-şi prezerva identitatea şi continuitatea ca factor decisiv al istoriei ce se desfăşoară între hotarele României! Dreptul de a asigura „conţinutul” românesc al României. Acest drept este în acelaşi timp obligaţia fundamentală a clasei politice. Nu am nimic împotrivă ca un cetăţean român, de etnie patagoneză, să ajungă preşedintele României, dacă merită şi este atât de potrivit pentru această funcţie. Dar când trei preşedinţi la rând, toţi vinovaţi de mari crime împotriva poporului român, au tangenţă cu aceeaşi etnie, patagoneză sau marţiană, coincidenţă aceasta miroase a lucru necurat. E ca şi cum cineva ar câştiga de trei ori la rând premiul cel mare la Loto !… Cât ne mai lăsăm prostiţi?! Una din lecţiile istoriei noastre este aceea că mult rău ne-au făcut o serie de alogeni care şi-au ascuns etnicitatea. Au fost şi mulţi alogeni care au făcut numai bine ţării, dar aceia nu şi-au ascuns ascendenţii, apartenenţa la altă etnie! Binenteles că mult rău ni l-au făcut românaşi de-ai noştri, dintre cei mai neaoşi! Nu generalizăm în niciun fel! Tocmai de aceea, pentru a nu generaliza în mod abuziv şi prostănac, trebuie să ştim adevărul despre fiecare individ, măcar despre politicieni şi despre marii proprietari! Nu văd de ce un om serios, mânat de intenţii cinstite, ar face un secret din apartenenţa etnică a părinţilor săi! Recunosc dreptul oricărui cetăţean român de a se declara etnic român! Chiar dacă ambii săi părinţi au avut altă conştiinţa etnică! Pe un astfel de concetăţean îl preţuiesc cu un plus de simpatie şi solidaritate civică. Cu condiţia de a nu face un secret din apartenenţa părinţilor săi la altă etnie! O asemenea împrejurare trebuie să fie cunoscută măcar pentru a fi preţuită şi mai mult, aşa cum se cuvine, disponibilitatea persoanei respective pentru o angajare civică în folosul comunităţii româneşti.

CARMEN STANESCU: Pe batranete o carpesc peste ochi

CARMEN STANESCU: Pe batranete o carpesc peste ochi:

'via Blog this'

Matei Bucur Mihăescu, micul Bach al României | REALITATEA .NET

Matei Bucur Mihăescu, micul Bach al României | REALITATEA .NET:

'via Blog this'

Aziza Mustafa Zadeh - The Official Site

Aziza Mustafa Zadeh - The Official Site:

'via Blog this'

OVIDIU ALEXANDRU RAEŢCHI solicită suspendarea site-urilor antisemite.

OVIDIU ALEXANDRU RAEŢCHI solicită suspendarea site-urilor antisemite.

                                               scrisoare deschisa

Într-o scrisoare deschisă adresată mai multor instituții din România, precum Consiliul Național al Audio-Vizualului, Centrul pentru Monitorizarea și Combaterea Anti-Semitismului, Președintele Senatului, Președintele Camerei Deputaților, dar și Procurorul General sau Șeful Poliției,  Ovidiu Alexandru Raeţchi, președintele FACIAS, solicită implicarea activă a acestora pentru închiderea site-urilor de propagandă legionară, nazistă și anti-semită explicită, “în care negarea Holocaustului este o regulă ce poate merge chiar până la promovarea acestuia”. În scrisoarea sa, Ovidiu Alexandru Raeţchi oferă drept exemplu medii online precum horiasima.ro, codreanu.ro, blog.nouadreapta.org sau listanationala.ro. ale căror conținut intră în contradicție cu prevederile OUG nr. 31 din 13 martie 2002, confirmata prin Legea 107/2006,  prin care sunt interzise organizatiile si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii.

In atentia Consiliului National al Audio-Vizualului,

In atentia Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Anti-Semitismului,

In atentia Presedintelui Senatului Romaniei,

In atentia Presedintelui Camerei Deputatilor,

In atentia Sefului Politiei Romane,

In atentia Procurorului General al Romaniei 

In cursul saptamanii trecute opinia publica din Romania a urmarit implicarea CNA si a Politiei Romane intr-un domeniu cu legislatie inca amigua, vizand site-urile care distribuie filme fara drepturi de proprietate.

Exista, cu alte cuvinte, premise pentru a ridica o problema care – desi lipsita de un continut comercial semnificativ – are o valoare simbolica si morala majora.

Dupa cum stiti, Romania are o legislatie explicita privind manifestarile fasciste, naziste si anti-semite, precum si privind negarea Holocaustului. Aceasta legislatie are la baza OUG nr. 31 din 13 martie 2002 privind Interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, confirmata prin Legea 107/2006.

Acest edificiu legislativ este incompatibil cu acceptarea senina, fara reactie, a unor publicatii si publicatii on-line de propaganda legionara, nazista si anti-semita explicita, in care negarea Holocaustului este o regula ce poate merge chiar pana la promovarea acestuia. Acest continut este considerat insultator atat de cetatenii evrei din Romania, cat si de romanii care traiesc astazi in Ierusalim, Tel Aviv sau Haifa.

Aveti mai jos o lista elementara a acestor canale de propaganda legionara si antisemita:

www.horiasima.ro

www.codreanu.ro

deveghepatriei.wordpress.com

ioncoja.ro

listanationala.ro

frontpress.ro

blog.nouadreapta.org

stefanbolocan.wordpress.com

iudaismul.blogspot.ro – Cu ochii pe evreii din Romania

ortodoxiesaumoarte.wordpress.com

bisericasecreta.wordpress.com

miscarea.net

anti-sionism.blogspot.ro

cahalul.wordpress.com

apologeticum.wordpress.com

Conturile Youtube:

Fan Ion Antonescu si Corneliu Zelea Codreanu

Vesnic Ordodox111

Va atasez doar cateva citate relevante:

“Singurul Holocaust din istoria omenirii a fost facut de rusii bolsevici, sub conducere sionista. La Pitesti mare majoritate a ofiterilor au fost evrei. Inainte de a trece la Domnul, d-l Iulian Constantin a dezvaluit catorva zeci de persoane ca detine documente care atesta originea jidaneasca a majoritatii din conducerea reeducarii de la Pitesti. Toti au parasit teritoriul Romaniei! Acelasi lucru trebuie sa faca si jidovii ce cotropesc aceasta tara!”

 “Noi, tineri nationalisti ortodocsi romani, NU VOM TREMURA NICIODATA DE FRICA IN FATA JIDANIMII SATANICE ! Pentru tara noastra si neamul romanesc, daca este nevoie, NE VOM LUPTA CU TOTI JIDANII DE PE PAMANT !”

 “Radu ”Cap de Porc” Ioanid, sa-i fie blestemant numele de jidan indracit… Vedeti cum ne UMILESC jidanii in propria noastra tara?

“Ce sa ceri unui jidan spurcat si infect. Jidanii ne poate invata cum sa devenim hoti, talhari, criminali, etc.”

 “RUSINE celor din fruntea Ministerului Apararii Nationale (v-ati transformat in SLUGILE umile ale Washingtonului si Ierusalimului, TARA NOASTRA NU ESTE VINOVATA DE HOLOCAUST). La fel de SLUGI sunt si ostasii romani care ii sustin pe SIONISTII CRIMINALI DIN ISRAEL ! Rusine dle Tataru, RUSINE, iti acuzi propriul popor de niste crime inventate, batjocoresti numele oastasilor romani morti cu arma in mana pentru apararea neamului romanesc, dumneata esti stigmatizat pe viata: TRADATOR AL NEAMULUI ROMANESC SI SLUGOI UMIL AL INTERESELOR ISRAELULUI !”

“Lista cu personalitati de origine evreiasca / jidaneasca ale vietii publice din Romania. Site-ul de stiri ronatvan.com publica o lista larga de figuri publice de origine evreiasca din Romania din mai toate domeniile de activitate. Potrivit sursei citate, persoana care a contribuit la intocmirea acestei liste “este anonima din motive lesne de inteles.”

“O noua prigonire a Sfantului martir Corneliu Zelea Codreanu de catre jidovime. Cum se leapada unii romani de istoria si eroii lor.”

Avand in vedere elementele prezentate, va solicit implicarea, domnilor, pentru suspendarea mediilor on-line in discutie.

Precizez faptul ca nu sunt adeptul unor pedepse disproportionate, având caracter penal, pentru persoane care pot gresi uneori din ignoranta, imaturitate s.a. Asta nu inseamna totusi absenta oricarei reactii a forurilor abilitate pentru blocarea unor forme agresive de propaganda sovina si anti-semita.

Ovidiu Alexandru Raeţchi

Preşedinte FACIAS