Deschiderea Templului Mare Radauti 25 iulie 2012

Zilele trecute s-a reîntors în ţară dintr-o frumoasă călătorie făcută pe locurile  natale, în România, colaboratorul nostru Bondy Stentzler cu soţia sa Sidi. Cu această ocazie au avut posibilitatea de a lua parte la mai multe evenimente importante legate de  oraşul Rădăuţi, unde au văzut pentru prima dată lumi- na zilei.

Unul din aceste evenimente, la care de altfel a contribuit mult,

a fost  inaugurarea  muzeului  din  cadrul  marelui templu din 

localitate, recent  renovat.Aici,vizitatorii  au   avut   ocazia   

să cunoască  rădăcinile acestei comunităţi prin fotografii, imagini,    obiecte de cult etc. comunitate unde evreii au adus o mare 

contribuţie la dezvoltarea oraşului în mai toate ramurile,   începând cu  industria, comerţul,  cultura, activitatea meşteşugărească.Într-un  cuvânt  un mănunchi din noianul de trăiri ale trecutului care, acum, dau buzna pe foile de hârtie, pe care cu duioşie ni le înşiră pentru publicare, un fel de prinos adus vremurilor prin care cei doi doi soţi şi- au croit o cale în viaţă.

În ziua de   6 Iulie 2012 am avut ferici- rea  să  particip  la  festivitatea  deschide- rii  neoficiale,  în cadrul Zilelelor Municipi- ului  Rădăuţi  a Punctului Muzeistic “Istoria evreilor  rădăuţeni” în   Templul   Mare.   În timpul  ceremoniei mi-am amintit expresia "Fără trecut nu există viitor" şi m-am gândit ca-n cazul nostru s-ar potrivi:

"Cine n-are trecut să-şi cumpere viitor" fiindcă  visul Rădăuţenilor din Israel şi Di- aspora a fost şi este păstrarea şi prezerva- rea trecutului. Acolo, în amintirile oraşului – sthetlul de cândva cunoscut pentru sistemul de educaţie şi rabini celebrii – acolo, printre amintiri sunt părinţii mei, familia mea, pri- eteni dragi cu care am împărţit bucurii şi necazuri.  Aminitirile astea, care înseamnă fotografii, documente,acte personale, corespondenţa şi altele trebuie aduse la lu- mina , trebuie arătate oamenilor. Ştiu, pen- tru această activitate este nevoie de resurse umane, financiare. Nu e uşor! Aţi început azi,la Rădăuţi,mâine,la Siret şi aşa mai departe. Suntem bucuroşi     şi deopotrivă răscoliţi de amintiri despre locurile copilăriei şi tinereţii noastre, despre prieteni. 

Mulţi nu mai sunt. Memoria lor este onorată prin evenimentul pe care l-aţi or- ganizat azi. L-am ascultat pe Dl Olăreanu, Primarul Rădăuţiului şi cred că se va ţine de cuvânt – va ajuta comunitatea evreiască să reabiliteze clădirile de patrimoniu din oraş.

În Muzeul din Rădăuţi ar fi interesantă o expoziţie cu obiecte de cult, cu cărţi - când ştiu mai multe despre cineva, dialogul este mai uşor susţinut.

Vreau să adresez mulţumiri prieteneşti lui Igo Koffler, preşedintele CE.

Am aflat din vreme de deschiderea Punct- ului Muzeistic din Templul Mare şi am partici- pat cu documente, fotografii şi date. Am văzut pasiunea şi interesul doamnei Janina Ilie de a prezenta viaţa familiilor de evrei aşa cum a fost ea – cu binele, cu frumosul şi urâtul din ea.

Aparţin unei familii de evrei cu patru generaţii de rădăuţeni. Istoria oraşului în care am copilărit şi am învăţat că a fi evreu înseamnă a-ţi respecta trecutul, a fi aproape de fraţii tăi şi nu a face tot ceea ce poţi pen- tru că evrei şi neevrei să trăim în pace şi bună înţelegere. Privim în urmă cu duioşie – familia, prietenii, locuri dragi, dar şi cu du- rere – suferinţa, moarte, distrugere. Pentru că oamenii să nu uite, că generaţiile care vin după copiii copiilor noştri să  nu repete nimic din ceea ce a fost rău.

Acum 8 ani am fost delegat de către dna Arh.Ruth Enis şi Ing.Alex Rath să fotografiez pietrele funerare din cimitirul evreiesc din Rădăuţi, să le inventariez şi să postez aceste informaţii pe un site, special construit pen- tru asta.

Am lucrat la site câteva luni, împreună cu soţia mea, Sidi Bărbieru. Aşa, am dat posibilitatea celor din străinătate să-şi găsească rudele plecate în lumea celor drepţi.

http://kehilalinks.jewishgen.org/radauti/ Radautz-Site/

Pot spune că deschiderea Punctului Muzeistic din Templul Mare, a fost pentru mine un eveniment important, emoţionant şi plin de bucurie. Ştiu că am cumpărat o zi din viitor.

Doina Bărbieru îmi spunea – "este important pentru noi, evreii , că se reabilitează şi se deschid în haine noi, temple şi sinagogi din România. Aşa, valorile culturale, mo- rale şi sociale ale evreimii din România sunt puse în valoare.Rădăuţiul este un foarte bun exemplu." 

Sidi povesteşte:

 "Amintirile   noastre   despre   oraşul   în care ne-am născut, crescut şi învăţat sunt le-gate în mare parte de obiceiurile şi tradiţiile evreieşti. Copii fiind, participam la sărbătorile tradiţionale desfăşurate în Tem- plul Mare, clădire admirată şi iubită.

Când ajungeam cu greu pe treptele înal- te care duceau la balcon, eram fascinate de bolta cu stele aurii pictate şi de desenele din cele patru colţuri ale tavanului. Shabat- urile şi sărbătorile erau un prilej bun de a ne juca prin templu şi a fi mustraţi cu câte un "SHA" de către mame sau bunicuţe. Pen- tru toţi, Tempul Mare reprezintă un simbol de mare valoare rămas pentru totdeauna în conştiinţa şi inimilor rădăuţenilor şi orice acţiune de renovare şi întreţinere a acestui lăcaş (chiar şi o sală de concerte  precum spunea dl primar) ne va "cumpăra" TUTUROR un viitor mai bun şi poate mai sigur.

Mulţumim tuturor celor implicaţi în această acţiune nobilă." 

Sidi şi Bondy Stenzler