VERIŞOARA (de Ion Pribeagu)

VERIŞOARA (de Ion   Pribeagu)
 
 Prin anul nouă sute nouă
 Nu mai eram un oarecare,
 Veneam la clubul „Lumea Nouă”
 Şi alte cercuri literare.
 
 Îl cunoscusem pe Gârleanu,
 Pe Cincinat, pe Eftimiu
 Şi-a apărut, de Minulescu,
 „Romanţe pentru mai târziu”.
 
 Visam să cuceresc o lume,
 Să schimb humorului tiparul,
 Că publicasem nişte versuri
 Într-un săptămânal, „Ţânţarul”.
 
 Văzând directorul revistei
 Că am talent de pamfletar,
 Fără să steie mult pe gânduri
 M-a angajat ca secretar.
 
 Redacţia era în centru;
 O cameră unde-ncăpea
 Biroul, scaune, dulapul,
 Maculaturi şi-o canapea.
 
 De joi, când apărea revista
 Şi până lunea care vine
 Redacţia era închisă
 Şi cheile erau la mine.
 
 Directorul, un om politic,
 Cu redingotă şi cu cioc,
 Venea în timpul săptămânii,
 Însă duminica de loc.
 
 Aşa că tânăr, cu speranţe,
 Plutind în sferele senine,
 Mi-nchipuiam că-n toată ţara
 Nu-i altul mai grozav ca mine!
 
 Şi într-o sâmbătă, pe seară,
 Plimbându-mi visul pe Lipscani,
 M-am cunoscut cu o fetiţă
 Cam de vreo douăzeci de ani,
 
 De parcă Dumnezeu din ceruri
 Vrând dorurile a-mi înfrâna,
 O nimfă mi-a trimis în cale
 Şi mi-a şoptit: - Ionică, na!
 
 Nici nu-mi mai încăpeam în piele
 De-acest potop de fericiri,
 C-avea cosița în inele
 Şi-n sân, ascunşi, doi trandafiri,

 
 Guriţa roşie şi mică
 Şi ochii negri, plini de foc,
 Că tot privindu-i mi-era frică
 Să nu pleznesc de-atât noroc!
 
 Ne-am dus la cinema, la „Clasic”.
 Un film cu Eva şi Adam.
 O vorbă n-am scos pe-ntuneric,
 Că doar prin mâini ne-nțelegeam.
 
 Târziu, cam după miezul nopţii,
 Ca-un autentic amorez,
 Am invitat-o ca să vadă
 Redacţia unde lucrez.
 
 În cameră, printre săruturi,
 Înghirlandate în rondele
 Am proclamat-o-ntr-o poemă
 Prinţesa visurilor mele!
 
 Şi dimineaţa, pe la zece,
 Când vream să-i mai dedic o strofă,
 Deodată, a bătut în uşă
 Directorul! O catastrofă!
 
 În clipe de-astea, turbulente,
 Tu nu ştii singur ce să faci:
 S-ascunzi după birou fetiţa,
 Sau cât mai grabnic să te-mbraci.
 
 Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă
 Când n-ai un pic de prevedere:
 Eu, numa-n pantalon şi guler,
 Şi ea cu nudul la vedere!
 
 Directorul, galant din fire,
 Privind-o a şoptit:-  Scuzaţi!
 Iar eu am spus: - Mi-e verişoară,
 Venit-aseară din Galaţi!
 
 A scotocit printre sertare,
 A scos grăbit un manuscris,
 Şi când fu gata de plecare,
 M-a tras de-o parte şi mi-a zis:
 
 - Să nu fii supărat, Ionică,
 Însă aş vrea să-ţi spun ceva:
 Acum trei luni, fetiţa asta,
 A fost şi verişoara mea...