Tuesday, January 28, 2014

Capul ce se pleacă sabia nu-l taie | dorinlazar.ro

Capul ce se pleacă sabia nu-l taie | dorinlazar.ro

Sau ‘capul plecat sabia nu-l taie’ – aceasta este vorba pe care o auzi de fiecare dată când îndrăznești ceva mai mult decît cei din jurul tău. Cînd îți ceri drepturile, și cei din jurul tău cred că e cam mult să-ți ceri drepturile. Ca atunci cînd iese tovarășul Băsescu la arenă zicînd: “părinții copiilor să contribuie și ei” iar părinții, neștiind că ei susțin bugetul țării și șmenurile lui Băsescu cu taxele sale, spun: “Bine că nu mai avem copii de școală, ca să nu trebuiască să plătim”.
Românii s-au învățat că trebuie, și dacă zice cineva care e la televizor trebuie să fie adevărat. Culmea e că acest ‘trebuie’ e învățat prost, pentru că se uită de fapt întreg contextul:
“Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie,
Dar cu umilinţă lanţul înconvoaie”
Și vreți să recitiți întregul context? Pentru că e mult mai interesant. Scriitorul e Dimitrie Bolintineanu (da, ăla pe care îl învățați la școală), iar poezia e “Daniil Sihastrul” (EXACT aceeași care se învață la școală):
Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume,
Unde un sihastru a fugit de lume,
Cu vărsarea serii un strein sosi.
- „Ştefan al Moldovei vine a-ţi vorbi!”
- „Ştefan al Moldovei? Daniel îi spune,
- Să aştepte-afară! sunt în rugăciune.”
- „Bunule părinte! sunt rănit şi-nvins;
Însuşi a mea mumă astăzi m-a respins!
Viu să-ţi cer povaţă dacă nu-i mai bine
Turcilor Moldova d-astăzi să se-nchine?”
Daniel Sihastru domnului a zis:
- „Mă-nşeală auzul, ori eu am un vis?
Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie,
Dar cu umilinţă lanţul înconvoaie!
Ce e oare traiul dacă e robit?
Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit?
Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună.
Nu e totodată pace şi furtună.

Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormânturi,
Pentru neatârnare, oameni şi pământuri;
Dar nu ai p-acela ca să-i umileşti!
Poţi ca să îi sfărâmi; dar nu să-i robeşti!
Dacă mâna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă,
Altuia mai harnic locul tău îi lasă!
Căci mai bine este supus lăudat
Decât cu ruşine domn şi atârnat!”
Dup-aceste vorbe, Ştefan strânge-oştire
Şi-nvingând păgânii, nalţă-o monăstire.

No comments: